Mihai CONŢIU

Chiar dacă data alegerilor viitorului preşedinte al ţării a fost deja fixată pe 30 Octombrie, asta nu înseamnă neapărat că vor avea şi loc. „Prietenii români” ai lui Vladimir Plahotniuc şi ai lui Alexandru Tănase, controversatul preşedinte al Curţii Constituţionale (CC), nu s-au convins pe deplin că treburile politicii de stat din Republica Moldova sunt dictate de Plahotniuc, nu influenţate de ei. Ei, „prietenii români”, sunt lăsaţi să trăiască doar cu iluzia unor presupuse „sarcini împlinite”, ca parte a eşecului permanent al României politice în RM. În realitate, însă, statul Republica Moldova îi aparţine deocamdată lui Plahotniuc, nicidecum iluzoriilor perspective unioniste.

„Cîinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”

Alegerea preşedintelui ţării de către întreg poporul pare a fi mai degrabă o îngrijorare a României politice favorabilă lui Plahotniuc, dar nu şi a UE, la drept vorbind. Cînd mă refer la UE, iau în calcul ultimele declaraţii pertinente şi neutre ale şefului Delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola, şi ale altor oficiali europeni, care, spre deosebire de România politică şi anumite sfere americane de influenţă, înţeleg şi respectă dreptul poporului de a-şi alege candidatul dorit. Pentru România politică şi anumite sfere americane nu prevalează dreptul democratic al moldovenilor de a-şi alege preşedintele pe care-l vor, ci priorităţile lor geostrategice regionale pentru RM. Anume ei decid că aceste alegeri trebuie să aibă o tentă geostrategică, iar asta în ciuda faptului că RM este o ţară cu un regim parlamentar.

Alegerile pentru viitorul şef al statului de către întreg poporul pot produce surprize dintre cel mai neaşteptate, existînd posibilitatea ca duelul electoral final, în cel de-al doilea tur de scrutin, să se desfăşoare între doi candidaţi de Stînga. Primul este Igor Dodon, care deja şi-a anunţat participarea la cursa prezidenţială. Cel de-al doilea ar putea fi Vladimir Voronin, dacă va candida, pentru că încă nu şi-a declarat oficial această intenţie. Dacă este să ne luăm după tendinţele electorale de acum ale alegătorilor, toate luate împreună, aceste două candidaturi se situează în preferinţele majoritare ale moldovenilor dezamăgiţi de guvernările „proeuropene” din ultimii şase ani şi bănuitori faţă de orice alte oferte democratice de ultimă oră.

Plahotniuc, preşedinte al RM, ales în Parlament

Tocmai aceste perspective arătate mai sus ne fac să credem că, în pofida evidenţelor decise de către Parlament, data alegerii viitorului şef al statului nu este chiar bătută în cuie. Parlamentul şi CC, conduse de către Plahotniuc prin Andrian Candu şi Alexandru Tănase, ne pot furniza surprize legislative dintre cele mai bizare şi abuzive, dar „normale şi de aşteptat” într-un stat captiv şi caricatural ca RM.

Deocamdată, a fost înregistrată o bazaconie de iniţiativă legislativă în Parlament, prin care se intenţionează ca viitorii candidaţi la fotoliul prezidenţial să fie obligaţi legal să prezinte liste de susţinere cu 15 mii de semnături ale alegătorilor din cel puțin jumătate din numărul unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi. În acest sens, candidații vor fi obligați să prezinte minimum 600 de semnături dintr-o unitate administrativ-teritorială. Noutatea „costisitoare, perfidă şi tracasantă” a acestei iniţiative legislative constă în aceea că nu doar candidaţii independenţi vor fi obligaţi să prezinte aceste liste cu semnături de susţinere, ci şi cei desemnaţi de partide sau blocuri electorale constituite din mai multe formaţiuni politice.

Alegerea preşedintelui ţării de către popor este un risc enorm pentru Partidul Democrat (PD). Indiferent de cîţi primari şi Consilii Raionale ale PLDM sau PCRM a cumpărat sau şantajat PD spre a-i înregimenta politic, nu există deloc certitudinea că Preşedinţia ar putea fi cîştigată de oricare candidat al acestui partid, indiferent că este vorba despre Plahotniuc, Candu sau Marian Lupu. Plahotnuc nu are nici o şansă din pricini deja cunoscute. Ceilalţi doi sunt asociaţi mult prea mizerabil cu imaginea lui Plahotniuc. Cine ştie…, poate că Plahotniuc ar putea să-şi încerce şansa, dar pentru asta ar trebui să arunce în joc cîteva zeci de milioane de euro, căci doar îi jumuleşte tot de la moldoveni, nu-i scoate din buzunarul lui, însă nici aşa nu poate fi sigur de victorie sută la sută.

Într-un context desfăşurat, se pune problema şi majorităţii parlamentare procurată costisitor de către Plahotniuc. La ce i-a trebuit? Ca să voteze legile de care are nevoie, să-l aleagă preşedinte de ţară în Parlament şi să conducă RM cu o majoritate parlamentară aşa cum a făcut-o Vladimir Voronin, numai că aceste două chestiuni nu suportă comparaţii. Voronin a fost preşedinte de ţară şi a avut o majoritate parlamentară legală, aleasă liber, democratic de către întreg poporul. În schimb, actuala majoritate parlamentară nu reprezintă pe nimeni. Aceasta reprezintă strict interesele unui singur om, Plahotniuc. Deputaţii transfugi din PCRM şi PLDM nu au fost votaţi de către alegători ca să fie cumpăraţi de Pahotniuc, ca să voteze în Parlament pentru un partid, PD, împotriva cărora ei au votat, prin opţiunea lor iniţială pentru partidele pe care deputaţii le-au trădat. Prin urmare, posibilul preşedinte Plahotniuc ar avea o majoritate parlamentară constituită prin fraudă.

În consecinţă, dat fiind faptul că viitorul preşedinte ales de popor NU va fi unul desemnat de PD, că Vladimir Plahotniuc îşi doreşte cu ardoare să devină şef al statului, avem suficiente motive să credem că Parlamentul şi CC, conduse de către Plahotniuc prin Andrian Candu şi Alexandru Tănase, vor încerca să găsească suficiente pretexte ca să emită o serie de legi şi interpretări constituţionale prin care să anuleze alegerile din 30 Octombrie şi să se revină la alegerea preşedintelui, adică a lui Plahotniuc, de către majoritatea parlamentară a acestuia.

Asul electoral din mîneca democraţilor – nesemnarea Acordului cu FMI

Acordul cu FMI nu va fi semnat oricum pînă la alegerea noului preşedinte, iar acest lucru convine de minune democraţilor. Se ştie că RM este la fundul prăpastiei şi va rămîne tot acolo chiar dacă Acordul cu FMI va fi semnat la începutul anului 2017. Evitarea dezastrului ar fi fost cu putinţă dacă acest Acord ar fi fost semnat la sfîrşitul anului trecut sau măcar la începutul lui 2016, numai că pentru asta nu trebuia demis Guvernul Streleţ.

În realitate, însă, Plahotniuc a avut un plan diabolic, dezastruos şi sinucigaş pentru moldoveni, iar asta pentru că vrea să-şi construiască o imagine falsă de „salvator al naţiunii”. El vrea să demonstreze că RM funcţionează şi fără Acordul cu FMI, numai că acesta este un plan valabil pentru proşti. Acordul cu FMI permitea RM nu doar ca să plătească pensiile şi salariile bugetarilor, ci şi continuarea investiţiilor în infrastructură, asistenţă socială, atragerea investiţiilor, dezvoltarea mediului de afaceri la nivel local, construcţii edilitare etc., etc.

Plahotniuc, însă, a renunţat la absolut toate, concentrîndu-se doar asupra plăţilor salariale şi a pensiilor, ceea ce, în viitor, echivalează cu un faliment naţional de proporţii. Socoteala lui a fost simplă: oamenii pot fi înşelaţi uşor dacă li se plătesc salariile şi pensiile şi nu vor mai observa că drumurile, şcolile, spitalele etc. sunt în paragină, că investitorii străini nu mai vin în ţară, că micul business local se prăbuşeşte, iar locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine.

Ca să facă rost de bani pentru salarii şi pensii, Plahotniuc a recomandat vînzarea celor mai importante proprietăţi ale statului. Culmea este că acestea nu sunt falimentare, ci chiar profitabile, aşa cum a fost cazul magazinului „Unic” sau hotelul „Zarea” din Chişinău. Mai mult decît atît, vînzarea acestor obiective se face şi atunci cînd există doar un singur ofertant, aşa cum s-a întîmplat în cazul hotelului „Zarea”. Ca să înţelegeţi mai bine, această metodă de supravieţuire echivalează cu situaţia unei familii sărace, fără nici un venit, care, avînd nevoie de mîncare, îşi vinde lucruri din casă pînă nu mai are nimic, iar în final este nevoită să-şi vîndă şi casa. Probabil că acesta este şi motivul pentru care unii vor ca o RM falimentară să revină Rusiei sau României, ca să-i hrănească „locatarii”, numai că o astfel de unire nu-i convine nimănui.

În concluzie, candidatul la Preşedinţie din parte PD vrea să-i înşele pe moldoveni ca să-l aleagă, prezentîndu-i nişte realizări aparente. Va spune în campania electorală că „PD a salvat ţara şi în absenţa unui Acord cu FMI”, numai că nu va scoate o vorbă despre dezastrul care va urma. Abia atunci vor impune legi represive pentru ca moldovenii să fie obligaţi să tacă, să nu protesteze împotriva nenorocirilor care se vor produce pe bandă rulantă. Dacă va ajunge preşedinte de ţară, majoritatea parlamentară a lui Plahotniuc îi va acorda acestuia toate împuternicirile de care va avea nevoie spre a conduce RM ca un dictator. Crede cineva că Plahotniuc aruncă banii în vînt pe o majoritate parlamentară? Să nu ziceţi că nu v-am spus în cazul în care acest viitor sumbru va deveni realitate!