Istoria se identifică prin personalităţile care au creat-o şi au definit-o cu substanţă reală. Lor le revine rolul de a fi adevăraţii ei arhitecţi. Arhitectul bisericii din Basarabia a fost Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, una din cele mai complexe personalităţi ale poporului nostru.

Realizările sale pentru poporul pe care l-a păstorit au validat valoroasa personalitate a mitropolitului. Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost fondatorul şi primul arhipăstor al Mitropolii Basarabiei. Marele mitropolit se trage din ramura Bănulestilor, una din cele mai influente familii cu origini moldovenești din Transilvania. Deşi unii autori biografi susţin că s-ar fi născut la Cîmpu-Lung, alţii pledează pentru o opinie ceva mai nuanţată. Ei afirmă că locul naşterii marelui mitropolit ar fi orașul Bistriţa. Pentru a da nişte definiţii exacte, şi într-un caz, și-n altul, se invocă documentele de arhivă.

În planul unor referiri directe, membrul corespondent al Academiei Române T. Stefanelli s-a ambiţionat să susţină cu toată certitudinea precum că ”... locul naşterii ar fi orașul Cîmpu-Lung, situat pe malul drept al rîului Moldova, din vechiul ţinut Suceava, care a fost luat Moldovei şi incorporat la Austria, împreună cu toată Bucovina, la 1775.”

Stipulaţiile sale au fost fundamentate pe două documente, descoperite la Cîmpu-Lung şi publicate în analele Academiei Române la 1900. Din ele aflăm că „...neamul Bănuleştilor provine din Cîmpu-Lung. Aici, pe timpuri, erau trei mari ramuri familiare: Calimăneştii (Calimaki), Erhăneştii (Erhan) şi Bănuleştii (Bănulescu). Toate aceste trei ramuri familiare erau în relaţii de rudenie unii cu alţii. Unii dintre Bănuleşti şi Erhăneşti au ieşit la pămîntul Ardealului, iar cîţiva dintre Calimăneşti – la Ţara Leşească...”.

Observăm că informaţiile furnizate de documente sînt suficient de vagi pentru a permite orice concluzie referitor la problema pusă în discuţie. Or, la cea mai atentă lecturare a documentelor invocate, nu se face nici o referinţă exactă ce ar indica locul naşterii mitropolitului. Ba mai mult ca atît, examinarea atentă a fondului documentar pledează pentru concluzii ceva mai nuanţate. Astfel, pînă în prezent, nu a fost găsită vreo oarecare sursă care ar indica net locul naşterii viitorului exarh. În acelaşi context de idei, în lucrările de specialitate se invocă un alt document emis, deja, după moartea mitropolitului.

Pentru unii autori acest document constituie o dovadă pertinentă în favoarea ideii, precum că Gavriil Bănulescu-Bodoni s-ar fi născut la Bistriţa în 1746. E vorba de un act oficial, emis la 1823, în limba latină. „...El a fost prezentat rudelor mitropolitului, atunci cînd, după moartea sa, era imperios necesar ca cineva dintre ele să intre în posesia celor lăsate moştenire de mitropolitul basarabean”.

Din ele spicuim următoarele: ”E binecunoscut faptul că Grigorie Bănulescu-Bodoni, tatăl Preasfinţitului Mitropolit, s-a născut la Vindau, ce se afla în vestitul ţinut saxon Bistriţa, care atingînd vîrsta de 20 de ani s-a mutat la Bistriţa, unde el s-a căsătorit cu prima sa soţie (din această căsătorie s-au născut o fiică şi un fiu care nu mai erau în viaţă la data emiterii documentului. n.n.), după moartea căreia s-a căsătorit cu cea de-a doua soţie Anastasia, de la care a avut trei copii, dintre care primul a fost Gavriil, născut la 1746, care cu Binecuvîntarea Domnului a fost ridicat la rangul de arhiepiscop şi mitropolit”...

Evident că cele menţionate mai sus, extrem de edificator, ne ghidează spre concluzia că, în acel îndepărtat an 1746, anume la Bistriţa se începe istoria uneia din cele mai remarcabile personalităţi teologice de cultură europeană. Personalitate care a provenit din matricea străbună, şi anume, Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Din căsătoria lui Grigorie Bănulescu-Bodoni cu Anastasia, în afară de viitorul exarh, au mai rezultat şi alţi doi copii. E vorba de fiica Maria şi fiul Andrei. Cel din urmă a decedat la Bistriţa în 1813. Aşa că la momentul emiterii actului era în viaţă doar Maria Bănulescu-Bodoni, care a şi fost recunoscută drept unica moştenitoare a mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Mai amintim, în aceiaşi ordine de idei, că tatăl mitropolitului s-a căsătorit şi a treia oară. Din cea din ultima căsătorie au rezultat două fiice: Maxinica şi Efimica, despre care nu se mai cunoaşte nimic în istorie. (va urma)

Diana EȚCO, doctor în istorie