Lăcustele, simbol al distrugerii recoltelor, au fost la unele popoare vechi o sursă folositoare de proteine animale. Menţionarea lăcustelor în lista de alimente permise izraeliţilor (lăcustele sînt vegetariene, deci "curate") lasă să se înţeleagă că ei au consumat aceste insecte. În literatura antică există multe dovezi cu privire la valoarea nutritivă a acestui aliment. Pînă în vremurile recente, unele triburi s-au hrănit cu aceste lăcuste, în unele perioade ale anului aceste fiind principala sursă de proteine, grăsimi şi minerale. Lăcustele pot trăi şi se deplasa în roiuri atît de mari, încît produc pagube dezastruoase în calea lor. Una dintre plăgile ce a lovit Egiptul, după relatarea biblică, a fost o invazie de lăcuste. S-a estimat că roiul de lăcuste de deşert care a trecut, în 1889, peste Marea Roşie a acoperit a suprafaţă de 5.000 km2. Despre lăcuste se ştie că îşi pot consuma propriul corp, care le pare delicios, deoarece sînt lipsite de sensibilitate fizică.