Kazahstan. Revolta spontana sau tentativa de lovitura de stat cu sprijin extern

Comentarii analitice detaliate

Profesorul universitar român Armand Goşu, specialist în spațiul ex-sovietic, a vorbit la Digi24 despre situația din această țară: În Kazahstan este un popor care este disperat după 30 de ani de o tranziție care nu pare să ducă spre nimic bun, un popor care este victima, prizonierul unei elite politice de esență sovietică și care practic strangulează o țară. O țară în care 95% din populație trăiește în sărăcie, dar o țară foarte bogată, una dintre marii exportatori de petrol și cu niște resurse de gaze incredibil de mari, cel mai mare exportator de uraniu din lume, și a cărui populație trăiește în sărăcie.

Evident, a trebuit un pretext care să declanșeze această vîlvătaie, iar acesta a fost creșterea prețului la gaz lichefiat, cu care locuitorii din Vestul țării își alimentau mașinile.

Cererile populației nu au mai fost doar economice, ci au fost deja cereri politice. În cea de-a doua zi a protestelor s-a cerut deja demisia Guvernului, demisie care a venit ieri dimineață. După aceea s-a cerut plecarea lui Nazarbaev. A fost chiar lozincă – „Pleacă, moșule!”, „Lasă-ne în pace, moșule!”, cam așa s-ar traduce.

A plecat și Nazarbaev. Nu se știe unde, dar a plecat din funcția de președinte al Consiliului de Securitate al Kazahstanului. S-a cerut și demisia Președintelui, dar Președintele Tokaev e singura instanță oficială reprezentativă cu care se poate negocia. Deci, este un set mare de doleanțe, care unele au fost deja satisfăcute, altele aproape că nu pot fi satisfăcute.

Trebuie să facem diferența. Ce vedem noi la televizor, violențele acestea, sunt dintr-un singur oraș, o singură regiune din Sudul Kazahstanului. Este vorba de fosta capitală, centrul economic al Kazahstanului. Dacă mergem în fosta Astana, Nursultan astăzi, capitala administrativă a țării, acolo nu se întîmplă nimic. Acolo lucrurile funcționează normal. Și în alte orașe funcționează mai mult sau mai puțin normal. Violențe avem doar în Sud. Vorbim de 18 militari uciși – doi decapitați, vorbim de 750 de militari răniți grav, sunt 3.000 de arestați. Nu ni s-a spus cîți protestatari au fost uciși. Vedem doar imagini cu militari care trag în mulțime.

În acest context, haideți să vorbim de cine contează – Rusia. Uniunea Europeană nu contează. Rusia a trimis trupe acolo. Sunt trupe de elită, e vorba de acel detașament de trupe de reacție rapidă care a fost înființat acum 12 ani, cu ceva scandal, Uzbekistanul atunci a și ieșit din Organizația Tratatului pentru Securitate Colectivă.

Trupele respective de reacție rapidă numără cam 15.000 de oameni, din care 11.000 sunt ruși. Deci ce vedem noi trupe care au aterizat acolo, sunt acești 11.000 de ruși. În funcție de numărul lor putem aprecia dacă va fi o intervenție pe termen lung, sau pe termen scurt. Dacă trimit doar o mie, două de militari, atunci e clar că intervenția va dura doar cîteva luni, după care se vor retrage.

Dacă este să asistăm, potrivit informațiilor care ne vin, că din mai multe baze rusești pleacă trupe, s-ar putea să asistăm la o invazie cu zeci de mii de militari, o invazie pe termen lung, ceea ce e foarte straniu... Atenție! Kazahstanul are o Armată foarte bună. Asta nouă ne spune despre faptul că Președintele Tokaev nu controlează zona militară. Deci e o problemă internă a Kazahstanului. Nu e vorba de intervenție străină, nu s-a conspirat nicăieri împotriva Kazahstanului, ci pur și simplu Președintele Tokaev nu reușește să controleze acest bloc militar. De asta are nevoie de trupe rusești, pentru că militarii lui nu-i mai răspund la ordin.”

Proteste violente în Kazakhstan după majorarea preţurilor la carburanţi. Guvernul a fost demis

Preşedintele Kazakhstanului, Kassym-Jomart Tokayev, a fost nevoit să demită Guvernul şi să decreteze starea de urgenţă în mai multe zone, pe fondul protestelor extrem de violente faţă de majorarea preţurilor la carburanţi.

Zeci de mii de persoane au ieşit pe străzi, Marţi şi Miercuri, în mai multe oraşe din Kazakhstan, atacînd sedii ale instituţiilor şi forţele de ordine, care au ripostat cu grenade lacrimogene.

În oraşul Almatî, cel mai mare din Kazahstan, "demonstranţi radicali" au atacat sute de civili şi au devastat sute de magazine, conform şefului Poliţiei, Kanat Taimerdenov, citat de BBC News.

Preşedintele Kassym-Jomart Tokayev a decretat starea de urgenţă în Capitală, Nur-Sultan, în oraşul Almatî şi în provincia Mangistau.

Pe fondul protestelor violente, Preşedintele a cerut demisia Guvernului condus de premierul Askar Mamin. Premier interimar va fi Alichan Smajylow, conform publicaţiei Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Cel puţin 190 de persoane, inclusiv 137 de agenţi ai forţelor de ordine, au fost rănite în violenţe, iar 200 de protestatari au fost arestaţi.

De teama extinderii crizei, Preşedintele Tokayev a dat asigurări că preţurile la carburanţi vor reveni la nivelul anterior, "în scopul asigurării stabilităţii".

Cristian Unteanu, analist român

Este vorba despre o dublare a preţului gazului lichefiat de la 1 Ianuarie, de la 60 la 120 de teng per litru, asta în condiţiile în care ţara lor dispune de rezerve extrem de importante de hidrocarburi şi o producţie anuală în jurul a 90 milioane de tone, 1,72 de milioane de barili zilnic. 

Dar interesul reprezentat de "miza Kazahstan" nu se opreşte aici. Chiar deloc căci, aşa cum puteţi vedea, ţara reprezintă un rezervor complex de materii prime dintre care mai toate strategice şi din ce în ce mai cerute de economiile super-industrializate care trec pe producţie asistată de roboţi şi preconizează viitoare capacităţi industriale care să folosească exclusiv sau aproape exclusiv linii robotizate. În condiţiile în care China deţine aproape monopolul total al unora dintre materiile prime necesare tehnologiilor de vîrf, atunci este absolut firesc interesul enorm pentru resurse ca acestea ale Kazahstanului.

Dar interesul reprezentat de "miza Kazahstan" nu se opreşte aici. Chiar deloc, căci, aşa cum puteţi vedea, ţara reprezintă un rezervor complex de materii prime dintre care mai toate strategice şi din ce în ce mai cerute de economiile super-industrializate care trec pe producţie asistată de roboţi şi preconizează viitoare capacităţi industriale care să folosească exclusiv sau aproape exclusiv linii robotizate. În condiţiile în care China deţine aproape monopolul total al unora dintre materiile prime necesare tehnologiilor de vîrf, atunci este absolut firesc interesul enorm pentru resurse ca acestea ale Kazahstanului:
În aceste condiţii, este explicabil interesul enorm creat de evenimentele haotice din Kazahstan şi scenele de violenţă, cîteodată extreme, dintre protestatari şi forţele de ordine, devalizarea unor clădiri oficiale, a magazinelor şi altor clădiri de interes public, ocuparea aeroportului din Capitala ţării şi sechestrarea unor avioane aflate pe pistă. În acelaşi timp, găsiţi şi motivaţia reacţiei provocate de apelul Preşedintelui kazah Tokaiev pentru a obţine asistenţă militară externă împotriva a ceea ce consideră a fi o revoltă organizată de "terorişti antrenaţi în exterior" care "subminează integritatea statului".

Nu este deloc o simplă modificare semnificativă doar la nivel semantic. Acuzaţia privind teroriştii antrenaţi în exteriorul ţării a permis, conform statutului, convocarea unor consultări de urgenţă în cadrul Consiliului Tratatului pentru Securitate Colectivă (CSTO), care, aşa cum a transmis Preşedintele său în exerciţiu, Nikol Paşinian (Preşedintele Armeniei), în termenii art.4 al Tratatului, a decis trimiterea în Kazahstan a unor forţe de menţinere a păcii, numite astfel cu toate că, în situaţia de acum, sunt mai degrabă forţe de impunere a păcii, cu mandatul de a susţine "reinstalarea stabilităţii şi normalităţii".

Mişcare decisă în contextul în care şi americanii, printr-o declaraţie de presă transmisă de Departamentul de Stat, condamnă ferm violenţele din Kazahstan: "Statele Unite urmăresc îndeaproape situaţia din Kazahstan, un partener valoros. Condamnăm actele de violenţă şi distrugere a proprietăţii, solicitînd reţinere din partea autorităţilor şi protestatarilor... Cerem tuturor cetăţenilor să respecte şi să apere instituţiile constituţionale, drepturile omului şi libertatea presei, inclusiv prin reluarea serviciilor de internet. Cerem insistent tuturor părţilor să găsească o soluţie paşnică pentru încheierea stării de urgenţă".

Cam tot la fel sună şi declaraţia Uniunii Europene, poate chiar mai interesantă atunci cînd cere autorităţilor kazahe să respecte cu atenţie principiul "folosirii proporţionale a forţei în apărarea intereselor lor legitime de securitate". Iată ce spun europenii şi, evident, acesta trebuie să fie şi punctul de vedere al României, altfel rămasă tăcută deoarece Kazahstanul e departe şi americanii nu ne-au cerut explicit să ne dăm cu părerea:

"Cerem tuturor celor implicaţi – se spune în comunicatul UE – să acţioneze cu responsabilitate şi reţinere şi să se abţină de la acţiuni care să poată duce la o escaladare suplimentară a violenţei. Recunoscînd dreptul la demonstraţii paşnice, UE se aşteaptă ca ele să rămînă non-violente şi să ocolească orice incitare la violenţă. UE mai cere autorităţilor şi să respecte dreptul fundamental la proteste paşnice şi folosirea proporţională a forţei în apărarea intereselor sale de securitate legitime şi să-şi respecte angajamentele internaţionale".

Acesta este cadrul în care are loc trimiterea de trupe ruse de menţinerea păcii (paraşutişti din trupele de intervenţie rapidă) în Kazahstan, pare-se în consens cu ceilalţi mari jucători internaţionali. În orice caz, invocarea art. 4 din statutul CSTO şi răspunsul atît de rapid dat solicitării Preşedintelui kazah trebuie analizate cu atenţie deoarece trimit un mesaj foarte precis privind dorinţa Rusiei de a demonstra că ia extrem de serios asigurările de securitate date statelor membre ale organizaţiei (alături de Rusia, găsim Kazahstanul, Kirghistanul, Belarus şi Armenia), arătîndu-le că este gata să intervină rapid şi decisiv în cazul în care unul dintre parteneri anunţă un atac terorist la adresa stabilităţii ţării sale.

Tocmai în vederea acestei situaţii potenţiale au fost pregătite şi au exersat în multiple aplicaţii forţele din "Forţa colectivă de reacţie rapidă" şi din "Forţa colectivă cu desfăşurare rapidă" cu misiuni precise care implică lupta împotriva traficanţilor şi terorismului. Ultimul lor exerciţiu de amploare a fost organizat în luna Octombrie a anului trecut, chiar înainte de începerea ofensivei talibane pentru cucerirea Afganistanului.  Şi nu numai atît. Activarea acestui gen de trupe în cazul unei misiuni reale indică şi faptul că şi nivelul superior poate fi la fel de real şi gata de acţiune. Este vorba despre capitolul de securitate din acordurile Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai creată şi pentru a răspunde în mod direct "celor trei flagele": terorism, separatism, extremism. Şi acolo se vorbeşte despre intervenţie comună împotriva unor ameninţări provocate în statele membre de acţiuni generate de cele trei flagele, desigur la o dimensiune cu mult superioară, dar integrînd eventual o posibilă solicitare din partea Rusiei ca stat esenţial în arhitectura ambelor organizaţii. Dar şi a Kazahstanului, aflat la confluenţa strategică de alianţe, interese şi viziuni de securitate.

Joi, în Kazahstan

Poliţia kazahă a anunţat Joi arestarea a circa 2.000 de persoane pe străzile din Almatî, după ce mai devreme anunţase ''eliminarea'' a zeci de protestatari. De partea forţelor de ordine sunt pînă în prezent 13 morţi, doi poliţiştii fiind găsiţi decapitaţi.  

Situaţia este în continuare tensionată cel puţin la Almatî, unde numeroase persoane înarmate continuă să atace magazine, relatează agenţia TASS. ''Instigatorii tulburărilor s-au concentrat acum în piaţa centrală (din Almatî), dar deocamdată în centru nu sunt forţe de ordine'', consemnează corespondentul acestei agenţii. Potrivit Reuters, vehicule militare au fost văzute îndreptîndu-se către piaţa centrală a oraşului şi acolo se aud focuri de armă.  

Preşedintele Tokaev a anunţat Joi că a dispus crearea unui grup de investigaţie care să determine cauzele revoltelor şi să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi, mai transmite TASS. Pe de altă parte, compania kazahă Kazatomprom, cel mai mare producător de uraniu pe plan mondial, a anunţat că activitatea sa nu este afectată de revolte.  

În acest moment, oricine urmăreşte evoluţia regimurilor autocrate cu accente dictatoriale din spaţiul post-sovietic, trăieşte un sentiment de şoc, deoarece regimul lui Nursultan Nazarbaev era considerat pînă ieri un regim model de consolidare şi mimare a tranziţiei de putere în sistemul politic şi instituţional.

Tocaev poate întoarce protestul în favoarea lui  

Protestele s-au transformat în manifestaţii împotriva fostului Preşedinte al ţării, dar care încă era conducătorul de facto din umbră al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev. Din cauza existenţei a doi Preşedinţi, Nazarbaev şi liderul oficial, Kassim-Jomart Tokaev, subordonat celui dintîi, populaţia „nu ştia unde era adevăratul centru al puterii”.   

Un episod a clarificat care este conducătorul de facto al ţării. Cei doi Preşedinţi ai Kazahstanului au fost împreună, luna trecută, la Sankt Petersburg, cu ocazia summitului ţărilor Comunităţii Statelor Independente (CSI), moment în care „Putin a arătat cine este omul său forte din Kazahstan. S-a întîlnit cu Nazarbaev, iar Tokaev a primit doar o promisiune” pentru o întîlnire separată la începutul lunii Ianuarie. Acum Tokaev ar putea întoarce protestul în favoarea lui.  

Un deputat rus este favorabil unui referendum de unificare a Kazahstanului cu „patria istorică, Rusia”

Un deputat din Duma de Stat, ales din partea partidului Rusia Unită al Preşedintelui rus Vladimir Putin, şi-a declarat susţinerea pentru un referendum de unificare a Kazahstanului cu „patria istorică, Rusia”.

„Asia Centrală este pămînt rusesc! Se discută despre posibila reunificare a Kazahstanului cu Rusia. Personal, poziţia mea de cetăţean al Federaţiei Ruse, indiferent de politică şi poziţii, este: susţin organizarea unui referendum privind unificarea Kazahstanului cu patria istorică, Rusia. Observ că însuşi Preşedintele Kazahstanului, Kasim-Zhomart Tokaev, îşi emite declaraţiile în limba rusă. Cred că asta ar  fi o bună manifestare a democraţiei autentice”, a scris Sultan Hamzaev pe Facebook.  

Rusia a trimis Joi în Kazahstan un contingent de paraşutişti ca parte a unei misiuni temporare de menţinere a păcii după ce Preşedintele ţării a solicitat ajutor pentru controlul protestelor din partea Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) condusă de Rusia şi din care fac parte foste republici sovietice.    

De ce Kremlinul are motive să urmărească cu atenţie situaţia din Kazahstan  

Situaţia din Kazahstan este urmărită cu atenţie la Kremlin şi în Asia Centrală, după ce protestatarii au dărîmat statuia fostului Preşedinte Nursultan Nazarbaiev, cel care a condus ţara după prăbuşirea URSS şi care a fost un aliat loial al Rusiei, intrînd în  parteneriate economice şi de securitate dominate de Rusia, scrie Al Jazeera.   Miercuri, succesorul său, actualul Preşedinte Kasim-Zhomart Tokaev, l-a demis din Consiliul de Securitate, o mişcare despre care unii observatori spun că este şansa Moscovei de a-şi restabili puterea în Kazahstan,  o putere economică a Asiei Centrale datorită resurselor bogate de hidrocarburi.  

La începutul tulburărilor, Moscova s-a distanţat într-o anumită măsură de tulburări, motivînd că Kazahstanul îşi poate „rezolva în mod independent problemele interne” şi avertizînd cu privire la interferenţele străine. Acum însă o alianţă militară condusă de ruşi a unor foste state sovietice trimite trupe în Kazahstan, în încercarea de a restabili ordinea, după ce Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), în fruntea căreia se află premierul armean Nikol Paşinian, a dat curs cererii de asistenţă a Preşedintelui Tokaev.  

În vreme ce oficialii kazahi îi consideră pe protestatari drept „extremişti”, mulţimile formate în mare parte din tineri kazahi sunt necoordonate, nu au lideri vizibili şi nu sunt susţinute de opoziţia marginalizată şi fracturată a Kazahstanului.  

„Nu există structuri [organizaţionale] comune şi lideri clari pînă acum, este mai degrabă un protest al lucrătorilor din principalele industrii de resurse, se pare, mici antreprenori şi tineri”, a spus Mitrokhin. Protestele sunt, de asemenea, total diferite de tulburările anterioare din Kazahstanul post-sovietic care au fost uşor localizate şi reprimate, a spus un alt observator.  

„Această nelinişte este la o scară cu totul diferită – cuprinzînd întreaga ţară – şi arată măsura în care stabilitatea anterioară a fost superficială şi bazată pe o împărţire a prăzii de către o elită mică şi neresponsabilă”, a spus pentru  Al Jazeera Kevork Oskanian, lector la Universitatea din Exeter din Regatul Unit.  

Protestele semnifică, de asemenea, o dorinţă mai largă, la nivel regional, de schimbare politică. Patru dintre cele cinci naţiuni ex-sovietice din Asia Centrală, o regiune în mare parte musulmană, bogată în resurse, de peste 65 de milioane de locuitori, întinsă strategic între Rusia, China şi Afganistan, au fost conduse de lideri în vîrstă care şi-au început cariera politică ca adepţi comunişti.  

Chiar şi în Kîrgîzstanul vecin, cel mai tînăr Preşedinte al regiunii, Sadîr Japarov, în vîrstă de 53 de ani, a fost membru al mişcării Tinerilor Comunişti şi a spus că visează să „devină precum unul dintre cei mai longeviv lideri sovietici, Leonid Brejnev”.   Timp de trei decenii după colapsul sovietic, liderii laici din Asia Centrală au folosit presupusa ameninţare a „radicalismului religios” ca pretext pentru a înăbuşi disidenţa şi opoziţia şi pentru a-şi extinde dominaţia prin alegeri controversate, prelungiri de mandat şi „referendumuri” populare criticate de Occident.  

„Nu este o coincidenţă că toate astea au început în Zhanaozen”

În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii kazahi de rînd, aceştia au anticipat aceste proteste masiv şi s-au temut de ele. „Este un amestec de speranţe şi temeri”, a spus un locuitor din Almatî, care a cerut să nu-i fie publicat numele.  El îşi face griji cu privire la posibila implicare a naţionaliştilor de dreapta care sunt văzuţi ca o ameninţare de rezidenţii seculari ai Kazahstanului şi de numeroasele minorităţi etnice. Patrioţii naţionalişti „vor fi cei mai răi”, a spus el, evocînd teama pentru soţia sa, care este coreeană.

Moscova şi Beijingul, o altă putere din ce în ce mai dominantă în regiune, preferă să-i sprijine pe aceşti lideri – însă sprijinul politic sau financiar înseamnă prea puţin pentru generaţia post-sovietică care întrevede puţine oportunităţi de carieră în politică şi are profundă nevoie de şansa de a-şi exprima nemulţumirea. Un observator internaţional a spus că Preşedintele Tokaev ar putea „oprima protestele” printr-o combinaţie de represiune a Poliţiei şi concesii, cel puţin momentan.

„Dar protestele au scos în evidenţă o furie adînc înrădăcinată în rîndul populaţiei cu privire la probleme mult mai mari decît preţurile gazelor”, a declarat pentru Al Jazeera Ivar Dale, un consilier principal în domeniul politicilor din cadrul Comitetului Norvegian Helsinki, un organ de supraveghere a drepturilor. Dale a locuit în Kazahstan cîţiva ani şi a vizitat oraşul Zhanaozen, unde protestele au început pe 2 Ianuarie – au mai avut loc în 2011, ducînd la uciderea de către Poliţie a 16 muncitori din industria petrolului care protestau faţă de o serie de măsuri punitive ale autorităţilor.  

„Nu este o coincidenţă că toate astea au început în Zhanaozen, unde autorităţile au căutat să înăbuşe nemulţumirile în urmă cu 10 ani. Corupţia din jurul elitei din Kazahstan este evidentă pentru toată lumea şi nu poate fi ascunsă prin blocarea constantă a site-urilor de ştiri sau închiderea ziarelor independente. Trebuie să aibă loc schimbări fundamentale”, a spus el.