În ultimele zile, în presă a apărut o informaţie precum că ex-Premierul Iurie Leancă ar putea relansa Partidul Social-Liberal, care a activat anterior în Republica Moldova. De aceea, tribuna.md a decis să publice istoria acestei formaţiuni.

Partidul Social-Liberal a apărut la cîteva luni de la alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001. Un grup de tineri, văzînd eşecul forţelor democratice din acel scrutin, a constituit Grupul de iniţiativă social-liberală, care şi-a propus drept scop constituirea Partidului Social-Liberal. Liderul grupului, iar ulterior preşedinte al PSL a devenit Oleg Serebrian, bine cunoscut opiniei publice încă din perioada cînd era purtător de cuvînt la Ministerul Afacerilor Externe.

Din start, acest grup de iniţiativă a fost sprijinit de Liga Democrat-Creştină a Femeilor din Moldova. Aceasta a aderat necondiţionat la grup, iar în baza ei a fost constituit PSL.

La scurt timp de la creare, la noua formaţiune au mai aderat Liga Naţională a Tineretului din Moldova şi Partidul Forţelor Democratice. Astfel, în PSL s-a creat o puternică centură de conducere, constituită din Oleg Serebrian, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Corneliu Ciurea, Igor Klipii, Ala Mîndîcanu, Valeriu Streleţ etc. Aceasta, precum şi faptul că PSL se recomanda ca o formaţiune nouă, cu noi oameni şi noi viziuni, i-a sporit ponderea, el devenind unul dintre cele mai importante formaţiuni ale ţării.

După lansare, PSL a venit cu un apel privind consolidarea forţelor democratice, pe care l-a numit Manifestul Social-Liberal. Manifestul Social-Liberal pleda pentru consolidarea forţelor liberale şi exprima dorinţa ca cele trei partide de orientare liberală majoră de la acea vreme – PRCM, PFD şi PNL să fuzioneze într-un singur partid politic.

Primul examen politic serios PSL îl susţine în alegerile locale generale 2003, cînd creează, împreună cu Partidul Social-Democrat din Moldova, blocul electoral „PSD-PSL”. În acel scrutin, blocul acumulează: la alegerile consiliilor municipale şi raionale – 54 838 voturi (4,43%) sau 38 mandate (3,37%); la alegerile consiliilor orăşeneşti şi săteşti (comunale) – 49 729 voturi (4,72%) sau 500 mandate (4,61%); la alegerile primarilor – 44 mandate (4,9%). Şi dacă rezultatul blocului a fost considerat de analişti la acea perioadă „nici bun, dar nici rău”, atunci rezultatul înregistrat de candidatul blocului la funcţia de primar general al municipiului Chişinău, Viorel Ţopa, a dezamăgit – 7 809 voturi (3,1%).

Mulţi se aşteptau că, la alegerile parlamentare din 2005, PSL va participa în comun cu Partidul Popular Creştin Democrat, aceste două formaţiuni promovînd la acea perioadă mesaje electorale în linii mari asemănătoare. Dar formaţiunea lui Oleg Serebrian a preferat o alianţă electorală cu AMN şi PD, împreună cu care a constituit blocul „Moldova Democrată”.

În acel scrutin, BMD a obţinut un rezultat destul de bun, chiar şi dacă acesta nu a fost suficient pentru accederea la guvernare – 444 377 voturi (28,53%) sau 34 mandate de deputat din 101. PSL s-a ales cu 3 deputaţi – Oleg Serebrian, Igor Klipii şi Valentina Stratan.

Imediat după alegeri, BMD s-a destrămat. Primul pas în acest sens l-a făcut Dumitru Diacov, care şi-a creat propria fracţiune parlamentară, iar ulterior de fracţiunea AMN s-a desprins şi grupul deputaţilor social-liberali.

La 4 aprilie 2005, deputaţii social-liberali au votat pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al republicii. Atunci s-au făcut mai multe speculaţii în presă precum că deputaţii PSL, la fel ca şi cei din PDM şi PPCD, au fi fost presaţi să facă acest lucru din exterior, dar careva dovezi în acest sens nu au fost prezentate. Ulterior, Oleg Serebrian şi-a exprimat public regretul pentru susţinerea acordată lui Vladimir Voronin.

Aşa sau altfel, dar după aceasta poziţia formaţiunii pe eşichierul politic s-a înrăutăţit considerabil. Atacurile permanente din partea oponenţilor şi criticele aduse de unele mijloace de informare în masă şi-au făcut efectul – încrederea în PSL a scăzut simţitor. În plus, formaţiunea a început să fie măcinată şi de disensiuni interne, unii fruntaşi ai partidului părăsind-o.

În 2005, PSL participă la tentativa eşuată de alegere anticipată a primarului capitalei. Şi dacă prima încercare – de la 10 iulie 2005 – social-liberalii o ignoră, apoi în alegerile din 27 noiembrie 2005 candidatul formaţiunii este Olga Nicolenco. Aceasta acumulează 2 276 voturi (1,78%).

PSL îşi revine puţin în alegerile locale generale din 2007. Atunci, formaţiunea acumulează: la alegerile consiliilor raionale şi municipale – 36 645 voturi (3,18%) sau 30 mandate (2,67%); la alegerile consiliilor orăşeneşti şi săteşti – 34 799 voturi (3,44%) sau 316 mandate (3,11%); la alegerile primarilor – 26 mandate (2,91%).

În 2007, presa vehiculează un şir de informaţii potrivit cărora PSL ar pregăti fuziunea cu PNL. Alte informaţii vorbeau despre faptul că PSL ar negocia venirea lui Vlad Filat în fruntea formaţiunii, care atunci se pregătea să părăsească PDM şi era în căutarea unei soluţii pentru destinul său politic în continuare. Dar, nici unuia dintre aceste pretinse proiecte politice nu i-a fost dat să se împlinească. Deznodămîntul a fost altul – la finele lui 2007, PSL şi PD ajung la decizia privind fuziunea într-o singură formaţiune (mai bine zis, se avea în vedere, aderarea PSL la PD), lucru care se produce oficial în cadrul unui Congres la data de 10 februarie 2008.

Fuziunea convenea de minune ambelor formaţiuni, deoarece şansele lor de a se menţine în avanscena evenimentelor politice creşteau simţitor. Însă, nici venirea PSL, nici venirea cunoscutului social-democrat Oazu Nantoi, şi nici venirea fiului ex-preşedintelui republicii, Petru Lucinschi, Chiril, în PD nu au ajutat-o să depăşească bariera electorală la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. În acel scrutin, PD a acumulat 45 698 voturi (2,97%) şi a rămas în afara Parlamentului.

PD însă şi-a luat revanşa în alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, cînd a acumulat 198 268 voturi (12,54%) şi a obţinut 13 mandate de deputat. Liderul de cîndva al social-liberalilor, Oleg Serebrian, a obţinut astfel un nou mandat de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. La scurt timp, însă a abandonat Parlamentul în favoarea funcţiei de Ambasador al Republicii Moldova în Franţa.

Sursa: tribuna.md