Sensul acestor notițe este de a sensibiliza o dată în plus pericolul pandemic, care a pus stăpînire pe lumea întreagă. Știrile de ultimă oră confirmă teama în fața răspîndirii coronavirusului și nu trebuie să neglijăm acest fapt.

Europa se baricadează, aflîndu-se în pragul instituirii unei carantine totale, Franța fiind primul avanpost, care a intrat în carantină generală. Am aflat și despre consecințele grave ale îmbolnăvirilor cu Covid-19: creierul uman ar putea îmbătrîni cu 10 ani mai devreme. Unii medici, fiind și ei epuizați, cedează în fața pandemiei, dar nu obosesc să insiste, cît mai sînt în viață, asupra măsurilor de profilaxie. Eu aș sublinia mai la concret: profilaxia creierilor cetățenilor habarnici, a acelor indiferenți și ignoranți, care circulă în transport fără mască ori ținînd-o pe barbă și vorbind la mobil, împroșcînd în spațiu tot felul de bacterii. Iar taxatorii din saloanele autobuzelor ori troleibuzelor, înșiși șoferii unităților de transport, inclusiv microbuzele, tolerează indiferent această situație, chiar dacă pe bordul acestora este indicat că intrarea fără mască este strict interzisă. Ineficientă a fost și aflarea pînă nu demult la stațiile de transport public a carabinierilor. Ar fi fost suficient și de învățătură să intre în salon și să-i avertizeze ori chiar să-i scoată din transport pe cei fără mască, atenționînd taxatorii și șoferii că legea e pentru toți. Poate că e cazul instituirii amenzilor, fie și simbolice, pentru că pe unii „eroi” numai amenzile îi pot disciplina.

Săptămîna trecută am fost nevoit să vizitez de trei ori sediul Curții de Apel Chișinău, deoarece nu mi se remisese în termen o hotărîre pronunțată încă din 5 octombrie 2020. La intrare în blocul vechi gardianul mi-a măsurat temperatura și mi-a spus să aștept că e vremea mesei. Nu mi s-a permis să urc la etajul doi. Am așteptat 35 de minute, apoi la ușa cancelariei încă 25 de minute pînă grefiera mi-a adus hotărîrea. Timp de o oră am numărat 18 persoane, care intrau și ieșiau, urcau la etajul doi, dar nu purtau mască de protecție. În timpul altor două vizite nu am mai numărat încălcătorii restricției, dar le-am spus gardienilor că eforturile dumnealor sînt zădărnicite de ignoranții care nu poartă măști. Dar de ce tolerează această situație nu i-am întrebat, știind că nu are rost, odată ce nu există posibilitatea de a aplica sancțiuni. Restricțiile nerespectate aduc haosul cotidian. Iar infecțiile se țin lanț și aduc pierderi de vieți omenești, fără a-i alege pe cei cu ori fără mască.

Oare face să riscăm în continuare sau ne alarmăm și întreprindem măsuri drastice cu efect real și de durată?! Pentru că respectarea restricțiilor trebuie să fie sub controlul oamenilor concreți și responsabili.

Andrei FETESCU