Nu zice nimeni că trebuie să fim excesiv de pioşi sau să bocim, dar…

Autor: Mihai CONŢIU

Şi anul acesta, aşa-zisul „Hram al Chişinăului” a cunoscut aceleaşi opulenţe culinare şi bahice cu care deja ne-am deprins. În cea mai săracă ţară din Europa, invocîndu-se cele mai trăsnite tradiţii, guvernanţii, de-a lungul anilor, le oferă moldovenilor zile de sărbătoare în care nu se lucrează, prilej cu care beţia colectivă devine o virtute, o emblemă naţională şi o „deprindere tradiţională inevitabilă”. În realitate, însă, urmînd o tradiţie ce vine de la Roma antică, legiuitorii şi guvernanţii oferă „gloatei” nemîncate, istovite şi exploatate „pîine şi circ”, ca să nu mai aibă timp şi luciditate să gîndească.

Cu acest prilej, ei, guvernanţii şi patronii acestor dezmăţuri, ies în faţa mulţimii înfometate şi disperate şi îşi latră discursurile lor găunoase, mincinoase, iar „gloata” îi aplaudă cu frenezie. Într-o astfel de beţie colectivă, în care, ocazional, sunt invocate şi „tradiţii creştine”, atunci cînd impotentul primar al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, iese în faţa „gloatei” ca „s-o binecuvînteze” şi să i se laude cu „realizările lui”, nimănui nu-i trece prin tărtăcuţă să-i ceară socoteală pentru cît a furat şi pentru cît dezastru a adus în acest oraş.

În aceste momente, „gloata” nu se gîndeşte că aceşti lideri criminali au furat viitorul moldovenilor şi al ţării lor, iar asta din cauza grătarelor care sfîrîie deasupra cărbunilor încinşi, a băuturilor ademenitoare şi a programului artistic ce urmează. Politicienii, guvernanţii ştiu prea bine efectul pe care îl are asupra „gloatei” astfel de sărbători patronate de ei şi, fireşte, le încurajează şi multiplică.

„Hramul Chişinăului” sau „Ziua Oraşului”?

„Hramul Chişinăului” – ce-i asta? În mod normal, dacă e să ne luăm după rînduielile bisericeşti, „hramul” se referă la patronul spiritual al unei biserici creştine, al cărui nume este proslăvit în ziua calendaristică bisericească în care este fixat. Prin urmare, această sărbătoare are un caracter strict religios. Denumirea de „hram” vine de la slavonescul „biserică” şi, în consecinţă, sărbătoarea este a sfîntului lăcaş şi a enoriaşilor acestuia. Cuvîntul „biserică” este de origine latină şi înseamnă casă împărătească, bazilică, locuinţa împăratului.

În plus, pe 14 Octombrie, cînd are loc aşa-zisul „Hram al Chişinăului” şi căruia Chirtoacă îi mai spune şi „Ziua Oraşului”, de fapt, se sărbătoreşte Acoperămîntul Maicii Domnului. Această sărbătoare a fost rînduită de Biserică în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din Vlaherne, actuala Turcie. În acest lăcaş sfînt, se făcea priveghi pentru salvarea cetăţii, care se afla a în stare de asediu. Numai că lăcaşul bisericesc din Chişinău aflat sub Acoperămîntul Maicii Domnului este Biserica Măzărache.

Mai mult decît atît, „Ziua Oraşului”, aşa cum îi spune Chirtoacă, nu poate fi sărbătorită pe 14 Octombrie, de „Hramul Chişinăului”, iar asta din simplul motiv că o astfel de aniversare trebuie să coincidă exact cu data primei atestări documentare a Chişinăului, iar asta s-a întîmplat pe data de 17 Iulie 1436, atunci  cînd domnii Ţării Moldovei Ilie şi Ştefan „și-au dat întîlnire şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe Răut”. Stabilind hotarele acestor sate, documentul menţionează: „..şi la Băc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la Fîntîna unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii”.

De ce nu organizează Chirtoacă sărbătorirea „Zilei Oraşului” pe data de 17 Iulie şi „o pune” de Hram? De ce, în general, se amestecă Chirtoacă în organizarea aşa-zisului „Hram al Chişinăului”, care, aşa cum am văzut, n-ar trebui să aibă nimic de-a face cu Primăria?

Opriţi beţiile! Dacă sunteţi creştini!

În mod normal, într-o astfel de zi, la fel cum se întîmplă şi de Paştele Blajinilor, de exemplu, mai ales într-o ţară ca Republica Moldova, nu ar trebui să fie declarată zi nelucrătoare. Sărbătorirea aşa-zisului „Hram al Chişinăului” nu are nimic pios, iar cine a fost în centrul Capitalei pe 14 Octombrie a văzut asta. Şi această sărbătoare, aşa cum sugeram mai devreme, a fost născocită de politicieni ca să smintească lumea, ca să-şi facă propagandă electorală, să alcoolizeze poporul, să-i cultive o „delăsare religioasă fatalistă” şi care, în fond, nu conţine nimic religios. Cîţi dintre cei care au mîncat şi băut în centrul Chişinăului au fost la biserică, în special la Biserica Măzărache, cea care este ctitorită sub acest hram?

Vă daţi seama cîţi bani s-au cheltuit şi s-au spălat în această zi sub „acoperire religioasă”? Într-o ţară în care guvernanţii au furat-o de peste un miliard de dolari, de Aeroport etc., într-o Capitală pe care Chirtoacă şi Ghimpu au furat-o pe rupte, se organizează „Hramul Chişinăului”, prilej cu care se fac cheltuieli enorme – sunt plătiţi interpreţi ca să cînte, echipe de dansatori, este perturbată circulaţia datorită blocajului rutier instituit în centrul oraşului şi pe străzile limitrofe, ceea ce implică enorme costuri, sunt mobilizate sute şi sute de poliţişti şi cîte şi mai cîte!

La cheltuielile acestea, reţineţi, contribuie Primăria, Preturile şi diferiţi sponsori, dar, colateral, sunt atrase şi cheltuieli băneşti din bugetul de stat, de dincolo de rezervele băneşti ale Primăriei. De ce aceşti bani nu sunt direcţionaţi spre spitale, aziluri de bătrîni, orfelinate etc.? A, producătorii de vin şi patronii de cîrciumi vor să-şi comercializeze produsele chiar într-o astfel de zi? Foarte bine, s-o facă, dar să-şi plătească spaţiile de expunere, fără ca Primăria să se implice prin cheltuieli, ci să încaseze venituri de la ei!

Nu zice nimeni că trebuie să fim excesiv de pioşi cu prilejul unor sărbători religioase sau să bocim din cauza guvernanţilor, dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm de bunul simţ elementar, de respectul faţă de doar ceea ce înseamnă tradiţie ecumenică autentică şi de luciditate şi rezistenţă faţă de guvernanţii care vor să-i abrutizeze cu totul pe bieţii moldoveni!