Creăm posturi pentru ortacii politici, „mulgem” bugetul statului

Şocant, revoltător! În cei aproape 5 ani de cînd a fost instituit ajutorul social, suport bănesc din partea statului acordat celor mai sărace familii din ţară, din respectiva asistenţă s-au furat cam 9,5 milioane de lei. Altfel spus, banii de la bugetul statului, în loc să ajungă în familiile nevoiaşe, au fost sustraşi de escroci, de funcţionari din primării, din instituţiile statutului.

Credeţi că a fost pedepsit vreunul dintre aceşti potlogari? Tocmai acesta-i motivul de mînie: nici unul nu a fost concediat, nu a ajuns pe banca acuzaţilor! Cel puţin, Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, nu cunoaşte nici un caz de pedepsire a indivizilor care au rîvnit la banii statului destinaţi săracilor.

Este strigător la cer că nu se întreprind măsuri pentru a pune la punct pungaşii, dar nu ai ce face. Aceasta-i realitatea! Conducătorul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, ale cărui structuri sînt responsabile de selectarea beneficiarilor, de modul de atribuire şi distribuire a ajutorului social declară cu o doză bună de nevinovăţie că nu poate face nimic, chiar dacă în cazurile de furt al banilor pentru familiile nevoiaşe sînt implicaţi lucrătorii din sistemul protecţiei sociale a ţării. Valentina Buliga dă toată vina pe şefii direcţiilor de asistenţă socială din raioane, care sînt subordonaţi conducătorilor autorităţilor locale. Chipurile, doar aceştia sînt abilitaţi să curme acţiunile ilegale, să pedepsească lucrătorii prinşi cu ocaua mică din sfera protecţiei sociale.

Dar oare chiar atît de neputincios se dovedeşte Ministerul respectiv faţă de hoţii care fură banii acordaţi cu titlul de ajutor social? Or, acum aproape doi ani a fost creată Inspecţia Socială care, după cum mărturiseşte Valentina Buliga, are „misiunea de inspectare a modului de aplicare corectă, unitară a legilor, altor acte normative, care reglementează activitatea de acordare a ajutorului social, a ajutorului pentru perioada rece a anului şi a calităţii serviciilor sociale”. Devreme ce această instituţie este subordonată Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, conducătorii acestuia nu au cum se plînge că nu pot face ordine în sistemul care se ocupă de distribuirea ajutorului social, nu pot struni angajaţii surprinşi în acţiuni de deturnare a banilor publici.

Însă, Valentina Buliga insistă că rolul Inspecţiei Sociale este doar unul de depistare a abaterilor de la legea care reglementează modul de acordare a ajutorului social şi de informare a conducătorilor locali, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, organelor de drept referitor la încălcările constatate. O fi aşa, nu am cum s-o contrazic. Dar cine este vinovat că în ţară a mai apărut o instituţie inofensivă, butaforică, dacă nu Ministerul respectiv? Ai cărui funcţionari au conceput statutul, atribuţiile Inspecţiei Sociale? Nu cumva cei ai Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei? Cine a prezentat proiectul privind crearea Inspecţiei Sociale la Guvern, la Parlament? Nu cumva conducerea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei? De ce nu s-a insistat la timpul potrivit pentru abilitarea instituţiei respective cu funcţiile pe care le consideră azi necesare pentru a interveni şi a stopa furtul de bani publici? Or, nu era nevoie de mare efort pentru a le obţine, dat fiind că în Guvern, în Parlament se află colegii de partid ai conducătorilor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Din păcate, în statul nostru deja există multe instituţii, întreţinerea cărora sărăceşte anual bugetul ţării de zeci şi sute de milioane de lei, dar nu-şi au rostul. Să zicem, Curtea de Conturi, ai căror conducători şi funcţionari au aproape cele mai mari salarii la nivel de instituţii centrale ale statului, săptămînal, dezvăluie că în urma activităţilor de audit se descoperă deturnări de bani publici în valoare de sute de milioane de lei. Însă, pînă acum nu s-a anunţat niciodată ca măcar un individ vinovat de delapidări de bani bugetari să fi ajuns în puşcărie, după cum o merită. Curtea de Conturi, potrivit conducătorului ei, nu are măcar dreptul să facă publice numele celor implicaţi în sustragerea milioanelor din bugetul ţării.

Dimpotrivă, odată cu apariţia unor noi agenţii, inspectorate, departamente sau modificarea statutului celor existente, în mod paradoxal, situaţia din domeniile arondate se agravează. Bunăoară, în prima jumătate a anului, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei a fost transformat în Centrul Naţional Anticorupţie, care se ocupă în mod exclusiv cu combaterea fenomenului corupţiei în ţara noastră. Dar, deşi avem o instituţie concentrată doar pe dezrădăcinarea acestui flagel, ţara noastră pentru prima dată s-a ridicat pe locul doi în Europa după nivelul corupţiei.

În loc să perfecţionăm prestaţia instituţiilor existente, să le eficientizăm activitatea, punem pe bandă rulantă crearea de noi inspecţii, agenţii şi, în felul acesta, lărgim terenul pentru corupţie. Or, veniturile din bugetul ţării în aceste vremuri grele, dominate de crize şi recesiuni economice, sînt limitate, din care cauză angajaţii noilor structuri formate beneficiază de salarii mici. Astfel se creează premise pentru înmulţirea funcţionarilor corupţi. Bunăoară, Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, nu a făcut taină din faptul că în furtul banilor publici acordaţi pentru ajutoare sociale sînt implicate în majoritatea cazurilor tocmai acele persoane, care în virtutea funcţiilor exercitate trebuie să aibă grijă de selectarea corectă a beneficiarilor, de acordarea legală a indemnizaţiilor respective, adică lucrătorii din sfera protecţiei sociale: asistenţi sociali, lucrători ai direcţiilor teritoriale de protecţie socială.

Desigur, au fost semnalate cazuri de deturnare a banilor pentru ajutor social de către anumiţi indivizi, angajaţi ai primăriilor, însă, practic, nimic nu se face fără acordul lucrătorilor din sfera socială. Aceştia măsluiesc datele din sistemul electronic automatizat al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, documentele lor sau ale rudelor, prietenilor, altor persoane pentru a beneficia în mod ilegal de ajutor social, de ajutor pentru perioada rece a anului; se fac complici la denaturarea datelor despre veniturilor solicitanţilor, falsificarea documentelor anexate la cererea pentru ajutor social. Potrivit Valentinei Buliga, principalul motiv care-i determină pe angajaţii din sistemul protecţiei sociale să se dedea la activităţi ilegale sînt salariile mici.

De ce atunci punem pe bandă rulantă „fabricarea” de noi instituţii, dacă bugetul statului nu este în măsură să le garanteze o finanţare suficientă celor existente? Nu văd alte motive în afară de aceste două: modul de a răsplăti ortacii politici cu posturi mar, asigurate cu salarii grase din bani public, şi încercarea de a crea iluzia unei preocupări pentru modernizare.

Vlad LOGHIN