Împrumutul românesc de 150 de milioane de euro ca mită electorală

Autor: Mihai CONŢIU

Bănuiala că Andrian Candu, preşedintele Parlamentului, ar putea fi viitorul candidat prezidenţial propus de PD începe să prindă un anumit contur. Una-i ce bănuim noi, alta-i cînd bănuielile noastre sunt confirmate, indirect, de către jurnaliştii slujbaşi ai Puterii. În cele ce urmează vom aborda varianta „Candu prezidenţial”, deşi logica lucrurilor ne spune că, pînă la urmă, tot Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale, ar putea fi candidat şi chiar posibil viitor preşedinte impus de guvernare prin „tehnologii electorale convenabile”. Credem aceasta întrucît lui Tănase, în ultimii ani, i s-a confecţionat o imagine de pretins independent, pentru că este convenabil actualei guvernări, româno-americanilor şi, nu în ultimul rînd, anumitor structuri ruseşti.

Varianta „Candu prezidenţial” poate fi o tatonare, o învăluire preelectorală, el putînd fi programat să devină mai curînd prim-ministru, dar noi vom continua în nota abordată iniţial.

Vizita lui Candu la Bucureşti ne-a amintit de vremurile în care pretendenţii la tronurile de domnitor din Ţara Românească şi Voievodatul Moldovei mergeau cu peşcheşuri la Înalta Poartă de la Stambul spre a-şi prezenta Închinarea şi primi binecuvîntarea sultanului. Acum lucrurile s-au schimbat un pic. Asta în sensul că pretendenţii la anumite funcţii în Stat din RM care se deplasează la Bucureşti nu duc peşcheşuri, ci ei le primesc de acolo, iar asta în schimbul Închinării. De astă dată, însă, Închinarea spre Bucureşti despre care vom vorbi s-ar putea să aibă alte nuanţe.

Scriind despre vizita în RM a ministrului de Externe al României, Lazăr Comănescu, şi a Secretarului de Stat pentru Afaceri Europene al Franţei, Harlem Desir, în perioada 16-17 Iunie, la invitaţia  viceprim-ministrului de Externe al RM, Victor Nichituş, improvizatul blogger informat şi de încredere al Puterii de la Chişinău şi al unor „binevoitori influenţi din România” pune acest „merit” în seama lui Andrian Candu. Electoral, Nichituş notează:

„Revigorarea interesului diplomației franceze față de situația din Republica Moldova nu era posibilă fără implicarea statului român - oficialii români au fost cei care i-au convins pe francezi să le mai dea moldovenilor o șansă. Acest impuls al Bucureștiului a apărut după vizita în capitala României a președintelui Parlamentului moldovean, domnul Candu. Aflat la începutul săptămînii 13 – 18 iunie 2016 în România, domnul Candu a dat asigurări că politicienii moldoveni sunt hotărîți să implementeze, în mod gradual, prevederile din Acordul de Asociere și, prin acest mod, să își îndrepte șifonata lor imagine.”

În realitate, această vizită nu are greutatea ce i se conferă. Nu de „interesul” diplomaţiei franceze are nevoie RM, ci de cel real al Bruxellesului. Această vizită face parte din întreg angrenajul de învăluire al Bucureştiului prin care vrea să-şi legitimeze şi în UE sprijinul pentru actuala guvernare de la Chişinău. În primul rînd, româno-americanii doresc să închidă ochii UE şi FMI pentru ca Bucureştiul să ofere electoral actualei guvernări de la Chişinău împrumutul de 150 de milioane de euro, fără ca RM să îndeplinească toate condiţiile impuse anterior, inclusiv cele înaintate de FMI.

Observaţi că ministrul român de Externe nu a venit la Chişinău însoţit de un înalt demnitar al UE, ci cu un Secretar de Stat francez. Marea majoritate a moldovenilor nu prea pricepe ce înseamnă asta, căci oricum li se poate părea că cineva cu greutate din Europa susţine actuala guvernare. În realitate, ştim bine că UE, după ce s-a fript cu „povestea de succes proeuropean Republica Moldova”, nu mai este dispusă ca să arunce banii pe… poveşti. Acesta-i şi tîlcul campaniei de denigrare declanşată împotriva şefului Delegaţiei UE la Chişinău

În acest context, mai observăm că bloggerul Puterii lasă să se subînţeleagă că succesele de acum ale politicii externe a RM se datorează lui Candu, inclusiv obţinerea, peste rînd şi fără îndeplinirea condiţiilor elementare, a împrumutului românesc, fără de care actuala guvernare s-ar duce de rîpă. În acest caz, nu-i aşa?, Candu este cel mai îndreptăţit să candideze la postul de şef al statului sau la cel de premier.

În fond, România ajută RM să revină în matca ei firească, cea pro-rusă

Graba cu care Bucureştiul a anunţat deblocarea livrării primei tranşe a împrumutului trădează faptul că este posibil să agreeze candidatura lui Candu la Preşedinţia RM. România vrea cu disperare să cîştige partida pe care mizează acum în RM. Deblocarea împrumutului este vitală, deşi bănuim că încă sunt probleme tehnice ce ţin de UE şi FMI, în pofida anunţului optimist. Cîştigarea majoritară a alegerilor locale în România de către Partidul Social Democrat (PSD) este un bun pretext pentru PDM-ul partener spre a opera manipulări electorale relativ credibile. Pentru marea masă de moldoveni, nu contează faptul că PSD din România este condus de către nişte cercetaţi penal, în frunte cu preşedintele Liviu Dragnea. „Dacă aici fură toţi, de ce să nu fure şi politicienii români, căci suntem fraţi, nu?” Astfel, pentru moldoveni, întrevederea lui Candu cu penalul român Dragnea este una „la nivel înalt, o poveste de succes a politicii externe a RM prin implicarea decisivă a viitorului candidat prezidenţial”. Nimeni nu poate bănui că ar putea fi vorba despre o întrevedere cu accente mai mult subversive şi deci, cu iz penal la cel mai înalt nivel.

„Aprecierea mea personală, este că Guvernul de la Chișinău a început să facă lucruri bune, a început să stabilizeze Moldova, atît din punct de vedere al veniturilor la Bugetul de stat, cît și din punct de vedere economic”, a declarat cercetatul penal Dragnea din România.

Iscusinţa relaţiilor lui Candu cu PSD din România este admirabilă şi realistă. Spre deosebire de democraţii liberali români, PSD este un partid care nu priveşte cu ostilitate spre Rusia, ci cu obiectivitatea oricărui partid progresist din Europa. În aceste condiţii, PSD va fi un sfetnic excepţional şi util pentru PD şi, mai ales, pentru Candu, care vor trebui să înţeleagă că integrarea europeană este, totuşi, utopică, iar RM trebuie să revină în matca ei firească, adică în bunele şi tradiţionalele relaţii cordiale şi de protecţie cu Rusia. Da, este nevoie de bani europeni şi de la FMI, dar, energetic şi economic, RM nu poate să reziste decît sub protecţia tradiţională a Rusiei, care nu mai este URSS de altădată.

Pe de altă parte, este demn de reţinut stilul absolut revoluţionar, de tip electoral, prin care România lui Dragnea şi Ponta a ales să sprijine PDM şi actuala guvernare tocmai spre a atrage şi electoratul inconştient şi ostil revenirii RM în aria tradiţională a relaţiilor cu Rusia. Aşa cum românii care au votat PSD tocmai spre o normalizare regională a relaţiilor cu Rusia, la fel o vor face şi moldovenii care vor vota PDM, PL şi fracţiunile politice care sprijină actuala guvernare.

Această operaţiune politică electorală presupune şi anumite riscuri, căci în 2018 guvernarea va fi exclusiv de Stînga, iar socialiştii moldoveni, de exemplu, nu vor mai admite un parteneriat cu actualii guvernanţi care îi ţin pe nedrept în Opoziţie. Calea prorusească subtilă pe care au abordat-o actualii guvernanţi în colaborare cu partenerii lor români va fi transpusă mai eficient în practică de către socialişti şi comunişti, iar asta la vedere, fără jocuri de culise şi cu sprijinul majoritar al populaţiei.

Ţinînd seamă de realele intenţii, logic ar fi fost ca PSD din România să facă alianţă cu PSRM, Partidul Nostru şi PCRM, care au perspective electorale certe în 2018. Faptul că nu au făcut-o „din considerente de imagine”, poate duce, după 2018, la excluderea PSD din orice combinaţie politică făcută cu partenerii moldoveni de guvernare. Va fi o consecinţă logică deoarece, indiferent de opţiunea pro-rusă a acestui partid românesc, PSRM, Partidul Nostru şi PCRM sunt partide naţionale moldoveneşti care nu vor admite niciodată imixtiuni româneşti în treburile interne ale RM.

În consecinţă, dacă UE şi FMI nu înţeleg toate aceste oportunităţi pe termen lung ale RM, România frăţească a lui Dragnea şi Ponta, după cum deja aţi înţeles, are alte „deschideri”  şi va face tot posibilul să le dea un contur tot mai pronunţat. Revenind la împrumutul românesc de 150 de milioane de euro, se pare că greutatea deblocării acestuia către RM mai vine şi din aceea că UE şi FMI ştiu sigur că acesta nu-i nimic altceva decît o mită electorală pentru moldoveni, dar şi că acest împrumut nu este un împrumut de tip clasic, ci un împrumut făcut în cunoştinţă de cauză că nu va fi restituit niciodată. Acest lucru îl ştiu prea bine şi moldoveni şi, mai ales, România lui Dragnea şi Ponta.

De ce mai sprijină atît de costisitor România lui Dragnea şi Ponta? Pentru a se autoiluziona pe mai departe că deţine controlul informativ şi politic în RM, iar asta nu-i nimic altceva decît un alt eşec din seria eşecurilor permanente al României în RM! Veţi vedea că avem dreptate!