Interdependenţa proceselor economice, politice şi sociale în viziunea populației după 30 de ani de independență

În procesul de constituire a Republicii Moldova ca stat suveran şi independent, de tranziţie spre o economie bazată pe principii neoliberale, se formează un mediu social cu particularităţi specifice, care ţine de relaţiile dintre oameni, de caracterul individual al oamenilor, de orientările grupurilor sociale în cîmpul social-psihologic, de psihologia populaţiei majoritare.

Transformările economice şi politice au condus la formarea a noi grupuri sociale, noi structuri profesionale, ceea provoacă modificarea structurii societăţii în ansamblu. Noile grupuri sociale din Republica Moldova nu au apărut în baza principiilor clasice de stratificare, ci au la temelie particularităţi naţionale, legate de procesele de privatizare, de formarea economiei şi a relaţiilor de piaţă, de unii factori geopoliticii, de interesele politice în regiune ale statelor puternice în procesul globalizării.

În Republica Moldova nu există o relație clară între educație, ocupație, venituri, proprietate, mod și stil de viață etc. care ar facilita identificarea claselor sociale. Pentru a înţelege cum s-a ajuns la un asemenea nivel de sărăcie şi inechitate socială considerăm că nu este suficient să facem referințe la slăbiciunea şi ineficienţa principalelor instituţii ale statului, dar să apelăm la un recurs istoric care ne va scoate în evidenţă etapele şi esenţa stratificării sociale pînă la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

Rezultatele studiului sociologic ne permit să construim portretul social al omului sărac. El este locuitor din spaţiul rural (80% dintre săraci trăiesc în mediul rural, pe cînd ponderea populaţiei rurale din totalul populaţiei constituie 59%), cu mărimea gospodăriei de 5 persoane şi mai multe, în familie sînt 3 şi mai mulţi copii, cu intervalul de vîrsta 65 ani şi mai mulţi, studii medii incomplete sau primare şi fără studii.

Potrivit acelorași cercetări, constatăm că în Republica Moldova lipsește clasa de mijloc, iar societatea rămîne a fi una instabilă. Populaţia este derutată de raportul dintre cei bogaţi şi cei săraci. Doar fiecare al zecelea intervievat este mulţumit de actuala stratificare (diferenţiere) socială din Republica Moldova, 7 din 10 nu sînt satisfăcuţi, iar 20 la sută n-au putut da un răspuns clar la această întrebare.

Sărăcia în Republica Moldova este determinată și aprofundată, în primul rînd, de starea conştiinţei naţionale care, aflîndu-se într-un proces permanent de formare și consolidare, a fost întreruptă de mai multe evenimente cu impact major pentru destinele oamenilor: anexarea Basarabiei, în 1812, în 1940 reanexarea ei și întreruperea dezvoltării firești. În al doilea rînd, trebuie înțeles că nu putem construi o economie viabilă, prosperă și funcțională fără o conştiinţă etnică, care se formează în funcție de organizarea socială şi economică, avînd ca suport atît tradițiile neamului, cît și tendințele moderne în dezvoltarea tehnologiilor și managementului economic. În al treilea rînd, constatăm că, pe parcursul a 50 de ani a fost întreruptă evoluţia firească a potenţialului proprietăţii private, oamenii au fost detaşaţi de mecanismele proprietăţii private, a economiei de piaţă și au pierdut din deprinderile de a fi gospodar și întreprinzător.

În Republica Moldova există disproporţii social-economice acute. Ele se manifestă, în special, în inegalitatea economică semnificativă, observată în toate domeniile societăţii – pe regiuni, după venituri, consum, repartizarea proprietăţii, precum şi după capitalul uman şi social disponibil, există un grad ridicat de inegalitate în toate profilurile. Această stare de fapt reprezintă o ameninţare reală la adresa securităţii sociale a ţării.

De aceea, indicatorii cantitativi şi calitativi ai inegalităţii trebuie să devină un punct de referinţă esenţial pentru coordonarea politicilor economice şi sociale. Problema decalajului dintre păturile superioare şi inferioare ale societăţii nu pot fi rezolvate fără o revizuire a relaţiilor distributive, în scopul majorării poverii fiscale asupra veniturilor excesive şi majorării veniturilor persoanelor sărace adaptate la normele social acceptate. În această legătură rolul reglementator al statului are o importanţă-cheie, se poate spune chiar excepţională. Statul nu trebuie să se înlăture de la cele mai acute probleme sociale. În ţările Europei Centrale şi de Sud-Est, precum și în ţările Baltice, unde reformele s-au efectuat cu cel mai mare succes, statul acţiona în diferite direcţii pentru a menţine inegalitatea sub control.

Destructurarea societății, inegalitățile economice, formarea disproporționată a straturilor sociale (doar 2% din populație își permite să aibă tot de ce are nevoie și nu duce lipsuri în ceea ce dorește, pe cînd 65 % trăiește la limita sărăciei și sub nivelul ei și doar 20% se menține în spațiul traiului decent) au modificat modul de gîndire al cetățenilor, au lăsat amprente vizibile în conștiința socială. Pentru a ajunge în cercurile elitare 88% dintre cetățeni consideră că e necesar să ai relații, adică să fii membru al unor grupuri de interese. Pentru acești cetățeni nu sînt importante studiile, cunoștințele, principialitatea, nu se conduc de valorile morale, ci relațiile, nu legea, ci tocmeala. Iar pe locul doi este banul - idol al majorității - 84 % de aprecieri pentru o stare elitară în societatea moldovenească.

Într-un atare mediu sociouman solidaritatea și coeziunea socială pierd calitățile de coagulare energetică și spirituală a populației în scopul unui ideal, acești factori de ordin psihologic în cîmpul social se transformă în elemente răzlețe de solidaritate de grup și de coeziune pentru interese. Doar 8 dintr-o sută de respondenți au manifestat îngrijorare față de lipsa de coeziune socială.

Situaţia economică şi socială de astăzi din Republica Moldova, în pofida complexităţii sale, nu este în mod obiectiv fatală. Ea poate şi trebuie să fie remediată prin elaborarea şi realizarea unei politici sociale de stat ştiinţific şi sistemic argumentate. Elaborarea politicilor economice, sociale, culturale, de mediu constituie prerogativa instituțiilor de guvernămînt, prioritatea spațiului politic.

Cercetările cantitative și calitative care stau la baza studiului efectuat ne permit să dezvoltăm cîteva concluzii bazate pe date empirice obținute din analiza opiniilor cetățenilor, prezentate în interviuri individuale și în focus-grupuri. Avem speranța că studiile vor contribui la conștientizarea proceselor dinamice ale reformelor socioeconomice și a rezultatelor acestora. Acest rezultat va servi la raționalizarea activităților de transmitere a deciziilor prin reforma societății din Republica Moldova în contextul lumii globalizate și al manifestărilor locale ale intereselor geopolitice.

Analizînd evenimentele pe care respondenții le menționează ca fiind cele mai importante, concluzionăm că ineficiența reformelor din țara noastră poate fi măsurată prin atitudinea populației privind rezultatele reformelor, prin sărăcia, șomajul, migrația excesivă a populației, infrastructura socială precară. Problemele stabilite de respondenți generează un nivel sporit de disperare și apatie în societate.

Astfel, factorii economici au condus la o diviziune extremă a societății, au stagnat dezvoltarea agriculturii, industriei și producției de bunuri. Factorii economici nu au creat condiții pentru dezvoltarea afacerilor și creșterea nivelului de trai al populației. Factorii sociali dovedesc locuri de muncă insuficiente, nivelul înalt al corupției și impotența justiției. În aceste condiții, generațiile tinere caută oportunități în afara țării, în timp ce bătrînii sînt ostatici ai crizei în sectoarele financiare și economice, întrucît guvernanții vor promova în continuare politici austere.

În scopul consolidării statusului social al țărănimii și al altor grupuri sociale din satele moldovenești, este necesar ca statul să promoveze politici publice transparente, nedeclarative în ceea ce privește dezvoltarea rurală axată pe suportul acordat agriculturii și activităților neagricole, precum și să asigure o autonomie reală decizională și financiară a comunităților rurale. Totodată, în dezvoltarea social-economică a satelor implicarea autorităților publice și a societății locale este de neînlocuit.

Astfel, putem conchide:

1. Țărănimea ca grup social este în proces de reconstituire și este important de urmărit în viitorul apropiat în ce măsură aceasta își va forma configurația sa specifică și ce rol va juca în structura socială a comunităților rurale;

2. O mare parte a sătenilor este apolitică, nu participă la soluţionarea unor probleme de interes vital pentru ei, îşi doresc în frunte „un om bun”, nu se interesează de apartenenţa lui politică, ceea ce facilitează manipularea opiniei publice la alegeri;

3. În pofida numeroaselor probleme cu care se confruntă, cea mai mare parte a sătenilor nu a căzut pradă pesimismului, ei cred în ziua de mîine.

Totodată, deși elita politică din Republica Moldova devine mai tînără, mai feminizată și chiar mai profesionistă, totuși ea rămîne a fi destul de închisă și corporatistă, dominată de interese înguste de grup. Ea reprezintă o structură destul de contradictorie: pe de o parte, ea are o imagine destul de favorabilă și progresistă, însă pentru moment se caracterizează printr-o funcționalitate și eficiență redusă. De asemenea, o problemă a procesului de recrutare a elitei politice autohtone rămîne necorespunderea procedurii de selecție a cadrelor guvernamentale vizavi de principiul meritocrației. Sperăm ca pe viitor atît profilul social al guvernanților, cît și acțiunile lor vor răspunde mai mult nevoilor societății.

În al doilea rînd, lipseşte unitatea politică între participanţii la procesul social (ca rezultat al înţelegerii diferite a scopurilor dezvoltării naţionale), cultura consensului, tendinţa spre înţelegere în realizarea transformărilor democratice.

În al treilea rînd, procesul politic se dezvoltă insuficient, structura lui este amorfă, scopurile actorilor politici în lupta lor nu sînt concretizate. („Sîntem pentru acei ce sînt la putere sau care înving astăzi”). Or, aceasta conduce spre lipsa unui dialog organizat dintre putere şi opoziţie, putere şi societate. Opoziţia tinde să se manifeste diferit de oponenţii săi politici, dar ca o mişcare protestatară radicală.

În al patrulea rînd, eficienţa foarte scăzută a activităţii instituţiilor societăţii civile nu permite desconcentrarea puterii centrului, adică, scăderea influenţei dominante în dirijarea elitei politice şi a reprezentanţilor birocraţiei sale care controlează resursele principale ale statului.

În al cincilea rînd, în Republica Moldova, din păcate, nu este lichidată practica „raporturilor politice clientelare”, iar aceasta înseamnă că grupurile sociale apropiate de Preşedinţie, Parlament, Guvern concentrează în mîinile lor principalele pîrghii ale puterii politice și administrative, obţin posibilităţi speciale de utilizare meschină a puterii. Condiţiile de realizare a puterii la elitele locale la nivel regional sînt destul de limitate.

În al şaselea rînd, cooperarea reciprocă în realizarea politicii interne şi externe se destabilizează adeseori, ceea ce are un impact negativ asupra progresului social în ansamblu.

În timpul oricărui proces istorico-social important, îndeosebi în perioadele de tranziţie, apar şi se dezvoltă forme noi de participare politică a grupurilor sociale noi în politică. Datorită diversităţii condiţiilor şi factorilor variabili ce determină politica statului şi a societăţii, structura socială se reorganizează, se stratifică, modificîndu-şi funcţiile sale, perfecţionînd multiplele practici sociale.

Cetăţenii consideră că sărăcia poate fi eradicată prin schimbarea atitudinii faţă de popor, prin creşterea încrederii în ziua de mîine, prin schimbarea motivaţiei faţă de muncă, de a reveni la tradiţiile de a munci calitativ şi sîrguincios. Astfel, frustrările faţă de participarea moldovenilor la construcţia URSS-ului se vor transfera şi asupra integrării europene. Unii respondenți s-au exprimat că, dacă pînă la independenţă de sărăcia noastră se făceau vinovaţi ruşii, atunci mîine cu siguranţă vor deveni europenii, deoarece e mai simplu să dai vina pe cineva de insuccesele proprii decît să-ţi rezolvi problemele.

Din cele expuse mai sus rezultă o concluzie incontestabilă: oamenii întotdeauna vor fi organizaţi în comunităţi, în Republica Moldova vor fi localități mai mari sau mai mici. Calea de dezvoltare a societăţii va fi decisă de generaţiile care se vor succeda, iar modelul economic pe care îl vor alege, organizarea și structura socială, aspirațiile spiritual morale vor depinde de forţa creativă și de regenerare a comunității.

Victor MOCANU, doctor în sociologie