Pe 6 septembrie, în centrul Chișinăului, a avut loc un miting de amploare al platformei civice "Dreptate si Adevar". Mulțimea de oameni s-a unificat datorită protestului comun împotriva uzurpării puterii de către oligarhi și clasa politică corupte care au permis furtul de miliarde și au etalat un dispreț fără precedent față de poporul său.

Pe fondul tulburărilor economice și sociale prin care trece Republica Moldova, Occidentul îşi demonstrează deschis neîncrederea sa față de autoritățile acesteia. Vorbesc cu îngrijorare despre corupția din Moldova șeful delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, și Ambasadorul SUA, James Pettit. Moldova este numită drept "stat uzurpat de oligarhi" de Secretarul General al Consiliului Europei T. Jagland. Ambasadorii Olandei și Suediei, simpatizînd cu platforma civică "Dreptate și adevăr", în declarațiile sale publice, în mod deschis, rămîn uimiți de faptul că cetățenii nu au ieșit mai devreme să protesteze împotriva conducerii.

În acest sens, este imposibil să treci cu vederea eforturile titanice depuse în ultimii ani de către conducerea UE și liderii țărilor europene în vederea implicării şi atragerii Republicii Moldova în orbita de influență occidentală. Cît de greu au crescut aceștia elita locală, cu mare drag primeau oligarhii (astăzi dezagreați), le acordau sprijinin, alocîndu-le granturi și credite (care sînt apoi furate), organizînd la Chișinău vizite ale unor figuri politice influente și, în sfîrșit, făcînd declarații încurajătoare despre ”destinul european” comun. Sau poate nu a numit Josef Bayden Moldova drept ”istoria democratică a succesului”? Oare nu a declarat acesta că alegerile din anul 2010 (în urma cărora la putere s-a instalat conducerea care, astăzi, nu este pe placul Occidentului) ”au demonstrat atașamentul moldovenilor față de democrație, guvernare transparentă, drepturile omului și reformele economice”? Oare nu a lăudat Chișinaul fostul șef al Delegației Uniunii Europene în Moldova, Dirk Schuebel, pentru succesul în negocierile privind Acordul de Asociere? Sau nu a dat Ucrainei drept exemplu Moldova fostul Ministru de externe polonez Radoslaw Sikorski? Cică ”să fie pentru Ucraina cel mai bun exemplu Republica Moldova care introduce reforme fără discuții, datorită cărora primește de la Uniunea Europeană ajutor estimat pentru un cetățean la nivelul statelor care se află pe pragul aderării la UE”.

Și, dintr-o dată, peste noapte, Moldova s-a transformat pentru Occident într-un ”regat întunecat” guvernat de oligarhi, ocolit de vizitatori din Europa atît de des poftiți înainte. Au devenit zgîrciți în declarații optimiste și oficialii de la Bruxelles. De la începutul anului Pirkka Tapiola nu încetează să-și exprime dezamăgirea în ceea ce privește păstrarea problemelor în sectorul bancar, în domeniul concurenței, reformei justiției și sănătăţii. Toate acestea, afirmă diplomatul european, împiedică punerea în aplicare a Acordului de Asociere. Dar cum rămîne cu aprecierea liderilor occidentali precum că Moldova este o ”poveste de succes” și un exemplu pentru alte țări din ”Parteneriatul Estic”?

Pe acest fond, unii consideră că, privînd, pe o perioadă de timp, Republica Moldova de ”porţia rece” a ajutorului financiar, Occidentul face, conform planului, pasul următor - își aranjează drumul pentru afacerile sale într-o altă țară europeană care a nimerit în ”cîrligul de credite”. Alții se așteaptă la ”a doua venire" în Republica Moldova a noilor forțe politice pro-europene cu o reputație nepătată (care, desigur, să asculte de Occident). A treia categorie optează pentru cele două scenarii. Iar a patra (și aceștia sînt cei mai numeroși, indiferent cît de mult ar încerca să-i ignore conducerea și Occidentul) speră la o schimbare lîngă forțele pro-ruse.

Noul guvern, ajuns la volan în aceste condiții de furtună, se desface în două între dorința de a întoarce buna-credință a Occidentului (fapt care necesită, printre altele, decizii destul de nepopulare), să fie pe placul populației (ceea ce este dificil de realizat pe fondul majorării nevoite a tarifelor și prețurilor) și să nu perturbe echilibrul subțire al intereselor Alianței pentru Integrare Europeană III.

În ciuda acuzațiilor contrare, este greu de crezut că motivul situației actuale dificile ar putea fi exclusiv doar două-trei persoane concrete. Profunzimea și natura sistemică a problemelor actuale sugerează că Moldova a ajuns la impas nu doar din cauza corupției, dar, de asemenea, din cauza erorilor comise în cursul politic, insistent urmărit în ultimii ani de elita puterii de stat. Cu toate acestea, partenerii externi care, la rîndul lor, fără mustrări de conștiință, aveau curajul să dea sfaturi, acum doresc să împartă responsabilitatea pentru greșelile comise, inclusiv pentru erorile apărute în urma sfaturilor și susținerii lor. Politicianul care a comis greșeli la început, precum se știe, devine prizonier al ”inerției percepției”, tinde să evite recunoașterea greșelilor și corectarea acestora, încearcă să compenseze într-un fel pierderile. Cu cît mai durabilă este propaganda și perioada cursului greșit, cu atît mai greu devine să renunți la acesta. În acest ”cerc vicios” se pare că a nimerit și Chișinăul. Refuzînd să trăiască după şi cu mintea sa, Moldova s-a îndepărtat de evaluarea realistă a propriilor capacități și interese, și-a pierdut capacitatea de a se ghida după percepția propriilor beneficii în afacerile interne, în dialogul cu partenerii externi, în cadrul negocierilor cu Tiraspolul.

Inițial, la Chișinău, cu aprobarea partenerilor occidentali, se considera (și mulți, conform inerției, continuă să creadă) că integrarea europeană va rezolva toate problemele: va deschide larg piața europeană de multe milioane, va atrage investiții și chiar va ajuta la rezolvarea problemei transnistrene. Calculul a constat în faptul că, chipurile, primind după semnarea Acordului de asociere cu UE un impuls puternic pentru modernizarea și creșterea economică, Republica Moldova va deveni un exemplu atractiv pentru Transnistria care, urmată de malul drept, ar trebui să conștientizeze toate beneficiile integrării europene.

Punctul slab al acestui concept constă în faptul că el este complet rupt de realitate. Nu a fost nevoie de mult timp pentru a înțelege acest lucru: nu s-a întîmplat nici un miracol economic (mai curînd, dimpotrivă), Moldova n-a devenit un model atractiv. Dar, nedorind recunoașterea faptului că conceptul de dezvoltare economică pe baza integrării europene este unul greșit, s-a găsit vinovatul - corupția și lipsa de diligență în aplicarea schimbărilor propuse de Bruxelles. Avînd în vedere realitățile din sudul Republicii Moldova (cumătrismul), combaterea acestui ”rău” poate dura la nesfîrșit, învinuindu-l, în același timp, în toate celelalte probleme, precum și în eșecul conceptului ”impecabil” de integrare europeană.

Între timp, zona de liber schimb cu UE, prea mult mediatizată, s-a transformat într-o ficțiune ideologică, și nu o sursă de prosperitate. Chiar și canalele TV pro-guvernamentale nu pot ignora problemele fermierilor cu grădinile lor pline de roadă pe care agricultorii nici nu intenționează s-o recolteze pentru că nu există nici o piață de desfacere. Imensa piață europeană nu a devenit mai accesibilă. Zona de liber schimb cu UE s-a transformat în nişte cote rigide și cerințe tehnice. Acum, așteptînd transformarea totală a economiei în una de model european, Moldova riscă să piardă pe parcurs o mare parte din producători și piețele sale tradiționale.

Mai mult decît atît, de pe data de 1 septembrie, cînd a început implementarea Acordului de Asociere, potrivit statisticilor ONU, exporturile către UE au crescut de la 1140.9 milioane de dolari în 2013 la 1246 milioane. Aceste statistici sînt citate cu mîndrie de către reprezentanții coaliției de guvernare, precum și de către unii experți care și-au construit cariera bazîndu-se pe promovarea ideii integrării europene. Cu toate acestea, se ascunde faptul că această creștere se explică prin re-export, iar exportul propriu zis de produse moldovenești a scăzut.

Potrivit ONU, dacă în 2013 volumul exporturilor către UE a produselor moldovenești a fost de 840.7 milioane de dolari, în 2014 aceasta a scăzut la 791,9 milioane. Pe cînd volumul re-exporturilor către UE, în aceeași perioadă, dimpotrivă, a crescut de la 296,57 milioane în 2013 la 454.1 milioane în 2014.

Anul trecut, livrările întreprinderilor moldovenești în UE au scăzut cu 48,8 milioane de euro (5,8 %). Speranța că creșterea volumului schimburilor comerciale cu Uniunea Europeană va stimula creșterea producției interne și crearea noilor locuri de muncă nu se adeverește. Aici devine înțeleasă dorința găgăuzilor, a Transnistriei și a producătorilor moldoveni (din păcate, nu și a autorităților) de a se întoarce neapărat pe piața rusă, de a-și întări pozițiile pe piețele din alte țări CSI.

Aici putem adăuga că, din ianuarie pînă în iunie 2015, exportul de mărfuri moldovenești în țările din Uniunea Economică Eurasiatică (cu excepția, din motive evidente, a Rusiei) a crescut: în Belarus – cu 14,2 milioane dolari (în comparație cu prima jumătate a anului 2014), în Kazahstan - cu 13,5 milioane. Totalul exporturilor către aceste două țări a crescut cu 27,7 milioane de dolari. Exportul în toate țările UE a crescut, în aceeași perioadă, cu 5,3 milioane dolari (0,9 %). Aceasta este statistica - indicatorul cel mai elocvent al faptului unde sînt situate, de fapt, interesele economice ale producătorilor din Moldova - cei care dezvoltă economia, generează valoarea adăugată, creează locuri de muncă, plătesc impozite și alte taxe, completînd astfel bugetul țării. Poate este timpul să acceptăm realitatea: este imposibil de înlocuit piața de Est cu cea de Vest! Dezvoltînd comerțul în Occident, nu trebuiau sacrificate relațiile cu Est, refuzîndu-se discuțiile în prealabil cu partenerii tradiționali despre consecințele asociației.

În ciuda solidarității aparente a ”fraților” de integrare europeană – a Ucrainei care, de asemenea, a semnat acordul de asociere cu Uniunea Europeană, Republica Moldova pierde și această piață. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 2014 exporturile către această țară au scăzut la 109,2 milioane dolari (22,2 % în comparație cu 2013). Și din ianuarie pînă în iunie 2015 acest indicator a scăzut cu 17,8 % față de aceeași perioadă a anului trecut - la 54,5 milioane.

Însă, adepții integrării europene nu afișează asemenea informații. Aceștia se ascund și de evaluarea realistă a perspectivelor economiei Republicii Moldova în condițiile absenței – în ciuda participării la mai multe zone de liber schimb - accesului cu adevărat nelimitat pe piețele de desfacere, atît de vitale în perioada de criză. În Occident pun piedică cotele și standardele tehnice stricte, în Est – pretenții la calitate și restricțiile tarifare impuse din cauza riscului de re-export. Însă, pentru economia Republicii Moldova, orientată către export, lipsa unei piețe mari și stabile de desfacere limitează puternic dezvoltarea. Se pare că a venit timpul pentru a realiza interesele fundamentale ale țării!

Cu toate acestea, în loc să se rezolve problema care blochează dezvoltarea țării, toată puterea elitelor a fost orientată spre reluarea ajutoarelor din exterior pentru a acoperi ”găurile bugetare”. Partenerii occidentali, pentru a se da bine pe lîngă poporul nemulțumit, solicită autorităților dovezi privind lupta împotriva corupției și implementarea reformelor prioritare, plasîndu-le drept condiție pentru primirea împrumuturilor și granturilor. De parcă supremația statului de drept și combaterea corupției sînt necesare nu pentru viața normală a oamenilor și dezvoltarea durabilă a țării, ci, mai presus de toate, pentru a face pe placul creditorilor care, judecînd după frecvența declarațiilor lor, sînt deranjați de aceste probleme mai mult decît liderii de la Chișinău. Demagogia a lăsat rădăcini atît de adînci în discursul politic din Republica Moldova, încît se scapă din vedere cel mai important lucru: țării nu i se propune un model care, în viitorul apropiat, va ajuta economia să lucreze independent. Este vorba ca țara să fie pusă pe ”zgardă de credite”. Exemplul recent - Grecia – se pare că nu a readus politicienii moldoveni la o evaluare obiectivă a realității economice dure.

Cautînd, cu orice preț, justificarea greșelilor care amenință să devină pentru țară consecințe dezastruoase, privarea de independență în alegerea căilor de dezvoltare, precum și cercurile autoritare cu ajutorul mass-media aflate sub control, creează ”filtre informaționale” care împiedică percepția adecvată a celor întîmplate și schimbarea paradigmei politice.

Între timp, rațiunea șoptește că este obligatorie detașarea de construcția ”castelelor aeriene” europene și este nevoie de crearea unei formule solide a creșterii economice. Pentru modelul orientat spre export, o soluție logică ar fi găsirea piețelor cu cea mai mică rezistență. În mod tradițional, această piață pentru Republica Moldova (inclusiv pentru Transnistria) a fost cea din Est.

Dar, Asocierea grăbită a Moldovei cu UE și crearea zonei de liber schimb, fără nici o discuție temeinică cu partenerii tradiționali, au subminat și funcționarea Zonei de comerț liber în cadrul CSI care, lansată pe 1 ianuarie 2013, a fost considerată de către toți cei opt membrii ai săi drept un element de mare succes pentru relațiile reciproce. Chisinaul s-a limitat doar la consultări formale cu partenerii din CSI cu scopul aducerii la cunoștință despre acordul său cu Uniunea Europeană. Opinia acestora și evaluarea propriilor riscuri nu a influențat decizia Moldovei. În acest context, ceilalți membri ai Zonei de liber schimb din CSI au fost nevoiți să adopte, de sine stătător, decizii cu privire la formatul viitorului comerț cu Moldova, ținînd cont de apariția unui factor nou și nediscutat – „alăturarea” Uniunii Europene la Zona de liber schimb a CSI. Acordurile, aplicate de-a lungul anilor în cadrul Comunității, au fost distruse de acțiunile unilaterale după “poftele” Occidentului.

Dar acum, Chișinăul nu doar pune piedici găgăuzilor si transnistrienilor să se întoarcă pe piața obișnuită pentru exportatori, dar, de asemenea, demonstrează incapacitatea de a-și apăra interesele și de a negocia cu Moscova. Eforturile cu greu observabile în acest domeniu se limitează la postura unui ins obijduit și neînțeles. Europenii, într-o perioadă de impas pentru Moldova, s-au retras, lăsînd-o să-și rezolve independent problemele cu Rusia, cu toate că Moscova a propus Bruxelles-ului să discute aceste probleme onest și transparent. Situația rămîne neschimbată, iar o schimbare este posibilă doar în cazul în care Republica Moldova va lăsa deoparte sloganele ideologice de genul ”locul nostru este în Europa” (nimeni, apropo, nu neagă acest lucru) și își va orienta ambițiile și puterile spre soluționarea problemelor economice, în loc să se ocupe de jocuri geopolitice suspecte.

Politica Republicii Moldova ar trebui să se întoarcă la pragmatismul autentic, bazat pe evaluarea situației reale și a perspectivelor sale. Acest lucru va ajuta la îmbunătățirea atmosferei în reglementarea transnistreană, la salvarea economiei aflate în scădere, la restabilirea relațiilor cu Rusia, la întoarcerea dialogului cu Bruxelles-ul la un nivel realist.

Experții angajați pot vorbi frumos și mult despre beneficiile „capcanei creditelor”, îndepărtarea de piețele tradiționale, presiunea asupra Tiraspolului (pentru asta sînt plătiți din fondurile din Occident), însă un politician ar trebui să caute sprijin în rîndul poporului. Și, dacă nu va fi prea tîrziu, forța politică capabilă să ofere o rețetă viabilă pentru salvarea țării, va putea să se asigure de o astfel de susținere.

Condițiile Moscovei și a Bruxelles-ului sînt cunoscute, Chișinăul ar trebui, cît mai curînd, să se decidă referitor la acțiunile sale, pînă cînd economia nu s-a prăbușit totalmente, iar populația aptă de muncă care a rămas nu a plecat peste hotare pentru totdeauna, nevazînd perspective în propria țară. La urma urmei, oare prosperitatea cetățenilor – în numele stabilității și dezvoltării - nu este cel mai important și suprem interes al oricărui stat?

Petru CAZANCIU, politolog