Salarii nejustificate şi umilirea elevilor din liceele cu predare în limba rusă

Autor: Mihai CONŢIU

Examenul de bacalaureat de anul acesta a fost primul şi cel mai energic pas făcut de Maia Sandu, ministrul Învăţămîntului, în direcţia reformării sistemului, a aducerii acestuia la un nivel de competitivitate obligatoriu pentru orice societate civilizată care-şi anticipează viitorul.

„Rîde hîrb de oală spartă”, aşa mi-am spus atunci cînd i-am văzut pe mulţi moldoveni, începînd cu cei „mai modeşti” şi încheind cu cei cu pretenţii, cum se amuzau cu superioritate tîmpă atunci cînd, în reportajele de la televiziuni, absolvenţii liceelor cu predare în limba rusă nu erau capabili să formuleze nici măcar o propoziţie simplă în limba română. Această hlizeală a moldovenilor „docţi” nu era justificată nici măcar în situaţia în care, prin absurd, ar fi cunoscut şi ei limba română la nivelul obligatoriu unui absolvent de liceu.

Ignoranţa în materie de cunoaştere a limbii române a acestor absolvenţi nu trebui să ne amuze, ci să ne umple de revoltă împotriva acelor profesori de limbă română din liceele lor care i-a adus în acest stadiu. Este clar că ei nici nu ţin lecţii de limbă română pe parcursul anilor. Rămîne o enigmă faptul că totuşi aceşti copii promovează anii de studii şi ajung pînă în pragul Bacalaureatului în situaţia dezastruoasă deja cunoscută.

Dacă s-ar studia cu adevărat această limbă, atunci copiii ar învăţa-o din simplul motiv că ar fi lăsaţi corigenţi şi ar putea să nu promoveze nici anul şcolar. În situaţia dată, constatăm că aceşti profesori de limbă română sunt nişte adevăraţi infractori didactici. Pentru aşa ceva, într-un sistem de învăţămînt care se respectă, aceştia ar fi anchetaţi pentru fraudă intelectuală şi excluşi din tagma profesorilor. Prin atitudinea lor, cu premeditate, îi mutilează şi îi umilesc pe aceşti elevi, care nu au absolut nici o vină că au parte de nişte profesori semianalfabeţi, cinici şi profitori ai unor salarii pentru care ar trebui obligaţi de minister să le restituie statului.

Spre dezonoarea „marilor patriotarzi”, mai ales aşa-zişii români-basarabeni, care fac atîta caz de limba română şi au şi primit sume colosale din România pentru promovarea acesteia, profesori autentici de limbă română nici nu prea există în această ţară. Nu pot fi contrazis deoarece rezultatul „muncii lor” ar trebui să se vadă la calitatea cunoaşterii acestei limbi pînă cel tîrziu în clasa a X-a, iar asta cu o enormă indulgenţă, însă aici nici absolvenţii de facultate nu o cunosc, aşa că de ce să-i privim cu ironie pe absolvenţii liceelor ruse?

Examene la sînge, doamnă ministru!

Dată fiind corupţia generalizată din învăţămînt, începînd din clasa I-a şi terminînd cu absolvirea facultăţii, ţinîndu-se seamă de numărul exagerat şi inutil de mare al facultăţilor, luîndu-se în consideraţie importanţa colosală a rolului unui învăţămînt de calitate, Ministerul Învăţămîntului are obligaţia morală şi de securitate naţională să instituie obligativitate susţinerii unor examene drastice de admitere la absolut toate facultăţilor.

Necesitatea examenelor de admitere în facultăţi se impune din motivul că, la ora actuală, sistemul de învăţămînt se află nu doar în criză totală, ci şi „într-o stare de necesitate”, ca să ne exprimăm şi aşa, o stare de necesitate de tipul celeia în care o ţară este ameninţată cu ocupaţia de către o armată străină. Prea mulţi analfabeţi cu diplome universitare! Prea multe universităţi de tip SRL-uri profitabile cu orice preţ!

În sensul înţelegerii că aici este vorba despre interesul naţional al Republicii Moldova, indiferent de faptul că se prefigurează riscul falimentului multor universităţi sau facultăţi, Ministerul Învăţămîntului trebuie să exercite un control direct asupra examenelor obligatorii de admitere la absolut toate instituţiile de învăţămînt superior, indiferent că sunt de stat sau particulare!

Vom avea mai puţini studenţi, dar vom avea absolvenţi de calitate competiţională cu colegii lor din alte ţări civilizate! Vom avea mai puţine facultăţi, dar cele care vor rămîne să fie şi mai performante, vor avea şansa să-şi recruteze noi cadre didactice tinere de calitate şi îşi vor cîştiga prestigiul pe care unele nici n-au apucat să-l aibă vreodată! Numai astfel învăţămîntul superior poate fi scos din mediul interlop, corupt şi degradant în care se află!