Nu scuipa în lift şi nu fura găina din coteţul vecinului

Autor: Lilia GRUBÎI

După summit-ul de la Vilnius, pe reţelele de socializare a început să circule un citat cam cu următorul conţinut: „Vrei în Europa? Nu scuipa în lift, nu murdări scara blocului! Circulă conform regulilor de securitate rutieră, oferă locul în transport public! Nu da şi nu lua mită! Nu te îmbăta criţă! Respectă-ţi istoria şi cultura şi atunci nici nu vei observa cum vei trăi într-o societate civilizată!” Cam aşa.

Iată că, să ştiţi, şi pe reţelele de socializare apar lucruri deştepte. Eu aş mai adăuga – nu fura, nu minţi, nu trăda etc., numai că aceste porunci au fost enunţate mult mai înainte de o sursă mult mai importantă ca Facebook-ul şi sînt zece la număr. Este vorba despre cele zece porunci dumnezeieşti. Chiar dacă textul de mai sus conţine o anumită doză de euroscepticism, totul este foarte adevărat. Autorităţile au pus o piatră de temelie, însă greul lucrului trebuie să-l facem noi, cei de rînd. Asta în cazul că ne dorim să trăim omeneşte. Ca statele europene civilizate şi cu respect pentru om şi drepturile omului.

Gospodarii de pe la ţară vor fi de acord cu mine că astăzi este deosebit de complicat să angajeze lucrători cu ziua, cînd au vreun front de muncă pe lîngă casă. Un coleg povesteşte despre un beţivan din mahala care stă toată ziua cu braţele pe gard şi tot cerşeşte de la trecători să-i „pună 100 de grame”. Omul nostru îi propune să vină şi să-i sape grădina, muncă pentru care îi va plăti 150 de lei ziua, plus două mese cu tot cu 100 de grame. Şi răspunsul: nuuu, că eu nu lucrez cu ziua, drept cine mă iei?! Nu poate altceva beţivanul localităţii să facă pentru că nu are studii şi calificare şi din cîte se vede e şi un mare puturos, care mai bine va cerşi o votcă, un pahar de vin sau ţuică şi poate chiar va găsi prostul care-i va oferi-o, numai nu va munci. Coate goale, dar fudule! De-alde aceştia au devenit membri ai partidului comunist sovietic îndată după război, în anii 50 ai secolului trecut. Cazuri similare sau apropiate sînt o sumedenie. Principalul că asemenea specimene îşi ştiu cel mai bine drepturile şi drumurile pe unde să caute compensaţii şi îndemnizaţii, dar obligaţiunile...mai puţin!

Dar se întîmplă şi altfel. Mama mea în această toamnă a găsit pe cineva care să-i care la loc lemnele de foc pentru iarnă. După cum s-a exprimat chiar ea „un copil nenorocit (16 ani) care n-are ce mînca. Că tat-so e beţiv, iar mamă-sa mai are unul mai mic şi sînt într-o mare sărăcie”. Deci, „nenorocitul” a fost plătit cu bani mult mai mari decît făcea treaba, hrănit ca porcul înainte de Crăciun, cu merinde în torbă pentru beţiv, mama oropsită şi cel mic, vecinele cu băieţi sau nepoţi de aceeaşi vîrstă iau organizat colete cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de iarnă ca să ne pomenim cu o mare „surpriză”. La cîteva săptămîni, „sărmanul copil” a fost prins în podul casei mamei cum căra grîu. Noaptea, pe la trei (vorba cîntecului), după ce a avut timp şi ocazie să se „documenteze” cu toate intrările şi ieşirile, ca un şobolan. Trebuia numai de văzut uluiala şi amărăciunea mamei : „Ei, cum aşa, că l-am mîngîiat ca pe un copil al meu. Că dacă a avut nevoie, cerea şi-i dădeam eu grîul acela...”

Exemplele nu sînt doar nişte digresiuni lirice. Sînt o dovadă că avem încă foarte mult de lucrat şi autoeducat pînă să avem dreptul deplin să ne considerăm o familie europeană. Nu putem împărţi ţara în cei care fură şi în cei care păzesc. Aţi văzut cîte sevicii de pază avem în ţara asta?! Aşadar, trebuie să depunem o muncă grea şi complicată, dar nu imposibilă. Şi acel care va începe de la lucruri elementare, dintr-acestea de care ne ciocnim în fiecare zi, care stau la suprafaţă şi despre care s-a scris în Internet. Nu-i daţi beţivului agăţat în trîndăvie de gard cele 100 de grame! Plăcerea se obţine doar prin muncă şi dacă va fi taxat de cei din jur odată şi odată va învăţa lecţia. Mai greu e cu hoţul „sentimental”, dar aici mai este ceva la mijloc, poate încă la 16 ani mai are şanse să se corecteze, dar iarăşi, i se vor oferi doar trei la număr, ca şi preîntîmpinările chinezeşti, şi dacă nu..., atunci scuze şi iertare, frate, dar zdupul îţi va fi viitorul.

Nănaşii mei au avut recent o deplasare în Germania. Şi îmi povestesc că acolo dacă cineva din vecini va aduce în casă un obiect costisitor (fie un televizor performant, fie altceva din tehnica de uz casnic) şi există dubii că achiziţia nu corespunde veniturilor reale, atunci e lucru absolut normal să fie alertate serviciile abilitate şi acestia să controleze faptul. Şi asta, repet, se consideră drept ceva obişnuit. Acum vă închipuiţi ce s-ar întîmpla la noi în asemenea circumstanţe?! Dar, în acelaşi timp, doar ne dorim ordinea şi disciplina nemţească, ne dorim să trăim ca nemţii. Atunci...

Tot ceea la ce m-am referit în acest material este posibil de realizat, ba chiar şi într-un timp util. Numai dacă fiecare dintre noi se va autosesiza în orice moment cînd vede o porcărie. Cu sînge, greu, anevoios, dar e posibil. Fără a aştepta susţinerea cuiva. Fă corect şi procedează frumos cel puţin în raza spaţiului unde trăieşti sau munceşti şi atunci Europa te va aştepta cu braţele deschise. Mai mult ca atît, vei fi binevenit oriunde.