Cunoaşterea limbii nu-i obligatorie atîta vreme cît nu-i folosită numai la vorbit

Autor: Mihai CONŢIU

Atunci cînd asist periculos de des la felul în care depravează gramatica elementară aproape toţi jurnaliştii, bloggerii, analiştii politici moldoveni, fără să mai vorbesc despre politicienii catastrofali, fac o pauză şi-mi amintesc: „A, stai, că am aici şi un confrate român, Victor Nichituş, blogger de serviciu pentru Vladimir Plahotniuc şi jurnalist de radio atunci cînd „amicii lui” îi oferă spaţiu la vreun post radiofonic”. Cînd scrie, se amuză sadic cu gramatica de parcă ar fi pedofil. Am totuşi o veste bună pentru el: s-a descoperit o metodă infailibilă prin care poţi evita virgula dintre subiect şi predicat. Doamne, e atît de simplă! Trebuie doar să înveţi care-i subiectul şi care-i predicatul!

Nu de puţine ori, mă tot întreb: „Cum, mama dracului, învaţă ăştia alte limbi străine dacă nu cunosc gramatica elementară a limbii lor materne?” Cea mai mare debandadă o constatăm la posturile de televiziune moldo-ruso-române de aici, atunci cînd vizionăm filme. Aşadar, de exemplu, vizionăm un film american în care rolul principal este deţinut de marele actor Morgan Freeman, a cărui voce inconfundabilă cucereşte sute de milioane de cinefili. La posturile de televiziune moldo-ruso-române de aici, însă, vocea acestui mare actor este dublată monoton în rusă de un „actor specializat în aşa ceva”, iar subtitrarea este făcută într-o limbă agramată, schimonosită moldo-româno-rusă de-ţi vine să spargi televizorul. O limbă doar intuită de noi şi înţeleasă doar de traducători. Astfel, bieţii tineri moldoveni ajung să-şi imagineze că asta-i pronunţia corectă şi, în consecinţă, o şi rostesc în viaţa de zi cu zi. Pentru că aşa au învăţat de la televizor!

Ori ce cîte ori am prilejul, urmăresc cu plăcere rubrica lui Igor Boţan de la TV 7, intitulată bizar „Domn’ Preşedinte”. Titlul acestei rubrici îl găsim şi pe nişte panouri publicitare uriaşe expuse prin oraş. Încă din clasele elementare, sîntem învăţaţi că substantivului masculin „domn” nu-i este justificată deloc adăugarea apostrofului la final. Apostroful este extrem de rar folosit în limba română de astăzi. În cazul intuit greşit de Boţan, folosirea apostrofului ar fi fost binevenită dacă titlul rubricii era grafiat „Dom’ Preşedinte”, prin suprimarea consoanei „n”. În limba vorbită, este des întîlnită rostire prescurtată de „dom’ preşedinte, dom’ director etc. Pe de altă parte, poate că Boţan ştie mai bine de ce dă mai bine un „Domn’ Preşedinte moldovean” decît un „dom’ preşedinte” necertat cu gramatica, morfologia…!

N-o să stau acum să contabilizez erorile morfologice sau de sintaxă ale lui Boţan, dar vă ofer una mai nevinovată, mai „de-a locului exprimării”: în urmă cu cîteva seri, la aceeaşi rubrică televizată, l-am auzit pe Boţan pronunţînd substantivul feminin „távă” cu accentul pe „a” final, adică tavá, pe cînd exprimarea corectă este „távă”.

„Adevărul e că în viaţă nu trebuie să cunoşti prea multă gramatică, important e să scrie corect pe bancnote şi tu să ştii suficientă matematică încît să le numeri. Toată lumea mănîncă litere, deci nu te stresa prea tare. Important e să nu mănînci cu gura deschisă şi să nu dai pe jos, dar iată şi care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştii despre gramatică: dacă te prinde nevasta vorbind şi scriind corect cu alta, nu recunoşti nimic”, după cum ne sugerează confraţii de la kamikaze.ro.

„Voi, cînd discutaţi cu mine, să tăceţi!”

M-am ancorat fugar în aceste „mărunţişuri majore” deoarece ele nu se potrivesc deloc (e ca dracu’!) cu figura marţială de atotştiutor a lui Boţan, o atitudine şi o mimică a unui om care parcă ar spune adevăruri absolute, pe care nimeni nu le poate pune la îndoială. Contrastul este de-a dreptul ridicol!

Cu toate acestea, însă, după cum spuneam mai sus, atunci cînd am prilejul, urmăresc cu plăcere rubrica lui Boţan pentru că spune lucruri credibile, reale, indiferent de suficienţa reprezentărilor sugerate mai devreme. Interesant este faptul că Boţan îşi aminteşte de absolut toate „erorile opţionale” ale altora, de aşa manieră încît telespectatorul ar trebui să priceapă că el nu a călcat strîmb niciodată, ceea ce este fals. Doar şi el este unul dintre cei care „au luptat cu avînt” pentru aducerea la Putere a celor pe care acum îi critică cu cerbicie.

Din noianul de exemple, reamintesc doar unul, cînd Boţan, la Publika Tv a lui Vladimir Plahotniuc, vorbea în termenii cei mai favorabili despre fostul procuror Valeriu Zubco, iar asta în timp ce toată presa neaservită oligarhului scria motivat cu cît a fost cumpărat, de ce şi de cine. Între timp, „sindromul Zubco” a cuprins absolut toate instituţiile statului, Guvernul şi majoritatea parlamentară, cărora acum Boţan le este potrivnic.

Oricît de susceptibil şi neiertător este faţă de criticile care i se aduc, justificatele şi dreptele poziţionări de acum ale lui Boţan, totuşi, trezesc suspiciuni fireşti, iar asta în contextul în care comentatorul politic care era a devenit activist politic. Pentru aceasta, este suficient să observăm cu atenţie care sînt subiecţii criticilor sale.

Oare cînd o să-l auzim pe Boţan „analizîndu-l” pe Gheorghe Duca, preşedintele re-re-reales ilegal al AŞM, care numai el şi Curtea de Conturi cunosc mişmaşurile sale financiare cu bani publici, despre cum „şi-a căpătuit” nevasta cu o Universitate Academică şi un Liceu Academic, despre cît de slugarnic este… Dar cînd va vorbi Boţan despre bizarele şi abuzivele „moşteniri regale de sînge” ale fotoliilor de rectori universitari, ca în cazul lui Ion Bostan, care i-a lăsat fiului său drept moştenire „tronul de rector” al ATM…!?

…Ştiţi cine nu poate fi contrazis, are convingeri de beton, este, în general, solemn, foarte serios, statuar, inflexibil, sfătos, nu se îndoieşte de sine, e mulţumit, are dreptate cu consecvenţă, are o vorbire standardizată etc.? Aţi ghicit, dar nu, nu, Boţan nu-i prost, ci doar are ştiinţa… orientării vînătorului!