L-au persecutat, umilit şi întemniţat pentru că a vrut dreptate şi i-a fost rîvnit postul

De o bună bucată de timp, am pe biroul de lucru un dosar care tot şi-a aşteptat rîndul spre a-şi face loc în timpii preocupărilor mele. Acest dosar, ca multe altele, este un strigăt de disperare al biografiei unui om distrus de sistemul judiciar naţional, de cercurile de interese din spatele lui, om care de ani şi ani, pe parcursul a două detenţii nedrepte de aproape 8 ani, înainte şi după acestea, pînă în ziua de astăzi, este condamnat să-şi caute dreptatea în faţa uşilor închise ale unei justiţii surde şi oarbe. Este vorba despre Ion Iglunov din satul Cotiugenii Mari, raionul Şoldăneşti, locotenent-colonel, fost comisar-adjunct şef al Poliţiei de Ordine Publică a Comisariatului de Poliţie Raională Şoldăneşti.

Nici spaţiul şi nici complexitatea dosarului nu ne permite să intrăm în toate detaliile, motiv pentru care vom reţine finalitatea unor fapte şi cauzele care le-au provocat. Ca şi la Chişinău, şi în raioane există grupuri de interese, de presiune şi de control a unor funcţii de răspundere prin intermediul „oamenilor de încredere” sau al rudelor şi cunoştinţelor celor „sus-puşi”.

Procurorul Ion Popa acuză cu ajutorul mărturiilor unor recidivişti

Epopeea dramatică a lui Ion Iglunov a început la începutul anului 1995. Atunci, Judecătoria raionului Rîbniţa l-a condamnat la 6 ani de închisoare din care 3 cu regim aspru. În fapt, Ion Iglunov, care era la acea vreme inspector de sector al satului Pahoarna, avea în sarcinile sale de serviciu şi supravegherea recidiviştilor eliberaţi din detenţie. Pe data de 10.08.1994, aflîndu-se în exerciţiul funcţiunii, a remarcat prezenţa publică suspectă a unui multiplu recidivist din localitate, care era şi într-o stare avansată de ebrietate şi dădea semne de agresivitate. Aşa cum cerea şi procedura, inspectorul de atunci Iglunov l-a invitat pe acesta la Primărie. Recidivistul a ripostat cu violenţă şi a fost nevoie să intervină cu forţa spre a-l potoli, iar Iglunov a întocmit şi un proces-verbal de constatare a contravenţiei, pe care l-a şi înaintat Comisariatului raional.

Condamnarea lui Iglunov la 3 ani de închisoare cu regim aspru a survenit ca urmare a plîngerii formulate împotriva sa de către „pătimit”, acesta fiind ajutat de mărturiile mincinoase ale unor martori apropiaţi reclamantului, unul dintre ei fiind cercetat penal din cauza unui furt constatat de către inspectorul Iglunov.

Abia pe 21 Decembrie 1999, CSJ decide irevocabil achitarea lui Iglunov. 3 ani de puşcărie făcuţi din cauza unor judecători şi procurori care „au făcut dreptate” unui recidivist!!! 3 ani de puşcărie făcuţi din cauză că Ion Popa, fostul procuror anchetator al Procuraturii raionului Şoldăneşti, i-a fabricat un dosar în baza mărturiilor unor recidivişti!!!

A doua epopee care nu se mai încheie

În anul 2000, în pofida chinurilor prin care trecuse, Ion Iglunov începuse să creadă că îşi va recăpăta demnitatea de ofiţer de poliţie. Astfel, MAI l-a repus în funcţia deţinută anterior, iar în 2004 a fost avansat în postul de comisar adjunct şef al Poliţiei de Ordine Publică a Comisariatului de Poliţie Raională Şoldăneşti.

În acea perioadă, Vasile Badan, şeful Poliţiei Rutiere Şoldăneşti, se bucura de protecţia procurorului raional Ion Popa, cel care-l trimisese anterior pe nedrept după gratii pe Iglunov. Prin atribuţiile sale de serviciu, comisarul adjunct şef Iglunov controla şi activitatea profesională a protejatului procurorului Popa – Vasile Badan, şeful Poliţiei Rutiere, care, avînd o astfel de protecţie, nu-şi îndeplinea sarcinile de serviciu trasate de Iglunov. Mai mult decît atît, procurorul Popa şi Vasile Badan l-au ameninţat pe Iglunov că va avea de suferit dacă nu-l lasă în voia sa pe Badan. Tot în acest context, se ştia că Badan „vînează” funcţia lui Iglunov, cea de comisar adjunct şef.

Prin urmare, la începutul anului 2006, tăvălugul distrugerii lui Iglunov s-a declanşat! Astfel, în secret şi fără efectuarea unei anchete de serviciu legală, prin invocarea unor materiale compromiţătoare falsificate, Iglunov a fost destituit din funcţie. MAI nu a admis cu nici un chip să-i facă dreptate cînd acesta a făcut o plîngere, motiv pentru care s-a adresat Curţii de Apel Chişinău,, care, pe data de 26 Octombrie 2006, a dispus repunerea lui în funcţia din care fusese destituit ilegal.

Tăvălugul injustiţiei s-a dezlănţuit

Cînd o grupare de interese vrea să nimicească pe cineva, nici o instanţă de judecată nu-i stă în faţă, mai ales atunci cînd membrii acesteia sunt „parte a sistemului”!

Fireşte că „grangurii locali” care şi-au pus umărul la întemniţarea anterioară a lui Iglunov şi la destituirea ilegală a lui din funcţia de comisar adjunct şef nu s-au împăcat cu decizia Curţii de Apel, motiv pentru care s-au apucat să-i mai fabrice încă un dosar mincinos. Penal!

Prin urmare, procurorul Popa, folosindu-se de date şi mărturii false, circumstanţe imposibil de probat şi probe inexistente, nule sub aspect juridic, i-au fabricat lui Iglunov un dosar, în care l-au acuzat de abuz în serviciu prin sustragerea a două automobile, în valoare de 8.689 de lei şi, respectiv, 12.680 de lei. Potrivit acuzelor din dosar, Iglunov ar fi săvîrşit aceste fapte în lunile Aprilie şi Noiembrie 2005. Fireşte că ancheta preliminară s-a desfăşurat în cel mai deplin secret.

Pe 31 Octombrie, deci după ce a fost repus în funcţie prin decizia Curţii de Apel, Procuratura l-a calificat pe Iglunov ca avînd calitatea de bănuit în dosarul intentat aşa cum am amintit. Pe data de 25 Mai 2007, în absenţă, fiind deci şi lipsit de ultimul cuvînt în apărare, Judecătoria raionului Şoldăneşti l-a condamnat pe Iglunov la 11 ani de închisoare. Mai departe, Curtea de Apel Bălţi i-a respins recursul formulat, iar CSJ, pe data de 08.04.2008, i-a redus pedeapsa la 6 ani de închisoare. Nici una dintre instanţele de judecată nu a ţinut seamă de probele concludente care demonstrau nevinovăţia lui Iglunov.

În perioada 2007-2010, Iglunov a fost încarcerat. După ieşirea din închisoare, acesta nu a renunţat ca să-şi facă dreptate. Într-un tîrziu, pe data de 23 August 2010, la cererea lui Iglunov de admitere cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică, Judecătoria Şoldăneşti a emis o Hotărîre irevocabilă prin care i se face dreptate lui Iglunov, dar şi prin care se anulează motivele şi probele false care au stat la baza condamnării sale.

De atunci, Iglunov tot bate zadarnic drumurile spre a-şi face dreptate

Din 2010, Iglunov, fără să-şi piardă speranţa, tot bate drumurile pe la Procuratură şi instanţele de judecată spre a obţine revizuirea sentinţei prin care a fost întemniţat în baza unor false acuzaţii de „însuşire prin delapidare a averii străine”. Fireşte că procurorul raionului Şoldăneşti i-a respins cererea de revizuire ca fiind nefondată, iar asta în pofida faptului că prin Hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Şoldăneşti s-a stabilit inexistenţa faptelor pentru care a fost condamnat şi întemniţat.

Ca într-o conspiraţie a tăcerii, chiar şi Procuratura Generală ignoră cu bună ştiinţă faptele şi nu-i iau în consideraţie cererea de revizuire a lui Iglunov. „Corb la corb nu-şi scoate ochii”, spune un străvechi proverb! Din nefericire, acesta se aplică de minune în justiţia naţională din RM.

Îşi va găsi oare dreptate Iglunov într-o justiţie şi într-o Procuratură controlată la sînge de politicieni influenţi mai ales în cazurile în care tocmai „corbii” sunt implicaţi?

Cine şi cum îi va restitui lui Iglunov aproape 8 ani din viaţă furaţi de temniţele justiţiei naţionale?

Cum ar putea societatea noastră controlată de aceşti „corbi” să-i redea demnitatea unui om cinstit, încarcerat pe nedrept, tată, soţ şi om respectat tocmai pentru felul drept în care înţelegea să aplice lege în calitate de ofiţer de Poliţie?

Justiţia-i oarbă, surdă şi la cheremul unui singur om, dar societatea civilă, aşa cum este, ce spune? Oamenii nevinovaţi sunt întemniţaţi pentru false infracţiuni pentru a fi înlăturaţi din posturile la care rîvnesc alţii, iar cei care fură o ţară... o şi conduc! Cu justiţie cu tot! Mai ales cu Procuratura!

Teofil KAMINSKI