Pilula amară a FMI ar putea rupe Ucraina

În imagine: Harta salariilor în Ucraina

Noul guvern pro-occidental de la Kiev se îndreaptă către un acord cu FMI, prin care Ucraina va primi un împrumut de 15 miliarde de dolari (informaţiile preliminare arată ca poate fi vorba despre un avans de 2 miliarde de dolari, urmat de alte 11 miliarde de dolari din partea FMI, şi de 2 miliarde de dolari de la Banca Europeană pentru Investiţii).

Numai că datoria externă a Ucrainei este de 140 de miliarde de dolari, dintre care 65 de miliarde de dolari constau în obligaţiuni a căror scadenţă va veni pe termen scurt. Astfel, niciun dolar din partea FMI nu va intra în Ucraina, ci mare parte din împrumut va fi transferat creditorilor Kievului.

În aceste condiţii şi avînd în vedere uzura morala şi fizică a industriei ucrainene, alături de proasta administrare de care a avut parte încă din primele zile ale independenţei, se conturează clar premisele unei noi prăbuşiri economice. Prima a avut loc în 1994, atunci cînd guvernator al Băncii Naţionale era Viktor Iuşcenko (viitorul preşedinte pro-occidental). Condiţiile impuse atunci de FMI pentru acordarea unui împrumut au dus la creşterea peste noapte a preţului pîinii de 3 ori, al electricităţii de şase ori, al transportului public de 9 ori. S-a ajuns în situaţia în care Ucraina a avut nevoie de un ajutor alimentar constînd în cereale, trimis de SUA, în condiţiile în care Kievul era unul dintre grînarii Europei.

Condiţiile pe care FMI le va impune de această data nu sînt încă negociate, însă se preconizează o reducere a cheltuielilor bugetare cu 20%. Economiile cele mai mari la buget vor fi făcute prin tăierea subvenţiilor pentru gaze şi electricitate (guvernul a anunţat deja posibile scumpiri ale energiei cu 40%), prin îngheţarea sau chiar reducerea pensiilor (cu 50% în unele cazuri). Datoriile ce nu vor putea fi acoperite prin asemenea măsuri vor fi plătite prin privatizarea a ceea ce va mai rămîne din industria ucraineană.

Un asemenea program impus Ucrainei în contextul secesiunii Crimeii şi al planurilor Moscovei de a aplica acest scenariu şi în regiunile estice ale fostei republici sovietice, ar putea avea consecinţe total opuse celor pe care creditorii vestici ai Ucrainei le urmăresc. Aceasta pentru că Ucraina este cel putin la fel de divizată din punct de vedere economic pe cît este de divizată lingvistic şi cultural.

Salariile din Ucraina înregistrează diferenţe mari de la o regiune la alta. Dacă în Doneţk, în 2013, salariul lunar mediu pe regiune era de circa 255 de euro, în Lvov acesta era de sub 200 de euro, iar în Cernăuţi, una dintre cele mai sărace regiuni din Ucraina, salariul era 175 de euro.

PIB-ul pe regiuni indică în mod limpede existenţa a doua sau chiar trei Ucraine: una extrem de săracă în partea de vest, una bogată în est şi un centru care beneficiază de transferurile financiare din est către capitală. Desigur, la fel stau lucrurile şi cînd vine vorba de exporturi, singurele regiuni active fiind cele rusofone, din estul ţării. Important este că, în perioada 2008-2012, statele din cadrul CSI (în special Rusia) au fost ţinta principala a exporturilor ucrainene, şi nu UE. Întreruperea legăturilor comerciale cu Rusia ar putea avea astfel consecinţe dramatice pentru o economie deja în colaps.

Privită astfel, Ucraina se divide de la sine în trei regiuni. Se disting provinciile estice, cele mai bogate: Doneţk, Dniepropetrovsk, Lugansk, Zaporojia, Harkov. Aceste regiuni sînt singurele care ar putea înregistra excedent comercial. Dacă ele ar alege secesiunea, datoria externă a Ucrainei ar creşte uriaş. Aceasta pentru că regiunile centrale (Kiev, Mikolaiev, Odessa, Sumy, Herson, Kirovograd) importă de doua ori mai mult decît exportă, în timp ce provinciile vestice (pro-europene) au un aport extrem de redus în tot ce înseamnă economia ucraineană.

Peste o asemenea economie fragmentată vor guverna persoane ce nu pot da deloc motive de linişte ucrainenilor din regiunile estice ale ţării. Noul guvernator al Băncii Naţionale este Stepan Kubiv, parlamentar din partea partidului Iuliei Timoşenko şi fost director al Kredbank, o bancă deţinută în mare parte de capitalul din statele UE. Kubiv a fost primul oficial ucrainean trimis de noul guvern la negocierile cu FMI.

Ministrul de Finanţe Aleksandr Şlapak este unul dintre apropiaţii fostului preşedinte Viktor Iuşcenko. După încheierea regimului Iuşcenko-Timoşenko, Şlapak şi-a găsit un loc călduţ într-un offshore din Insulele Bermude. Şlapak va coopera îndeaproape cu ministrul Economiei şi Comerţului, Pavlo Şeremeto, un politician care a decis să spună chiar imediat după ce a depus jurămîntul care va fi linia pe care o va urma: de-reglementare, privatizare, eliminarea subsidiilor pentru combustibil, energie şi alimentele de bază.

Călin MARCHIEVICI,
Cotidianul.ro