Mihnea voievodul „cel Rău” care trăgea cu tunul în Biserică

Unul dintre cei mai ponegriţi voievozi munteni a fost şi Mihnea, zis ”cel Rău”. Acesta, probabil un fiu nelegitim al lui Vlad Ţepeş sau al unui armaş din Măneşti, a luat tronul în 1508 după Radu cel Mare, fiind preferat de turci. Deşi a domnit doar un an, cronicile abundă în referinţe negative la adresa voievodului. Ceea ce a scandalizat cel mai mult au fost acţiunile îndreptate de Mihnea împotriva clerului şi a Bisericii, lucru considerat un sacrilegiu în Evul Mediu.

”Preoţilor de prin sate, tuturor le-a tăiat nasurile şi se ispitea şi se sfătuia să ardă pe toţi egumenii de la toate mănăstirile”, se preciza în ”Viaţa patriarhului Nifon”. Mai mult, a tras cu tunul în Mănăstirea Bistriţa. Totodată, în 1509, a tăiat şi pe boieri, făcînd tot felul de blăstămăţii, după cum arată cronicile. ”Prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşi, muncindu-i cu multe munci cumplite şi le lua toată avuţia, şi se culca cu jupînesele lor şi cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile şi buzele, pre alţii i-a spînzurat şi pre alţii i-a înecat”, scria călugărul Gavril Protul, despre domnia lui Mihnea.

Istoricii, în special Constantin C. Giurescu, arată că toate omorurile lui Mihnea au făcut parte dintr-un război civil. Domnitorul ajunsese să se certe pe putere cu neamul Craioveştilor, mari boieri. Istoricul român precizează că mulţi domni au încercat să cîştige simpatia Craioveştilor tocmai pentru a se menţine pe tron, ei fiind cea mai puternică familiei boierească din Ţara Românească. Mihnea a dorit să-i domine şi, de aici, se pare că a apărut şi conflictul. Voievodul a tras cu tunul în Mănăstirea Bistriţa, tocmai fiindcă era ctitoria Craioveştilor. Apoi, schingiuirea preoţilor de la sate a venit după ce Mihnea s-a convertit la catolicism. În orice caz, cronicarii apropiaţi Craioveştilor nu l-au iertat pe Mihnea şi l-au lăsat posterităţii drept ”cel Rău”.

Alexandru, tiranul care s-a opus eroului Mihai

Un alt tiran legendar în istoria românilor a fost şi Alexandru, zis „cel Rău”, voievod al Ţării Româneşti în perioada 1592-1593. Era fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu şi a ajuns pe tronul Ţării Româneşti cu sume uriaşe de bani luate de la creditori şi plasate funcţionarilor otomani, care, la rîndul lor, au pus pentru el o vorbă bună sultanului. Domnia lui Alexandru cel Rău coincide cu ridicarea banului Craiovei Mihai, viitorul domn Mihai Viteazul. Datorită lui Mihai a intrat şi Alexandru cel Rău în legende, ca personaj negativ, bineînţeles. Mihai era eroul, iar Alexandru juca rolul tiranului.

Alexandru cel Rău începuse să spolieze ţara pentru a-şi plăti creditorii şi, ca orice domn care dorea să-şi îndepărteze rivalii, ucidea boierii fără prea multă judecată. Cronicile săseşti din perioadă spun despre el că ”tăia pe boieri ca pe vite şi a domnit ca un tiran şi ca un păgîn”. Totodată, cronicarul Radu Popescu spune că a încercat să-l ucidă fără motiv pe Mihai Viteazul, la aceea vreme ban al Craiovei, fiindcă aflase că este fiu de domn. Iar Szamoskozy, un cronciar ungur, spune că Mihai a fost salvat de atitudinea sa eroică care l-a făcut pe călău să scape sabia şi să fugă de pe eşafod.

Cercetările istorice arată că, de fapt, Mihai a fost condamnat la moarte, fiindcă ar fi fost implicat într-un complot împotriva domnitorului, tocmai din cauza birurilor grele puse. ”Birurile grele puse de Alexandru cel Rău provoacă un complot boieresc. Domnul e pîrît la Poartă, în Iunie 1593, dar fără succes pentru moment. Unii dintre complotişti sînt prinşi şi tăiaţi; Mihai este amestecat şi el, află că i s-a hotărît pieirea şi fuge în Ardeal”, scria Giurescu în ”Istoria Românilor”. Cert este că birurile puse pentru a-şi plăti creditorii, dar şi conflictul cu Mihai Viteazul i-au asigurat un loc în galeria infamilor.

Cosmin ZAMFIRACHE, Adevărul.ro