Iliaș și Ștefan Rareș, desfrînații fii ai lui Petru Rareș

Dacă domnia lui Petru Rareș a fost considerată o perioadă de adevărată strălucire a Moldovei, fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare fiind considerat un urmaș demn al tatălui său, progeniturile pescarului devenit domn, ajunse pe tronul Moldovei, nu au reușit decît să strice numele tatălui și să scandalizeze. Primul dintre aceștia, Iliaș al II lea Rareș (1546-1551), care a urmat la tron tatălui său, a fost, poate, cel care a intrigat cel mai mult Curtea de la Suceava. A crescut la turci, oferit drept garanție de tatăl său, Petru Rareș, pentru pacea și buna-credință a moldovenilor. A stat în casa lui Mehmed Sokoli, o rudă turcită a mamei sale. S-a întors mai mult turc decît moldovean, cînd a trebuit să ocupe tronul Moldovei în locul tatălui său.

Cronicile i-au păstrat o imagine negativă. "Dinafară se vedea pom înflorit, iar dinlăuntru - lac împuțit. Că avîndu lîngă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea și să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creștinești s-a îndepărtat", preciza Grigore Ureche, în "Letopisețul Țării Moldovei". De altfel, nu era pasionat nici de cariera armelor, dar nici de administrație. Îndrăgostit de viața de la Istambul, tronul Moldovei îi părea o crovoadă. Drept dovadă, fuge la Istambul, unde trece la Islam și preferă să devină un funcționar al Imperiului Otoman.

Fratele său, Ștefan al VI lea Rareș, îi ocupă locul. Dar nu a lăsat-o o impresie mai plăcută, cel puțin boierilor și cronicarilor. "Foarte autoritar și, pe deasupra, foarte desfrînat, deși avea soție, Caterina, și un fiu, Petru, a cărui soartă ulterioară ne este necunoscută a stîrnit repede ura boierilor", scria reputatul istoric Ștefan Gorovei, în "Mușatinii". Din cauză că se ține în primul rînd după nevestele boierilor și nu numai, marii demnitari moldoveni i-au pus la cale moartea. A fost ucis la 1552, în tabăra de la Țuțora pe Prut.

Piramida de capete a lui Lăpușneanu

Un alt domn cu notorietate în materie de cruzime și omoruri este voievodul Moldovei Alexandru Lăpușneanu (1552–1561; 1564–1568), fiu nelegitim al lui Bogdan al III lea fiul și sucesorul lui Ștefan cel Mare. Lăpușneanu a rămas cunoscut posterității ca un voievod infam, crud, sîngeros și cu o personalitate demonică. Cel care a contribuit decisiv la această imagine a fost Constantin Negruzii, cu celebra sa nuvelă "Alexandru Lăpușneanu", inspirat dintr-o serie de mărturii cronicărești. Cert este că Lăpușneanu a înăbușit revolta boierilor în sînge. Cunoscut este masacrul boierilor din 1564, la întoarcerea în domnie a lui Lăpușneanu, alungat vremelnic de Iacob Heraclid, cunoscut drept Despot Vodă. Lăpușneanu a chemat, în semn de împăcare, pe cei mai importanți boieri, îi ia prin suprindere cu oamenii săi de casă, îi ucide și face o piramidă cu 47 de capete boierești.

Totodată, voievodul moldovean continuă, în această a doua domnie, seria de omoruri, îndreptate împotriva boierilor și consemnate și de cronica lui Azarie. Istoricii spun însă că Lăpușneanu nu avea o pasiune aparte pentru măceluri. Ci mai mult ar fi fost obligat de împrejurări să dea lecții și să înlăture brutal pe toți intrigații. Așa cum arată și Ștefan Gorovei, încă de la începutul domniei, Lăpușneanu a suferit din cauza comploturilor boierești, iar la sfîrșitul primei domnii era cît pe ce să fie otrăvit. Marii boieri erau instabili și susțineau pe oricine putea să le ofere privilegii. Înainte de a fi uciși de Lăpușneanu susținuseră un pretendent, pe Ștefan Tomșa.

Apoi, toată domnia sa, Lăpușneanu a trebuit să lupte cu pretendenții susținuți de boierii intriganți, dar și pretențiile turcilor, pe care trebuia să le satisfacă pentru a-și menține tronul, susținuți de boierii intriganți. În aceste condiții, și mai ales în epoca în care a domnit Lăpușneanu, piramida de capte din sala de mese devine ușor de înțeles. Cît despre chinurile la care era supusă mai tînăra sa soție Ruxandra, amenințată de "crudul" voievod că îi va ucide proprii copii, și acesta pare să fie un mit, după cum arată documentele istorice, dar și specialiștii. Gorovei îl prezintă, din contră, ca pe un tată iubitor, dar și ca pe un soț grijuliu, care face eforturi considerabile de a face rost de fructe proaspete pentru soția sa bolnavă. Percepția negativă transmisă vine tocmai din mediile boierești, în special refugiate în Polonia, nemulțumite de persecuțiile lui Lăpușneanu. (va urma)

Cosmin ZAMFIRACHE, Adevărul.ro