Chimiştii explică cum ''trăieşte'' omul moartea

Frică, durere şi apoi un fenomen misterios prin care creierul prinde viaţă chiar înaintea de clipa morţii, sînt, potrivit chimiştilor, trăirile pe care le încearcă omul înainte de a trece în lumea de dincolo. Oamenii de ştiinţă au explorat multe dintre lucrurile care se întîmplă cu corpul şi mintea muribunzilor şi, deşi moartea rămîne un mister, această experienţă poate fi înţeleasă prin diferite reacţii chimice ce se produc în creier.

Un nou videoclip de la American Chemical Society explorează exact ceea ce s-ar întîmpla în interiorul corpului cuiva dacă ar fi urmărit de un criminal într-un film de groază, relatează The Independent. Creatorii filmuleţului subliniază că experienţa celor care urmăresc un film de groază este similară cu cea de a fi efectiv acolo, cu diferenţa că, în realitate, trăirile ar fi probabil mai intense. Adrenalina şi frica se activează în acelaşi fel în ambele cazuri.

Frica. Senzaţia de frică determină oamenii să reacţioneze sau să fugă. Este un mod de alertare a minţii şi a corpului că există un pericol, dar este şi un proces chimic care permite organismului să ia măsuri ca să se pună în siguranţă. Informaţiile senzoriale sînt trimise prin sistemul nervos central şi în talamus, care funcţionează ca o centrală. Apoi sînt transmise în alte părţi din creier. Acest tip de informaţii fac iniţial o persoană să se sperie şi apoi se treacă la faza la care aceasta este gata să reacţioneze. Urmează ulterior decizia de a se lupta sau de a fuge şi răspunsul este declanşat. Este procesul prin care strămoşii noştri au găsit o modalitate de a decide dacă să-şi asume un atacator sau să încerce să scape. Astfel, adrenalina este pompată în organism şi în fluxul de sînge se trimite glucoza. De asemenea au loc şi alte procese chimice pentru a se menţine procesul activ.

Ţipetele. Dacă n-ar putea să fugă de un criminal care îl urmăreşte cu toporul, oricine ar începe să ţipe. Videoclipul subliniază că procesul provine dintr-o altă parte a creierului care ţine de limbă şi care deserveşte o funcţie diferită. Ţipetele sînt aproape instinctuale. Şi atunci cînd acestea sînt auzite, se declanşează un răspuns asemănător – încurajarea altor persoane să reacţioneze şi eventual să te ajute să scapi. 

Durerea. În cazul în care ţipetele nu ajută, şi criminalul se află în continuare în urmărire, victima resimte o mare durere.