Analiştii suedezi analizează pe cît de legitimă este anexarea Crimeei şi ce stă în spatele sancţiunilor împotriva Rusiei.

„1989-2014. Anii dincolo de parantezele războiului rece?”. Astfel şi-a formulat tema participanţii seminarului Forul public „Poporul şi apărarea”, care s-a desfăşurat în ultima zi de marţi.

Johan Norberg, colaborator al institutului de stat pentru cercetări de apărare (FOI), expert în politica securităţii, a vorbit despre riscurile geopolitice ale anexării Crimeii de către Rusia.

„E suficient să privim dislocarea armatelor ruse… Caucaz, Asia Mijlocie, Extremul Orient… Ruşii presupun că în toate regiunile respective armata poate fi de folos. Transferarea armatelor la hotarele Ucrainei înseamnă că aceste unităţi militare nu vor putea fi folosite în alte părţi, ceea ce implică anumite riscuri, deoarece, din start, structura apărării era concepută altfel”, explică analistul FOI.

„Ucraina este enormă, este enormă şi Asia Centrală, este greu de traversat Caucazul - priviţi la Cecenia – 60 de mii de soldaţi ruşi nu au putut supune cecenii. Ucraina, fără doar şi poate, e mai mare decît Cecenia”, spune Norberg.

Concentrarea armatelor ruse la hotarele Ucrainei de asemenea comportă riscuri: unităţile militare nu pot fi permanent antrenate în manevre, ele trebuie întoarse pentru odihnă. „Bineînţeles, acest fapt poate fi ignorat, dar anume asta poate determina Rusia să acţioneze în Ucraina urgent”, susţine autorul.

Johan Norberg atenţionează că puterea armatei ruse a crescut ani de-a rîndul, au fost investiţi mulţi bani, s-a vorbit direct că o armată puternică trebuie folosită, iar acum este folosită.

Dar, spune Norberg, SUA au distrus Iraqul în trei săptămîni, însă ce s-a întîmplat cu Iraqul pe urmă, peste trei-patru ani?

De mai multe ori în cadrul seminarului a răsunat: noi nu ştim ce gîndeşte Putin. „Este evidentă, însă, decizia de a atinge scopuri politice prin mijloace militare. Anume asta provoacă îngrijorări, aşa ceva în Europa nu s-a văzut demult, iată de ce avem o reacţie puternică a lumii înconjurătoare”, presupune Norberg.

Profesorul Vrange, catedra dreptului internaţional al Universităţii din Stogholm, a prezentat referatul „Normele dreptului internaţional şi anexarea Crimeei”.

Profesorul a fost întrebat şi despre legalitatea transmiterii Crimeei Ucrainei în anul 1954. „Cum se stabileau hotarele între fostele republici sovietice? Aceasta este istoria sovietică, - şi-a răspuns sie însuşi profesorul Vrange. – Dar aceste hotare au fost recunoscute de toate statele lumii, şi există şi Acordul asupra hotarului dintre Rusia şi Ucraina. Şi Putin, în discursul său din 18 martie, a spus că Rusia a respectat hotarele Ucrainei, pănă la apariţia unor factori noi, din cauza cărora situaţia s-a schimbat. Prin urmare, el, Putin, a recunoscut că Crimeea a fost parte a Ucrainei. Faptul că hotarul Crimeei era şi hotarul Rusiei este indiscutabil şi din punctul de vedere al Kremlinului”.

Marţi, l-am avut ca oaspete pe Oscar Unsson, aspirant al Kings Colledge London. El se ocupă de studierea capacităţii de luptă a armatei ruse şi a sistemului politic rus.

Noi am discutat cu Unsson încă pînă la acutizarea situaţiei din Crimeea. Atunci el nu presupunea că poate fi o intervenţie rusă. Introducerea armatelor ruse în Ucraina i se pare puţin probabilă.

„În Crimeea erau baze militare ruse, mii şi mii de soldaţi, acolo puteau fi prezentate argumente istorice. Cu Ucraina estică e altă situaţie, măsurile anti-criză a Occidentului sînt în creştere”, consideră Oscar.

Răspunsul occidentului la intervenţia în Ucraina estică va consta din sancţiuni şi mai dure. Nu poate fi exclusă nici o variantă. Iar în privinţa sancţiunilor, Oscar are recomandările sale.

„Aş recomanda Occidentului să pregătească răspunsuri pentru diferite cazuri: în cazul în care armata rusă se va mişca spre Ucraina de est, vom reacţiona astfel, şi dacă Rusia va recunoaşte regiunile de est drept subiecte ale Federaţiei, vom încerca să coborîm preţul petrolului.

Rusia poate fi influenţată prin sancţiuni, însă trebuie să ţinem cont şi de logica Occidentului, care nu doreşte să-şi pună în pericol economia. Introducerea armatelor ruse în Ucraina poate servi ca început al Celui de-al treilea război mondial, iar NATO trebuie să-şi disloce armatele în Polonia, România – acolo unde pot fi tulburări. Acesta poate fi semnalul pentru Rusia: NATO respectă cu toată seriozitatea articolul 5 al Acordului de înfiinţare a Organizaţiei.

Sursa: inosmi.ru