În fiecare zi, 27.000 de zboruri înregistrate traversează cerul Europei. Cu un sistem de gestionare a spaţiului aerian integrat şi eficient, cerul Europei riscă să devină supra saturat. Comisia a lansat proiectul „Cerul unic european”, care are ca scop organizarea mai bună a traficului aerian, pentru o mai mare siguranţă, protejarea mediului şi înlăturarea barierelor naţionale aeriene. Însă progresul a fost dificil.

Spaţiul aerian european este structurat în jurul graniţelor naţionale: 28 de sisteme naţionale de control al traficului aerian, care gestionează 60 de centre divizate în peste 650 de sectoare.

Fragmentarea înseamnă ineficienţă

De multe ori nu sînt posibile zborurile directe, lucru ce duce la timp de zbor lung, consum ridicat de combustibil şi emisii mari de CO2. Costul este de cinci miliarde de euro pe an şi este acoperit de pasageri.

Proiectul Cerul unic european a fost lansat în anii ’90, pentru înlăturarea obstacolelor naţionale. Un prim pachet de măsuri a fost adoptat în 2004 (SES 1), însă, cum rezultatele nu au fost cele scontate, proiectul a fost adus la zi în 2009. Propunerea actuală (SES 2+) doreşte accelerarea reformei serviciilor de navigaţie aeriană.

SES 2+ abordează două chestiuni majore:

• ineficienţa navigaţiei aeriene: înlăturarea barierelor naţionale va permite rute mai scurte. Separarea organizaţională şi bugetară a autorităţilor naţionale de supraveghere de organizaţiile de control al traficului aerian va ameliora siguranţa şi controlul
• gestionarea fragmentată a traficului aerian: cele 28 de sisteme naţionale de control al traficului aerian vor fi înlocuite de 9 sisteme regionale – deja create, dar încă neoperaţionale.

Raportul a fost votat în Comisia pentru Transport pe 30 Ianuarie, iar votul în plen este programat pentru Martie.

Acest material este preluat de pe site-ul Parlamentului European, unde a fost publicat pe data de 30-01-2014