Autor: Mihai CONŢIU

În fond, coaliţia majoritară parlamentară şi de guvernare dintre PLDM, PD şi PL nu s-a constituit din cauza pretenţiilor aberante ale piticului politic Mihai Ghimpu. El chiar a vrut să se împartă, de la egal la egal neamical, cu PLDM şi PD, ocolind cu şiretenie rurală principiile europene. Da, sunt de acord că PLDM şi PD sunt mari şacali politici, dar de ce Ghimpu a vrut şi doreşte să fie aidoma lor dacă-i pro-european?

În primul rînd, în campania electorală şi pe parcursul obraznicelor negocieri pentru formarea unei majorităţi parlamentare şi de guvernare, Ghimpu şi-a minţit cumplit alegătorii cînd le vorbea despre aderarea Moldovei la NATO şi aducerea unui procuror general străin. V-am mai spus, într-un articol anterior, de ce aderarea la NATO este o imposibilitate.

La fel, aducerea unui procuror general din Occident, ca, de altfel, şi a altor experţi pentru alte ministere, a fost o idee intens mediatizată de noi, numai că aceasta ar fi trebuit să fie „program electoral” şi, mai ales, să fie posibil de realizat în contextul în care unul sau mai mulţi actori politici cîştigă alegerile şi în vederea îndeplinirii unui astfel de proiect. Cînd Ghimpu a venit cu propunerea respectivă, ştia prea bine că este imposibil de transpus în practică. Nu poţi să aduci, în al doisprezecelea ceas, un procuror occidental dacă acesta nu are „pîrghii informative credibile” în SIS, MAI etc., aşa cum, de pildă, este în România.

Am certitudinea că, aprioric, Ghimpu încearcă să se „de-victimizeze” prin astfel de iniţiative. Ştie foarte bine că el, personal, deopotrivă cu majoritatea tartorilor din viaţa politică actuală, au temeinice temeri în perspectiva aderării Moldovei la UE. Doar văd cu toţii ce se întîmplă în România europeană! Acesta este şi motivul pentru care am convingerea că procesul de integrare europeană a ţării va fi mai mult simulat, nu şi aplicat. Sunt peste 90 de legi, încă din 2011, care nu sunt aplicate, iar asta tocmai spre a încetini procesul integrării. Ce ne facem cu restul legilor care vor trebui aplicate? Va deveni cumva PCRM promotorul transpunerii condiţionate a acestora în practică? De ce nu, atîta vreme cît este şi „naşul” integrării europene a Moldovei?

Îmi asum riscul de a-l califica pe Ghimpu ca fiind un pitic politic şi prin aceea că, dintr-un teribilism infantil, gratuit, (dar poate şi prost sfătuit) a declarat cu vehemenţă că nu vrea să stea la masa de negocieri cu comuniştii. Păi la ce altă masă de negocieri voia să-i trimită pe comunişti – la cea la care se aflau socialiştii lui Dodon sau PD? Politicienii responsabili, indiferent de divergenţele pe care le au, lasă loc de negocieri, discuţii constructive, pentru că şi unul şi altul sunt votaţi de un număr considerabil de alegători. Nimeni nu are dreptul să-i insulte pe alegătorii politicianului pe care nu-l agreează! PCRM şi Voronin nu sunt urmaşii fostului PCUS, ci doar o formaţiune politică nouă, care a preluat aceiaşi alegători vechi, din fosta URSS, la fel ca PL, PLDM, PD etc.

Ce vroia, la urma urmei, Ghimpu? Să i se dea tot ce doreşte, cu riscul formării unei coaliţii anti-europene de care nici acum nu suntem scutiţi? Se ştie că Vladimir Voronin nu-i poate ierta, pe bună dreptate, nici pe Lupu şi nici Dodon. I se pare cuiva halucinat scenariul în care Vladimir Plahotniuc îl poate mătura pe Lupu şi pe Dodon pentru a forma o coaliţie de guvernare PD-PCRM-PSRM? De frica „rigorilor legislative europene”, este posibil orice, numai că Voronin este singurul dintre toţi care nu se poate teme de aceste rigori, locul său fiind acolo unde Ghimpu nu înţelege că îi şi este – în tabăra pro-europeană!

Un alt lucru pe care Ghimpu nu-l poate pricepe cu nici un chip este acela că, chiar şi în varianta creării unei majorităţi parlamentare şi de guvernare PLDM-PD-PL, PCRM-ului trebuia să i se ofere pîrghii de control prin CEC, Curtea de Conturi, CNI sau CNA. Cu cine să fi discutat ei, aşa cum voia Ghimpu, timp de trei luni, mecanismele de alegere a preşedintelui ţării, în 2016, dacă nu cu Voronin? Poate cu Dodon, dar acolo este nevoie de mult mai mulţi bani decît îi dau ruşii!

Ceea ce se întîmplă acum este la fel de fragil, la fel ca şi în situaţia în care ar fi existat alianţa dintre PLDM, PD şi PL. Logic, nimeni nu are nevoie de alegeri anticipate, nici PLDM, nici, PD, nici PL şi nici PCRM, care, acesta din urmă, trebuie să-şi recupereze electoratul evadat la Dodon sau Usatîi.

Calea pro-europeană a Moldovei se află, realişti fiind, în mîinile lui Filat, Plahotniuc şi Voronin, iar aceştia ştiu prea bine că UE nu roagă Moldova să se integreze, ci doar o ajută, financiar şi logistic, să se civilizeze în acest sens. De aceştia depinde totul! UE, fără nici o problemă, neexistînd voinţă politică, va putea suspenda regimul liberalizat de vize şi, la sfîrşitul anului acesta, va pune punct Acordului de Liber Schimb dacă nu va fi respectat, dar va şi consolida graniţa europeană de la Prut. Cine va suferi? Moldovenii de rînd! Din cauza cui? A politicienilor!

Ne vom pomeni cu o Moldovă „integrată” în Uniunea Vamală, fără graniţe de legătură, între o Românie europeană, o Ucraină peo-europeană şi pro-NATO şi o Transnistrie aşa cum o ştim! Crede cineva că Ghimpu este capabil să se gîndească la toate aceste lucruri? Să fim serioşi! El are ce are cu laba… Moscovei!