Cu mult înainte de a iniţia producţia în masă cu modelul T, Henry Ford şi-a petrecut copilăria la o fermă din zona rurală din Michigan, iar cu timpul l-a fascinat ideea combinării resurselor industriale cu cele agricole.

Astfel, eforturile sale s-au concentrat pe găsirea unor întrebuinţări industriale pentru soia, dar succesele au fost limitate. Ca în cazul multor proiecte ale lui Ford, care mai de care mai ingenioase, apar dificultăţi în separarea realităţii de miturile create ca urmare a publicităţii din jurul lor. Maşina din soia era unul din aceste proiecte. Invenţia din 1941 se numea astfel datorită caroseriei despre care se presupune că ar fi fost realizată dintr-un fel de plastic pe bază de soia, produs la laboratorul de la Greenfield Village. Deşi nu s-a mai păstrat nicio formulă, Lowell Overly, şeful de echipa din cadrul proiectului, spunea că ar fi fost vorba despre o fibră din soia impregnată cu răşină fenol-formaldehidică.

Inginerii care se ocupă cu materialele plastice iau în derîdere ideea, privind cu scepticism posibilitatea ca plasticul să fi conţinut vreo urmă de soia. Caroseria probabil era fabricată din ceva mult mai obişnuit, şi anume plastic fenolic sau bachelită, o rășină sintetică, din familia fenoplastelor, obținută în formă brută prin reacția de condensare dintre aldehida formică și fenoli într-un mediu alcalin. Aşa că maşina de soia pare mai mult un mit din păcate, pentru că pînă acum nu s-a obţinut niciun fel de plastic pe bază de soia.

În timpul celui de-al doilea război mondial s-au fabricat totuşi în mai multe state americane plăci de înmatriculare folosind boabe presate, dar materialul asemănător cartonului era atît de fragil încît s-au păstrat foarte puţine. Poate şi pentru că animalelor de la ferme li se părea delicios. Materialul din soia aminteşte totodată de duroplast, o rudă a bachelitei, mai exact o răşină sintetică consolidată cu fibre (lînă sau bumbac) întrebuinţată la fabricarea automobilelor tip trabant în RDG. De fapt, în ultimii ani, susţinătorii cultivării de cînepă au propus tot felul de teorii fanteziste pentru a-şi justifica propriile deziderate.

Maşina lui Ford este interesantă din alte puncte de vedere, de exemplu datorită carcasei şi suprastructurii integrate, fabricate din tuburi fine de oţel. Modelul fusese elaborat de Bob Gregorie. Cele 14 bucăţi ale caroseriei precum şi ferestrele din plastic alcătuiau o structură foarte uşoară şi simplă. Gregorie a decis să distrugă modelul, după două apariţii publice în vara lui 1941, la Michigan State Fair şi Dearborn Days, aşa că în continuare nu putem decît specula cu privire la misterioasa maşină. 

Surse: Thehenryford.org, Macsmotorcitygarage.com