O armată a Uniunii Europene, idee în favoarea căreia preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, pledează în plină perioadă de tensiuni cu Rusia, este o himeră veche de 60 de ani, care nu a reuşit niciodată să capete contur, subliniază analişti.

«O armată unică pentru toţi europenii i-ar da de înţeles Rusiei că sîntem foarte serioşi atunci cînd este vorba despre apărarea valorilor UE», a explicat Juncker într-un interviu oferit publicaţiei germane Welt am Sonntag.

O forţă comună ar permite astfel raţionalizarea cheltuielilor militare ale celor 28 de ţări membre ale UE şi ar favoriza integrarea lor militară. Acest lucru «ne-ar ajuta să punem la punct o politică externă şi de securitate comună», în condiţiile în care «imaginea Europei a fost afectată dramatic; se pare că europenii nu prea sînt luaţi în serios», a precizat Juncker.

Economiile ar putea ajunge la 120 de miliarde de euro pe an, estimează CE, detaliile urmînd să fie discutate la summitul din iunie al şefilor de stat şi de guvern, ce va fi consacrat problemelor apărării.

«Se vorbeşte de 60 de ani despre asta», subliniază Giles Merritt, secretar general al centrului de reflecţie Friends of Europe, referindu-se la eşecul din 1954 privind Comunitatea Europeană a Apărării, după ce înfiinţarea acesteia a fost respinsă de parlamentari francezi. În timp ce Europa dorea să-şi strîngă rîndurile în faţa ameninţării comuniste ce se întindea în Asia, încercînd să integreze viitoarele unităţi ale armatei germane, acest vot a descurajat timp de decenii orice iniţiativă în acest domeniu al apărării.

«Este o pură iluzie», comentează Vivien Pertusot, de la Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale. «O armată europeană nu are nimic de-a face cu Rusia, doar Juncker ştie ce beneficii suplimentare ar putea aduce o asemenea armată în contextul relaţiilor tensionate dintre Bruxelles şi Moscova», din cauza crizei din Ucraina, adaugă Markus Kaim, de la Institutul de Studii Politice SWP din Berlin.

În special, extrem de puţine ţări sînt gata să sacrifice fie şi o uncie din suveranitatea lor naţională pentru o armată federală europeană. Și cînd este vorba de a înfiinţa o misiune, cum este cea formată din 600 de militari desfăşuraţi în prezent în Republica Centrafricană, este adesea dificil să găseşti voluntari.

«Este logic ca statele naţionale să coopereze în problemele de apărare, pentru a face să existe mai multă securitate, însă nu este bine ca UE să aibă capacităţi, armate, forţe aeriene şi tot restul», afirma încă în decembrie 2013 premierul britanic David Cameron.

Ideea unui cartier general al UE cu sediul la Bruxelles, avansată în plină animozitate dintre SUA şi unele ţări europene cu privire la intervenţia în Irak, în 2003, s-a lovit de opoziţia celor mai atlantişti europeni.

Chiar dacă Juncker a dat acum asigurări că nu se pune problema de a concura NATO, care include 22 dintre cele 28 de ţări membre ale UE, acesta este principalul argument al celor care se opun înfiinţării unei armate europene. «Multe ţări se ascund în spatele Marii Britanii», inclusiv Franţa şi Germania, afirmă Markus Kaim. «Cele mai mici state mizează pe NATO. Ele nu vor să depindă de imprevizibila UE», subliniază acesta.

În virtutea rolului jucat de Rusia în criza ucraineană, Alianţa Atlanticului de Nord a devenit conştientă de necesitatea de a reveni la originile sale, de apărare colectivă împotriva unei agresiuni externe. Ea depune eforturi pentru a susţine ţările de pe flancul său estic, amplificîndu-şi misiunile poliţiei aerului şi creînd o forţă de reacţie foarte rapidă de 5.000 de oameni.

Europenii s-au angajat să coopereze pe marginea echipamentului greu şi vor trage o concluzie în iunie. «În realitate, SUA îşi apără cu gelozie interesele economice», combătînd tot ce le-ar putea concura industriile naţionale, potrivit lui Janis Emmanouilidis, de la think-tankul European Policy Center.

Agenţia Europeană de Apărare, înfiinţată în 2004, este menită să promoveze cooperarea în domeniul armamentului şi să întărească baza industrială şi tehnologică a apărării UE. Ea se concentrează de asemenea pe alimentarea în zbor a avioanelor de luptă, pe drone şi pe comunicaţiile prin satelit.

Sursa: Agerpres