Nodul gordian al donării de sînge pentru „afgani”

Tînărul donator de sînge Dumitru Slavinschi nu încetează să ne uimească: în mod insistent continuă să acumuleze puncte nobile în cauza salvării vieţilor omeneşti. Nu demult a fost decorat cu orden, iar zilele trecute la Asociaţia donatorilor de sînge din RM a sosit o nouă rugăminte a unei familii de a i se dona sînge unui ostaş-afgan. Şi din nou a reacţionat „aripa” tînără a Asociaţiei, şi din nou printre donatorii de sînge fără plată din partea membrilor acestei organizaţii a fost şi Dumitru Slavinschi.

N-a putut fi trecut cu vederea spiritul activ al acestui tînăr în asemenea situaţii de importanţă vitală. Din partea Asociaţiei veteranilor de război şi ai conflictelor armate locale din RM i s-a înmînat o diplomă, semnată de conducătorii Garabazii şi Şefer, cu un conţinut semnificativ: „... pentru ajutorul activ generos, acordat veteranilor, invalizilor, familiilor ostaşilor căzuţi în MRAP, Afganistan şi Transnistria, cu sincere urări de bine din partea veteranilor RM”. Conferirea acestei diplome are importanţă actuală şi prin faptul că a fost înmînată pacifistului Slavinschi în ajunul datei remarcabile – retragerea contingentului de trupe sovietice din Afganistan.

Cu astfel de diplomă, avînd acelaşi conţinut, a fost decorat şi tatăl acestui tînăr, Donatorul de Onoare al URSS si RM Valeriu Slavinschi, fondatorul şi preşedintele Asociaţiei de donatori de sînge din RM.

Cele menţionate în actul de decorare nu sînt de dragul scrisului, deoarece tineri de talia lui Dumitru sînt mereu pregătiţi de a sări primii în ajutor la nevoie, atunci cînd este în pericol viaţa omului. Tot dezinteresat, ca persoane care cunosc la vîrsta aceasta preţul vieţii, îngrijesc mormintele eroilor căzuţi în diferite bătălii. În timpul sovieticilor i-ar fi numit timurovişti ori tineret de gardă, iar acum mai degrabă – lipsiţi de arginţi.

Şi aceasta în timp ce donatorii au fost lipsiţi, de fapt, de privilegiile binemeritate şi de garanţiile sociale. Aceasta este motivul pentru care Asociaţia donatorilor de sînge din RM încearcă prin toate mijloacele posibile să restituie prestigiul dat uitării pe nedrept al acestei mişcări, să invioreze propagarea şi agitaţia pentru atragerea de noi membri care să doneze sînge fără plată. De altfel, statistica infracţiunilor e în creştere, narcomania şi alcoolismul, diferite boli venerice progresează, îmbolnăvirile oncologice nimicesc tot mai multe vieţi omeneşti, se măreşte numărul accidentelor rutiere, iar un număr împunător de persoane apte după vîrstă şi sănătate să doneze sînge în mod gratuit părăsesc ţara ...

Pe acest fundal, se pare, a intervenit o veste îmbucurătoare: pentru prima dată în Moldova independentă, datorită iniţiativei şi eforturilor Uniunii filateliştilor din RM (preşedinte Serghei Cuşnir) şi ale Asociaţiei donatorilor de sînge din RM, a fost publicată o marcă poştală consacrată oamenilor fideli mişcării de donare pe gratis a sîngelui. Dar şi aici nu s-a trecut fără acea lingură de dohot! Marca amuzantă, reprezentînd imaginea originală a picăturii de sînge, interpretată de pictoriţa Maria Maximenco şi editată în tiraj de 400 000 exemplare, avînd preţ iniţial de 1,75 lei, a fost folosită de ÎS „Poşta Moldovei” pentru a comercializa plicuri cu această marcă la un preţ de 10 - 12 lei bucata! Oameni bine informaţi demult vorbesc despre specularea şi comercializarea stocurilor de sînge,despre manipularea anumitor donatori pentru efectuarea operaţiilor chirurgicale şi eliberarea la stînga şi la dreapta a certificatelor de achiziţionare a sîngelui. În aşa mod, afaceriştii-monopolişti îşî fac interesele pe seama acelor persoane cărora li s-a consacrat această marcă (timbru) mult aşteptată. Printre altele, în toată perioada sovietică astfel de semne (marcă, timbru) poştale au fost editate doar de trei ori...

Totuşi, sperăm că pe viitor astfel de acţiuni ale acestor organizaţii obşteşti se vor produce pe un fundal mult mai accesibil pentru consumatorii acestei producţii specifice. Cu atît mai mult cu cît însuşi dizainul mărcii şi plicul, dar şi tirajul acestora, sugerează ideea de a nu majora preţul, procedînd cu totul invers, mai ales în perioada de criză.

Veaceslav BORODAEV