ZECE CURIOZITATI DESPRE SATUL TALMAZA, RAIONUL STEFAN-VODA

FOTO: Un grup de cetăţeni (în mijloc primarul comunei – Luchian Pancrat) la Primăria Comunei Talmaz(a), 1942. Arhiva familiei Grosu

Motto:„Veşnicia s-a născut la sat”.
Lucian Blaga (1895–1961), filosof, poet, dramaturg român

Satul Talmaza, raionul Ştefan-Vodă, este situat în partea de sud-est a Republicii Moldova, în Valea Nistrului de Jos, la o distanţă de 12 km de centrul raional, 22 km de staţia de cale ferată Căuşeni şi 100 km de municipiul Chişinău. Este unul dintre cele mai vechi şi mai mari sate din ţară. Pe moşia satului Talmaza, la 7,5 km depărtare de sat, au fost descoperite urmele unei staţiuni umane din Paleoliticul superior (30 000 – 10 000 de ani î. Hr.). Pentru prima dată localitatea a fost menţionată într-un act din anul 7040 (1532). În 1595 satul este menţionat în rîndul satelor „hăneşti” cedate de Ieremia Vodă hanului de Crimeea. Prima menţiune despre populaţia satului este din 24 decembrie 1789, în care se indică faptul că în localitate erau 35 de gospodării în care locuiau 140 de suflete, inclusiv 84 de bărbaţi şi 56 de femei. În 1827 în Talmaza locuiau 828 de moldoveni, 91 de ucraineni, 28 de evrei, 15 ţigani, 22 persoane de alte etnii. În 1934 în localitate locuiau 7189 de oameni, inclusiv 6610 moldoveni, 195 ruşi, 366 evrei ş.a. La 1 septembrie 2016 numărul total al populaţiei era de 6895 de locuitori. Cea mai vîrstnică persoană are 102 ani. În Liceul Teoretic „Ştefan Ciobanu” şi Şcoala Medie „Anatol Sîrghi” activează 55 de profesori şi 15 învăţători. În cele trei grădiniţe de copii lucrează 25 de educatori. În Centrul de Sănătate activează 2 medici şi 26 de surori medicale. Viaţa culturală este întreţinută de un cămin cultural, 2 biblioteci publice şi 2 şcolare. Moşia localităţii are o suprafaţă de 11 148 ha. Sătenii lucrează 6009,41 ha de terenuri agricole, inclusiv 5209,41 ha terenuri arabile, 143,01 ha de livezi; 379,98 ha de vii. În sat funcţionează 14 SRL-uri, 23 de întreprinderi individuale, 2 gospodării mari şi 3388 mici, 8 asociaţii obşteşti, 2 mori. Viaţa economică este animată şi de alte unităţi: oloiniţă, fabrică de vin, fabrică de conserve, fermă de fazani etc. Trei clădiri publice utilizează surse de energie regenerabilă, inclusiv 1 pe bază de instalaţii solare şi 2 a biomasei. Săptămînal prin localitate trec 116 rute regulate.

1. Etimologia satului Talmaza este una obscură. Pînă în prezent sînt cunoscute mai multe ipoteze la acest subiect. Talmaza ar însemna „100 de case”, „colţ frumos”, „moderat”, „îndrăzneţ”, de provenienţă antroponimică (de la proprietarul moldovean Talmaciu, de la porecla posesorului sau fondatorului satului, moşierul ungur Talmaz), „ocrotitor” (de deochi şi duhuri rele) ş.a.

2. Prin satul Talmaza trecea 4 ha din „Valul Zmeilor” (din totalul de 50 ha), care începea de la Cetatea Albă şi se îndrepta sub terasa malului Nistrului pentru a se uni cu Valul lui Traian de sus. „Valul Zmeilor”, în prezent nevizibil, se presupune că a fost construit de o comunitate pentru a se proteja de adversari din stînga Nistrului.

3.În anii 1930, folcloristul Petre V. Ştefănucă (1906–1942) a făcut cercetări la Talmaza şi a constatat faptul în partea de miazăzi a localităţii exista o „mahalaua” „în deal la Ruş” sau „în Ruş”. Era vorba de locuitori veniţi din satul Sahîna, de pe malul Mării Negre. Iniţial au venit, cu permisiunea obştei, la hotarele satului vreo zece familii.

4. „Comoara de la Primărie”. În sediul Primăriei Talmaza se află un document unic în spaţiul pruto-nistrean. Este vorba de „Registru de cetăţenie (registru de naţionalitate) a comunei Talmaza, plasa Căşeni, judeţul Tighina” din anul 1942. Registrul are 180 de file şi conţine informaţii despre 1438 de familii, inclusiv numele de familie şi numele de botez al capului de familie, al soţiei şi al copiilor minori, localitate şi data naşterii, profesia etc. Tot din acest document aflăm că în acel an în sat locuiau 27 de familii Juravschi care activau în domeniul agrar.

5. Între 1961 şi 1964, preşedintele colhozului „Miciurin” din Talmaza a fost Simion Grossu, ulterior preşedintele Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti (1976–1980) şi prim secretar al CC al PC al Moldovei (1980–1989). În perioada de administrare a colhozului de S. Grossu au avut loc defrişarea intensivă a arboretului şi drenarea bălţilor. În 1963 s-a început construcţia reţelei de irigare. În 1969 se irigau 1400 ha, însă inundaţiile din primăvara acelui an a stopat lărgirea pămîntului din lunca Nistrului. Sistemul de irigare a fost avariat, s-au pierdut 500 ha de livadă cu pomi roditori. Gospodăria colectivă a suferit pierderi de circa 3 mil. ruble.

6. Pînă în 1995, pentru hărnicie şi abnegaţie în muncă 675 de muncitori şi specialişti din Talmaza au fost distinşi cu ordine şi medalii, titluri onorifice.

7. În satul Talmaza s-au născut academicienii Ştefan Ciobanu (1883–1950) şi Valeriu Rudic (n. 1947). În 1940, după intervenţia sovietică în Basarabia, Ştefan Ciobanu, membru titular al Academiei Române (1918), a găzduit elevi din satul lui de baştină. Cercetătorul Mihai Taşcă a descoperit în arhive adresarea din 10 iulie 1940 a elevului Alexandru Secară din clasa a 6-a, originar din Talmaza, care îi scria preşedintelui „Cercului Basarabenilor” din Bucureşti: „M-am refugiat din Basarabia, absolut cu ceea ce am pe mine. N-am nici cămaşă, nici haine şi nici palton. Sînt găzduit de consăteanul meu prof. univ. Ştefan Ciobanu, unde însă nu pot sta mult”. Academicianul (2000) Valeriu Rudic, directorul Institutului de Microbiologie şi Biotehnologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şeful Catedrei de microbiologie, virusologie şi imunologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” este inventatorul BioR® -ului, preparat biologic nou cu structură complexă şi impact sporit, înregistrat şi inclus într-o gamă largă de scheme de profilaxie şi tratament, de produse farmaceutice noi (patologii ale ficatului, pancreasului, disfuncţii ale sistemului reproducător masculin, afecţiuni ginecologice, patologii oro-maxilo-faciale, pentru igiena cavităţii nazale şi buco-faringiene). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale a Uniunii Sovietice (1971), Natalia Gheorghiu (1914–2001) şi-a început activitatea profesională în satul Talmaza, fiind medic-şef al spitalului din localitate (1948–1950).

8. În localitate se află albia veche a fluviului Nistru, care are o lungime totală de 34 km. Locuitorii din Talmaza îl numesc „Nistru Chior”, iar cei din Copanca „Nistru Mort”. În urma cutremurului din decembrie 1838, prin ridicarea blocurilor scoarţei terestre, cotitura Nistrului care şerpuia satul Copanca s-a uscat pe o distanţă de 5 km şi Nistru şi-a îndreptat albia în lungul povîrnişului său de stînga, lăsînd în lunca de sub povîrnişul din dreapta albia sa veche. În prezent, autorităţile locale depun eforturi şi identifică soluţii financiare pentru a-l curăţa.

9. În Talmaza, printre cele mai răspîndite nume de vaci sînt: Rujana, Florica, Matroana, Rîndunica, Joiana, Murica; de boi – Joian, Galbinel, Boian, Negruţu, Duman; de cai – Murgul, Roibu, Orlic, Suru; de cîini – Tarzan, Bobic, Bursuc, Caştan; de pisici – Vasca, Matroschin, Ciornîi, Mitruţa; de găini – Moţata, Porombaca, Balaia, Gît Gol.

10. Talmaza are o monografie complexă în două volume (volumul II are 374 de pagini şi a apărut mai întîi, în anul 2007, iar volumul I are 462 de pagini şi a fost editat în 2009) elaborată de talmăzeanul Vasile Grosu (1934–2014), doctor în ştiinţe istorice (1988) pe parcursul a zeci de ani de studiere a subiectului în cauză. Lucrarea include cadrul geografic al localităţii, istoria, viaţa economică, manifestrările administrative, juridice, politice, culturale şi spirituale, creaţia orală, tipologia locuinţei, toponimia, personalităţi etc. Autorul a depistat noi documente de arhivă şi a „îmbătrînit” localitatea cu 63 de ani. Este cel mai de preţi cadou pe care îl poate lăsa un istoric localităţii de baştină. Prin această creaţie şi-a format propriul motto: „A muncit toată viaţă, ca să trăiască şi după moarte”.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

Primul aparat de radio în satul Talmaz(a), 1936. Arhiva familiei Grosu

Un grup de membri ai Academiei Române în vizită la Talmaza, 1942. Arhiva familiei Grosu

Veterani din al Doilea Război Mondial din satul Talmaza, 1973. Arhiva familiei Grosu

Primăria comunei Talmaza. Foto: I.V. Xenofontov, 30 septembrie 2016

„Comoara de la Primărie” studiată (de la stînga la dreapta) de Nicolae Grosu, primarul localităţii în anii 1990–2003, deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990–1994), Eugeniu Prutean, primarul actual, Alexandru Furtună, doctor în istorie şi Sergiu Luchian, viceprimarul localităţii. Foto: I.V. Xenofontov, 30 septembrie 2016