Alcoolism, cerșetorie și drame profunde

Autor: Mihai CONȚIU

Oameni ai străzii pot fi întîlniți cam peste tot în lume, însă nuanțele de reprezentare a lor diferă de la o Țară la alta. În Chișinău, de exemplu, nu există cartier în care să nu întîlnești numeroase episoade dezolante, uneori agresive, și inestetice oferite de către acești nefericiți ai străzilor. Din internet, aflu că există două centre de ”găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu”, acestea oferindu-le hrană caldă de trei ori pe zi, haine, încălțăminte și produse de igienă”, iar asta sub tutela Primăriei. Din cîte mi-a fost dat să aflu, la aceste centre se duc doar cei extrem de disperați ori cei care sunt conștienți de drama lor, iar aici mă refer la acei bieți oameni ajunși fără casă și venituri din motive independent de voința și puterile lor.

Un aspect demn de reținut este acela că toți oamenii străzii din Chișinău și din celelalte orașe din Țară sunt moldoveni, adică cetățeni ai Republicii Moldova. Fac această precizare pentru a o pune în oglindă cu situația relativ similară din majoritatea orașelor din Europa occidentală, nu și din România. În multele orașe europene, dar nu numai, pe care le-am vizitat în ultimii 35 de ani, am remarcat un aspect interesant: oamenii străzii de acolo, cu infime excepții, nu sunt băștinași, ci imigranți legali ori ilegali din toate colțurile lumii. Aceștia nu pot fi numiți oameni ai străzii în deplinătatea înțelesului formulării deoarece nu-i vezi pe străzi umblînd beți ori cerșind, ci doar prin preajma gărilor îi poți vedea pe cîțiva cerșind. Nu-i vezi dormind prin parcuri sau prin orice alt loc deoarece, în timpul nopții, există adăposturi primitoare în care se retrag.

În ultimii ani, în cel mai des și mai îndelungat timp, poposesc în orașul belgian Antwerpen, cu escapade scurte în Statele vecine. Ei bine, în Antwerpen, după cum am mai scris altădată, nu vezi picior de cerșetor, de om al străzii ori vreun om beat pe străzi ori prin parcuri, ci doar în Gara Centrală am mai văzut unul sau doi cerșetori în scaune cu rotile, care sunt imigranți.  În Republica Moldova, însă, avem de-a face cu oameni ai străzii, cerșetori și alcoolici ”naționali”, nicidecum vreun imigrant care să le facă vreo ”concurență”. Ca și în România, în Republica Moldova imigranții muncesc pentru că nu au venit aici la cerșeală. Asta explică o serie de chestiuni asupra cărora nu vreau să insist, deocamdată.

Din curiozitate, să-i zicem ”profesională”, am ”documentat” cîteva situații ale unor oameni ai străzii din care vă ofer doar cîteva dintre constatările făcute. Astfel, am aflat că există o categorie de oameni ai străzii pentru care dormitul pe băncile străzilor și ale parcurilor, prin tot soiul de canale etc. cerșeala de bani pentru alcool, în primul rînd, mai apoi pentru ceva hrană, este o alegere a lor, o ”normă de viață” liber asumată, deși ar avea posibilități să ducă un trai relativ decent dincolo de vagabondajul stradal. Curios este faptul că printre aceștia sunt și unii cu studii superioare. Mulți dintre ei, care au și pensii, s-ar putea retrage la casele lor părăsite din satele natale, ”dar se rușinează”, considerînd că este ”o nerușine” să trăiască într-o mizerie, putoare umană de nedescris în mediul urban. Este inutil să adaug că sunt și alcoolici irecuperabili pentru că asta își doresc. În plus, acești oameni sunt și niște cerșetori agresivi, scandalagii și insistenți. Cunosc destule astfel de cazuri!

O altă categorie de oameni ai străzii, mai restrînsă oarecum și decentă, este cea reprezentată de oameni care au avut o carieră, familie, o casă și care, printr-un concurs nefericit de împrejurări, au rămas fără serviciu și bani, au ajuns la divorț, au pierdut totul și s-au pomenit pe străzi și din multe alte pricini oarecum adiacente. Mulți dintre acești oameni nu ajung alcoolici, cerșesc cu decență și dispar cu discreție în adăposturi numai de ei știute.

A treia categorie de oameni ai străzii este cea a ”cerșetorilor organizați” și a celor ”pe cont propriu”. De regulă, ”cerșetorii organizați” se află sub comanda și supravegherea unui interlop periculos căruia îi dau cea mai mare parte din cîștigul obținut din cerșeală. Din cîte am înțeles, acești, să le zicem, oameni ai străzii sunt ”cazați” claie peste grămadă în niște adăposturi insalubre puse la dispoziție de către șeful și supraveghetorul lor.

”Cerșetorii pe cont propriu” sunt doar în aparență oameni ai străzii, iar asta deoarece cerșitul este un fel de profesie pentru ei. Au case, fie în Chișinău, fie în suburbii, și ies la cerșit așa cum restul oamenilor ies din casă pentru a merge la serviciu, impresionînd fie prin haine zdrențuite, fie printr-un handicap. Unii dintre aceștia au o bunăstare mai sigură decît un profesor chiar.

În condițiile economice naționale actuale, este imposibil de interzis cerșetoria, însă problema urbană a oamenilor străzii nu poate fi o responsabilitate doar a Primăriei și a oamenilor legii, ci ar trebui să devină și un proiect politic pentru orice partid care ajunge la guvernare. Afirm asta deoarece în Țările europene occidentale această chestiune este și una a Statului. ”Igienizarea urbană estetică” trebuie decisă la cel mai înalt nivel politic, iar asta pentru că, în fond, este vorba despre imaginea Țării receptată inclusiv de către orice străin care vizitează Republica Moldova.