Este recunoscut faptul că, sistemul bancar reprezintă sistemul sanguin al economiei, avînd menirea asigurării acesteia cu bani.

Una din funcţiile principale ale banilor este de a servi drept mijloc de schimb în tranzacţii, preţul reprezentînd valoarea bunului exprimată în bani. Preţurile pot să scadă, şi atunci sîntem fericiţi că putem achiziţiona mai multe bunuri din banii de care dispunem, sau pot să crească, şi atunci ne îngrijorăm, auzind din mass-media că economia înregistrează inflaţie, şi resimţim cu toţii scumpirea produselor alimentare, combustibilului, majorarea tarifelor şi taxele de studii, etc. etc. La fel, preţurile pot să se menţină pe o perioadă de timp la un anumit nivel, iar economiştii vor afirma că avem o stabilitate a preţurilor. Probabil că nu există o persoană într-o societate modernă care nu şi-ar dori să trăiască într-un mediu fără inflaţie, mediu ce ar ajuta-o să ia decizii economice corecte cu privire la consum şi investiţii. În esenţă, inflaţia este un fenomen care poate avea consecinţe negative asupra economiei (şi a societăţii) şi este definită drept o creştere generală a preţurilor bunurilor şi serviciilor pe o perioadă îndelungată, care conduce la scăderea valorii banilor şi, prin urmare, a puterii de cumpărare a acestora. Literatura economică atestă că, pe termen lung, economiile cu o rată mai scăzută a inflaţiei par să înregistreze, în medie, un ritm de creştere mai rapid în termeni reali.

Stabilitatea preţurilor reprezintă o condiţie fundamentală pentru o economie sănătoasă, cu o creştere durabilă, iar banca centrală este instituţia de stat ce trebuie să asigure buna funcţionare a economiei, fiind mandatată prin lege să realizeze o politică (politica monetară), al cărei obiectiv fundamental să fie asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Pe lîngă aceasta, de regulă, un alt obiectiv al unei bănci centrale este de a sprijini politica economică generală a statului şi de a promova stabilitatea financiară în economie. În acest context, putem afirma că, prin politica sa monetară o bancă centrală trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor economice generale ale statului, şi anume: expansiunea activităţii economice şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, ce împreună determină atingerea unui nivel mai ridicat de prosperitate economică. De asemenea, dat fiind că în prezent, intervenţia statului în economie se realizează, în principal, printr-un mix de politici economice, măsurile de politică monetară au o importanţă deosebită şi la corelarea celeilalte componente al acestui mix de politici, şi anume a politicii bugetar-fiscale, ce are o importanţă socială deosebită.

Deşi am subliniat importanţa asigurării stabilităţii preţurilor, scopul final al oricărei politici economice a statului, este majorarea nivelului de bunăstare în economie, iar banca centrală, aşa cum am menţionat mai sus, are un rol aparte în implementarea eficientă a acestei politici. Prin urmare, dar şi potrivit teoriei şi practicii economice, în vederea sprijinirii politicii economice generale, politica monetară trebuie să acţioneze într-o manieră anticipativă, astfel că, în perioadele de expansiune economică, pentru a nu supraîncălzi economia, banca centrală va adopta o conduită restrictivă, adică va apela la majorarea ratelor rezervelor minime obligatorii, la creşterea ratei dobînzii de politică monetară, la înăsprirea normelor de reglementare prudenţială, iar în perioadele de recesiune economică, în scopul impulsionării şi relansării creşterii economiei şi ameliorării gradului de ocupare a forţei de muncă, banca centrală va promova o politică monetară expansionistă, şi anume: va reduce rata dobînzii de politică monetară, va diminua ratele rezervelor minime obligatorii, ş.a..

Anume prin această prismă este necesar să examinăm deciziile şi măsurile de politică monetară promovate în ultima perioadă de Banca Naţională a Moldovei (BNM). Aici trebuie să menţionăm, că din 2006 Banca Naţională a trecut la politica de ţintire a inflaţiei, aşa numitul regim de inflation targeting. Potrivit strategiei politicii monetare pe termen mediu ţinta inflaţiei stabilită de Banca Naţională a Moldovei constituie 5,0% anual, cu o posibilă deviere de ±1,5 puncte procentuale. Trebuie să constatăm, că politica monetară actuală promovată de BNM manifestă toate caracteristicile unei conduite restrictive, de majorare continuă şi în perioade foarte scurte a ratei dobînzii de bază şi a ratei rezervelor minime obligatorii, scopul acestor măsuri fiind diminuarea nivelului inflaţiei. Astfel, în ultimele 9 luni, BNM a majorat rata de politică monetară de 8 ori, cumulativ cu 16 puncte procentuale, pînă la nivelul de 19,5%, şi cu 21 puncte procentuale rata rezervelor minime obligatorii de la resursele atrase în lei, pînă la nivelul de 35%. Scopul acestor măsuri, potrivit comunicatelor BNM, este ”ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste în contextul readucerii şi menţinerii ratei inflaţiei în proximitatea ţintei de 5,0 la sută pe termen mediu, cu o posibilă deviere de ±1.5 puncte procentuale”. Rata inflaţiei anuale, potrivit comunicatului Biroului Naţional de Statistică, în luna august 2015 a constituit 12,2%.

În contextul acestor măsuri, constatăm că evoluţia indicatorilor monetari înregistrează un trend negativ. Astfel, în iulie 2015 banii în circulaţie s-au diminuat cu 9,7% comparativ cu luna iulie 2014, depozitele la termen în moneda naţională s-au diminuat cu 13,4%, iar masa monetară în lei - cu 12%. În acelaşi timp soldul depozitelor în valută străină a crescut în decurs de 12 luni cu circa 32%, fapt ce a determinat creşterea substanţială a gradului de dolarizare a depozitelor pînă la 56,0%, faţă de nivelul de 49,5% înregistrat în luna iulie anul precedent, şi confirmă scăderea încrederii populaţiei în moneda naţională.

Totodată, în contextul analizei evoluţiei activităţii economice de la începutul anului se atestă o comprimare aproape la toate sectoarele. De menţionat că, potrivit estimărilor partenerilor externi de dezvoltare ai Republicii Moldova (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) în anul 2015 economia Republicii Moldova va intra în recesiune, PIB înregistrînd un declin de pînă la 2%. Astfel, în semestrul I, 2015 exporturile şi importurile s-au diminuat faţă de perioada similară a anului precedent cu 15,3% şi 22,1% respectiv. Transportul de mărfuri a înregistrat o diminuare de 6,5%, iar cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul - cu 4,5%. Investiţiile s-au redus cu 2,5%. În primele 7 luni ale anului 2015 moneda naţională s-a depreciat cu circa 34% faţă de dolarul SUA, comparativ cu perioada similară din 2014, iar transferurile de mijloace băneşti în favoarea persoanelor fizice efectuate prin intermediul băncilor licenţiate s-au redus cu 30,0%. În acelaşi timp, activele oficiale de rezervă ale BNM s-au micşorat cu 939,4 mil. dolari SUA (sau cu 34,9%) în decurs de 12 luni, constituind 1749,4 milioane dolari SUA la 31 iulie 2015. Piaţa creditelor atestă o diminuare a volumului creditării, ratele medii ale dobînzilor la creditele în lei fiind în creştere. Astfel, în luna iulie 2015, soldul creditelor în economie a scăzut cu 2,8 miliarde lei (sau cu 6,0%) faţă de luna iulie 2014, constituind 43,5 miliarde lei. În acelaşi timp, rata medie a dobînzii la creditele noi acordate în lei în luna iulie 2015 a constituit 14,37% fiind în creştere cu aproape 4 puncte procentuale faţă de nivelul înregistrat cu un an în urmă.

În contextul evoluţiilor macroeconomice se impune examinarea evoluţiei finanţelor publice, luînd în consideraţie impactul deciziilor în domeniul monetar. Astfel, urmare acţiunilor de politică monetară menţionate, s-a diminuat nivelul de lichiditate din sectorul bancar, băncile micşorîndu-şi semnificativ participarea pe piaţa primară a valorilor mobiliare de stat, ceea ce a condus şi la majorarea aproape de 3 ori a ratei medii a dobînzii pentru valorile mobiliare cu termenul de scadenţă pînă la 1 an (de la 6,99% în iulie 2014 la 18,83% în iulie 2015) şi, ca urmare, la creşterea semnificativă a cheltuielilor la bugetul public pentru deservirea datoriei interne de stat, cheltuieli ce nu au fost planificate în legea bugetului pentru anul 2015. Totodată, trebuie de menţionat, că aceste cheltuieli suplimentare se vor mări considerabil odată cu intenţiile autorităţilor de a trece la datoria internă a creditelor de urgenţă acordate de BNM (sub garanţia statului) celor 3 bănci în proces de lichidare.

Urmare analizei de mai sus, ne permitem de a constata, că adoptarea unei politici monetare restrictive în contextul tendinţelor clare de recesiune economică nu a dat rezultate scontate, după modelul clasic. În acest context, trebuie menţionată practica altor ţări la acest capitol. Astfel, în majoritatea cazurilor examinate, în mod obligatoriu s-a evidenţiat conlucrarea eficientă între banca centrală şi guvern. Iar factorii care au susţinut redresarea economică în ţările afectate de criza financiară din 2008, în special în ţările Uniunii Europene şi în Statele Unite ale Americii, au fost, în primul rînd, măsurile de politică monetară ale băncilor centrale (aşa numitele programe de relaxare cantitativă ale BCE şi Fed), ce au contribuit la relaxarea considerabilă a condiţiilor financiare în sens larg şi au facilitat accesul la creditare atît a întreprinderilor mici şi mijlocii, cît şi a companiilor mari. Anume aceste măsuri, dar şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte consolidarea fiscală şi reformele structurale, au avut un efect favorabil asupra creşterii economice.

Astfel, în contextul evoluţiilor şi tendinţelor din economie, dar şi a experienţei internaţionale, se impune, în opinia noastră, regîndirea politicii monetare actuale promovate de banca centrală, prin ajustarea acestei politici la situaţia actuală din economia ţării. Recesiunea poate fi stopată numai prin măsuri economice şi de ordin monetar, inclusiv prin politica ”banilor ieftini” pentru economie, ce va aduce la diminuarea costului creditului (micşorarea ratei dobînzii), contribuind la creşterea volumului de credite acordate economiei şi înviorarea mediului de afaceri. Responsabilitatea pentru securitatea economică a statului o poartă atît Guvernul, cît şi Banca Naţională a Moldovei. Însăşi Legea cu privire la BNM obligă banca centrală să sprijine politica economică generală a statului prin conlucrarea eficientă cu Guvernul în problemele financiare şi bugetare, dar şi să explice Parlamentului politicile pe care le promovează. Doar prin conjugarea eforturilor comune ale acestor instituţii ale statului de primă importanţă putem conta pe rezultate concrete de relansare economică în viitor.

Totodată, sîntem convinşi că acţiunile respective pot avea succes numai în condiţiile restabilirii credibilităţii Băncii Naţionale a Moldovei faţă de populaţie, mediul de afaceri şi partenerii externi de dezvoltare ai Republicii Moldova, în condiţiile cînd vor fi întreprinse măsuri clare de asanare a sectorului bancar (lichidarea celor 3 bănci), de investigare operativă a fraudelor identificate, şi de monitorizare şi reglementare eficientă a activităţii sectorului bancar.

Consiliul de Administrare al Ligii Bancherilor din Moldova