Gleb Drăgan a trecut la cele veşnice

(1920-2014)

O veste recentă de la Bucureşti ne-a întristat inimile: pe 24 septembrie 2014 a plecat la cele veşnice profesorul inginer Gleb Drăgan, membrul titular, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Tehnice a Academiei Române, membrul titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea, al Universităţii Tehnice a Moldovei etc.

Gleb Drăgan s-a născut la 19 iulie 1920 în Basarabia, comuna Tătar Copceac, în apropiere de Comrat. A făcut studii liceale la Comrat şi Tighina, a urmat facultatea electromecanică a Politehnicii din Timişoara, pe care a absolvit-o în 1945 ca şef de promoţie cu menţiunea „Magna cum laudae”. În paralel, a studiat la facultatea de matematică a Universităţii din Cluj, evacuată la Timişoara (1941-1943). În 1958 şi-a luat doctoratul în specialitatea tehnica tensiunilor înalte, în care s-a consacrat cu excelenţă.

Între anii 1945-1951 a lucrat la Societatea „Astra Română”, Societatea de Gaz şi Electricitate, Centrala Industrială a Energiei Electrice, Institutul de Studii şi Proiectări Energetice. În continuare, în 1951-1967, a activat la Institutul de Energetică al Academiei Române în calitate de cercetător şi şef al  Laboratorului  de tehnică a tensiunilor înalte. Concomitent, a desfăşurat o laborioasă activitate didactică la Institutul Politehnic din Bucureşti, ulterior Universitatea Politehnică, parcurgând calea de la asistent la profesor universitar, în  1964. A fost decan al facultăţii de energetică (1963-1971) şi şef al Catedrei de reţele electrice (1971-1984), din 1990 – profesor consultant al acestei instituţii de educaţie.

A intrat în istoria cercetării din România ca creator al şcolii de tehnica tensiunilor înalte; fondator al laboratoarelor de tehnica tensiunilor înalte: la Institutul de Energetică al Academiei Române şi la Institutul Politehnic din Bucureşti; coordonator la elaborarea Tratatului de Tehnica Tensiunilor Înalte în 3 volume; coordonator la elaborarea Planului de electrificare a României; coordonator la editarea a 50 de dicţionare explicative de termeni din electrotehnică, electroenergetică, textile, industria alimentară, mecanică. A publicat peste 30 de cărţi şi 250 de articole ştiinţifice. Una din ultimele sale cărţi „Reflecţii sumare” are un caracter profund filosofic. Iată doar câteva titluri din schiţele incluse în ea: „Gânduri despre ştiinţă”, „Ştiinţa şi arta – domenii ale limbajului uman”, „Timpul fizic, timpul social”, Reflecţii despre simetrie”, „Despre ştiinţă şi metafizică”, „Gânduri despre moarte” etc.

Ministrul delegat pentru Învățământ Superior, Cercetare Științifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, şi-a exprimat printr-un mesaj regretul cu privire la vestea dispariţiei remarcabilului om de ştiinţă, plasat site-ul ministerului: „Stingerea din viaţă a academicianului Gleb Drăgan este o mare pierdere pentru comunitatea oamenilor de ştiinţă din România. Pe întreg parcursul carierei sale, dânsul a contribuit în mod decisiv la modernizarea şi dezvoltarea învățământului tehnic din țara noastră. Operele sale în domeniul electrotehnicii, al reţelelor electrice şi, în special, în tehnica tensiunilor înalte au făcut din academicianul Gleb Drăgan un reper profesional pentru generaţii succesive de studenţi ai Politehnicii bucureştene. A fost un model de abnegaţie şi de pasiune, care transcende tragediile vieţii.”

Academicianul Gleb Drăgan şi-a iubit enorm baştina şi oamenii de pe acest meleag. L-am întâlnit de mai multe ori la manifestările ştiinţifice de la Chişinău, Bucureşti sau Iaşi. Şi de fiecare dată era bucuros să ne vadă, să discute cu noi, cei din Republica Moldova, pe teme ştiinţifice, dar şi cele de viaţă. Ca fiu devotat şi recunoscător părinţilor săi, care i-au dat viaţă şi o educaţie aleasă (Haralambie şi Alexandra Draganov, profesori de liceu, deportaţi pentru 15 ani în Siberia; tatăl său a făcut şi 8 ani de închisoare la Ivdel, dincolo de Ural), le-a dedicat una din ultimele sale cărţi „Exerciţii de memorie. O paranteză tristă a istoriei”. Le-a descris viaţa lor, încercările dificile prin care au trecut ei în Gulag şi familia lor dezmembrată, dar şi a altor persoane deportate din sudul Basarabiei, care şi-au destăinuit poveştile.

N-am pomenit până aici de fratele geamăn al academicianului Gleb Drăgan, Boris Draganov, de care a fost despărţit ca rezultat al evenimentelor tragice din iunie 1941: unul a rămas în România, al doilea s-a pomenit în Ucraina. S-au revăzut fraţii gemeni pentru prima dată după acea despărţire cutremurătoare peste 16 ani. Boris Draganov, talentat savant în termofizică şi termotehnică, la fel, a devenit academician, este cetăţean de onoare al oraşului Kiev. Istoria acestei familii, cu tot dramatismul ei, merită a fi un subiect nemaipomenit de film, fără a recurge la ficţiune: scenele dramatice pot fi luate întocmai din acea carte. Apropo, cu trei ani în urmă în România au fost lansate două spectacolele radiofonice „Deportaţii în Siberia” şi „De o parte şi de alta a Prutului”, retransmise şi la Chişinău,cu participarea academicianului Gleb Drăgan. Se grăbea să reuşească să mai lase nişte mărturii ale istoriei noastre zbuciumate.

Gleb Drăgan a trăit o viaţă lungă. La cei 94 de ani ai săi, în calitate de preşedinte al comitetului organizatoric, intenţiona să convoace pe 1 septembrie curent un simpozion la Bucureşti, consacrat aniversării a 140-a de la naşterea celebrului astrofizician basarabean, Nicolae Donici. Evenimentul s-a produs, dar fără prezenţa academicianului Gleb Drăgan – starea sănătăţii i se agravase.

“Cu stingerea din viaţă a acad. Gleb Drăgan, Academia Română pierde pe unul dintre cei mai distinşi dintre membri săi, un cercetător remarcabil, un profesor de vocaţie, un om de o aleasă structură intelectuală şi morală. Opera sa rămâne pentru totdeauna în istoria ştiinţei, după cum va rămâne dânsul, însoţit de respect şi recunoştinţă, în sufletele discipolilor şi colaboratorilor săi” – se spune în necrologul Academiei Române.

Virtuţile intelectuale ale profesorului inginer Gleb Drăgan, dar şi cele de cetăţean cu mare dragoste şi respect faţă de ţară şi poporul său au făcut deja pagini de istorie. Îi mulţumim acestui distins cercetător pentru că l-am avut printre noi, pentru că ne-a arătat cum poate fi trăită o viaţă de om, în pofida intemperiilor ce i-a însoţit destinul: cu demnitate, abnegaţie, pasiune  şi curaj. Dumnezeu să-l ierte şi să-l primească în împărăţia sa!

Academician Valeriu CANŢER,
preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare
preşedintele Societăţii Fizicienilor din Moldova