Noul tandem: proprietari străini și administrație aborigenă

Întrucît cartea dlui Ilie Șerbănescu este o apariție editorială foarte recentă, ieșită de sub tipar chiar acum cîteva luni, este firesc să găsim în ea aprecieri asupra a ceea ce reprezintă actuala administație a țării, de la președintele Iohannis la premierul Cioloș. Autorul arată cum prin intermediul șefului statului, suspectat nu fără temei de a face jocul străinătății, în noiembrie 2015 la București a fost instalat un guvern zis de tehnocrați în frunte cu Dacian Cioloș. Așadar, ale cui interese reprezintă această garnitură guvernamentală? Ale românilor? Să urmărim opinia autorului nostru:

”Mai degrabă, însă, guvernul Cioloș este guvernul capitalului străin. Este și logic, și firesc. Și, se poate spune, chiar și legitim, căci proprietarul actual al României este capitalul străin. Acesta a ajuns să dețină cam 60% din activele țării, peste jumătate din cifra de afaceri și – extrem de important de precizat – în ambele cazuri este vorba de activele de control și de jumătatea de control din cifra de afaceri, respectiv, pozițiile strategice și pîrghiile de decizie. Nu este oare și firesc să-și pună și administratorul dorit? Acesta este guvernul Cioloș! Niște persoane – în frunte cu premierul însuși – probate că așază mai presus de interesele României interesele zise ”europene”, adică ale corifeilor UE, proprietarii actuali ai României. Pare firesc, logic și legitim!”.

Așa cum spuneam mai sus și cum o știe oricine are ochi de văzut, și în Republica Moldova de după 2009 întreaga administrație de stat face sluj în fața Occidentului. Revin și aici asupra tezei că personaje ca Filat sau Plahotniuc (unul deja la răcoare, altul avînd toate șansele să-l ajungă din urmă) trebuie văzute doar ca unele de tranziție în instalarea unei guvernări din exterior a țării. Unii ca aceștia sînt prea pătați în afaceri murdare. Ei sînt utili pentru moment, deoarece sînt șantajabili, în special pentru că își țin la păstrare sumele astronomice furate de la popor în băncile occidentale. Dar pe termen lung sforarii din Vest au nevoie de alte manechine, imaculate, cu gulerașe albe, școlite pe la fundația Soros sau pe la diverse instituții americane și europene, deci suficient de spălate pe creier de orice conștiință națională și sentiment de solidaritate cu propriul popor. Un fel de humanoizi fără Patrie, infectați iremediabil de virusul liberal și de ideologia globalist-cominternistă a acestuia.

Referindu-se la Cioloș, autorul amintește că acesta a ajuns în fruntea guvernului după ce trecuse examentul de loialitate față de plutocrația occidentală pe post de comisar pentru agricultură al Comisiei Europene. Respectivul s-a pomenit cocoțat în postul de comisar european după ce fusese ministru al Agriculturii din România în ”cea mai înnegurată perioadă din istoria postdecembristă din România pentru acest sector năpăstuit”. Tot acolo el mai adaugă:

”A fost perioada depopulării masive a satului românesc. A fost perioada apogeului pîrlogirii pămînturilor agricole. A fost perioada în care, cu contribuția ministrului de resort prin lipsa de măsuri sau prin măsuri greșite au luat-o razna importurile agroalimentare, consolidîndu-se poziția României de importator net alimentar, o anomalie pentru o țară ce trece drept agricolă”.

Prin urmare, uite că vulpea a ajuns paznic la găinărie. Acum să zăbovim un pic împreună cu autorul asupra adevăratelor motive ce au determinat plasarea actualului premier în jilțul de mare birocrat european. Cităm:

”Subvenționarea nesustenabilă a producătorilor și exportatorilor agricoli din UE nu mai putea continua cu noul aport masiv de producători și exportatori din Est. România avea o poziționare aproape nesperat de nimerită pentru Vest: era singura din Est care importa apocaliptic mai mult decît exporta produse agroalimentare și era de ajuns de a se subția importanța factorului uman și de a se întări importanța factorului producție în noua politică agricolă comunitară pentru ca România să nu prezinte nici un pericol”.

Tocmai de aceea, arată autorul, Cioloș s-a bucurat de atîta sprijin din partea Franței, beneficiarul principal al politicilor agricole comunitare, Parisul găsind în acesta pe post de comisar european pentru agricultură principala piesă în promovarea propriilor interese. Arătînd bilanțul dramatic pentru România a aflării lui Cioloș în fotoliul de oficial la Bruxelles, autorul amintește următoarele: ”Cele mai mici subvenții din UE au fost de la început și au rămas și astăzi pentru agricultorii români!”.

Deruralizarea sau distrugerea satului, atît sub aspect economic, cît și ca loc de dăinuire a neamului în istorie, depopularea prin stimularea emigrației în masă în special a sătenilor spre piețele forței de muncă din exterior reprezintă cele mai tragice aspecte ale realităților pe care le trăim în întreaga regiune, ca, de altfel, și la scară globală. Moldova se află, așadar, într-o situație la fel de proastă ca și România. Și totuși România ”ne-a întrecut”, fiind cu un pas înainte în efortul de autolichidare, de suicid colectiv, de genocid împotriva țărănimii. Și anume, în România piața funciară deja e deschisă vraiște pentru străini, în timp ce în Moldova ÎNCĂ nu. Iar în această de departe cea mai gravă crimă împotriva propriului popor, se pare, actualul premier Dacian Cioloș are un rol central. Iată ce ne spune autorul în acest sens:

”Contribuția cea mai dramatică a lui Dacian Cioloș constă, însă, în agrearea (poate și conceperea) prevederii stipulate și în Tratatul de aderare a României la UE referitoare la dreptul neîngrădit al cetățenilor UE de a cumpăra pămînturi agricole în România. Exact în perioada cînd s-a bătut în cuie această posiblitate, Dacian Cioloș a fost fie ministru al agriculturii în România, fie ministru al agriculturii în UE”.

Am avertizat în repetate rînduri că guvernarea trădătoare de la Chișinău, instalată și menținută la putere prin fraudă și trucuri politico-juridice, dar și cu girul marilor puteri occidentale, este gata să repete ”performanța” fraților de peste Prut, la fel de trădători, și să dea pe doi bani pămînturile noastre agricole străinilor. La 23 iulie 2013 am ținut o lecție academică la Academia de Științe a Moldovei, pe care am intitulat-o ”Republica Moldova: de la independența politică spre independența economică” (vezi versiunea pdf a acestui discurs pe www.iurierosca.md, compartimentul CĂRȚI sau volumul cu același titlu în librăriile din Chișinău). Cu acea ocazie susțineam, între altele, următoarele:

”Fiind o țară dezindustrializată, Republicii Moldova nimeni nu îi oferă soluții de dezvoltare a propriei producții, bazate pe cele mai înalte tehnologii. Dimpotrivă, ultima lovitură mortală, care i se pregătește țării noastre prin atragerea în circuitul economiei globale, este deschiderea pieței funciare pentru capitalul străin. Concomitent, ei își însoțesc operațiunea de subjugare economică a țării cu un discurs gălăgios despre ”valorile europene” și perspectivele grandioase care ne-ar aștepta prin semnarea unor noi acorduri de apropiere cu această structură continentală. În literatura de specialitate situația în care s-a pomenit țara noastră este numită COLONIALISM ECONOMIC, cu toate consecințele dramatice care decurg din acest statut jalnic”. Dixi.

(va urma)

Iurie ROŞCA