Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, reaminteşte că în politica americană cîştigă de obicei candidaţii mai înalţi şi consideră înălţimea un argument în campania electorală, notează AFP, potrivit agerpres. Trump susţine că are 1,90 m şi ia în derîdere de multe ori înălţimea lui Mike Bloomberg, de doar 1,70 m, conform unui certificat medical. În interviuri şi mesaje pe Twitter, Preşedintele mai reduce de obicei 10 cm şi îl numeşte pe posibilul său contracandidat ”mini Mike”. Trump le mai adaugă epitetul ”micul” şi altor politicieni, chiar unora destul de înalţi.

Totodată, el a părut foarte deranjat, în timpul campaniei din 2016, cînd a fost nominalizat drept candidat al Partidului Republican, de observaţia senatorului Marco Rubio că are mîinile mici, şi a declarat că ”nu are nici o problemă” cu dimensiunile. ”Nu e ceva ce Preşedinţii fac de obicei”, arată profesorul de ştiinţe politice Gregg Murray, care studiază efectul înălţimii asupra votului americanilor. El apreciază că înălţimea poate fi o armă ca oricare alta în campanie şi că o statură mai impunătoare poate reflecta mai multă forţă, însă Trump are un mod cu totul personal de a se referi la acest subiect.

Predecesorii recenţi ai lui Trump, Barack Obama, cei doi George Bush, senior şi junior, Bill Clinton şi Ronald Reagan, aveau toţi peste 1,80 metri, iar publicul pare interesat de subiect, observă AFP. La o dezbatere din timpul alegerilor primare din 2016, una din cele mai frecvente căutări pe Google se referea la înălţimea candidaţilor republicani, nu la programele lor electorale. De exemplu, Jeb Bush, fratele lui George W. şi fiul lui George senior, are 1,90 m.

”S-a dovedit de multe ori că persoanele mai înalte au şanse mai mari de a obţine posturi mai importante într-o organizaţie, indiferent de ţară”, explică Abraham Buunk, cadru universitar olandez, autor al unui studiu din 2013 despre înălţimea Preşedinţilor americani. Conform cercetărilor sale, avantajul candidaţilor mai înalţi ţine de percepţie: Preşedinţii mai mari sunt consideraţi de experţi mai buni, cu mai multe calităţi de conducători şi talent pentru comunicare.

Buunk a explicat că ideea studiului i-a venit cînd un profesor universitar canadian care se considera înalt a venit pentru un schimb în Olanda şi s-a simţit mai degrabă aproape de medie. ”Am hotărît să studiem efectele psihologice ale înălţimii, începînd cu gelozia”, a precizat el.

Cercetările lui Murray arată că la alegerile din SUA, din 1789 pînă în 2012, cînd toţi candidaţii au fost bărbaţi, cel mai înalt a cîştigat în 58% din cazuri, iar în 67% din cazuri a obţinut şi cel mai mare număr mai mare de voturi directe (Preşedinţii americani fiind aleşi indirect, este posibilă victoria unui candidat care pierde scrutinul popular – n. red.).

”În general, bărbaţii înalţi se consideră mai bine calificaţi pentru conducere decît alţii, deci au tendinţa de a ieşi mai mult în faţă”, explică cercetătorul, adăugînd că femeile, în general mai mici decît rivalii masculini, au dezavantajul de a nu fi impunătoare fizic, iar alegătorii caută de multe ori candidaţi ieşiţi din comun.

În competiţia de anul acesta între democraţi, senatoarea Elizabeth Warren se remarcă printr-o înălţime de 1,72 m, peste media femeilor. Există însă şi excepţii: moderatul Pete Buttigieg nu pare momentan dezavantajat de faptul că, avînd 1,75 m, este sub media de înălţime a bărbaţilor americani.

De asemenea, cifrele pot fi înşelătoare, avertizează AFP, menţionînd că în paşaportul lui Trump este trecută o înălţime cu 2 cm mai mică decît cea cu care se laudă Preşedintele. Fotografii din timpul dezbaterilor republicanilor din 2016 arată că el este clar mai mic decît Jeb Bush – nu cu mult, dar vizibil.