Zece lucruri mai puţin ştiute despre viaţa marelui domnitor

Ştefan cel Mare este voievodul cu cea mai lungă domnie din istoria Moldovei. Acesta a domnit între 1457 şi 1504, perioadă considerată cea mai frumoasă din istoria Moldovei, cînd ţinutul a cunoscut o dezvoltarea considerabilă. Despre Ştefan cel Mare s-a scris enorm. Despre viaţa sa şi faptele sale sînt legate nu doar adevăruri istorice, ci şi multe legende. Unele detalii legate de viaţa marelui domnitor au stîrnit multe controverse în rîndul istoricilor. Astăzi, vă prezentăm zece lucruri mai puţin cunoscute despre viaţa lui Ştefan cel Mare.

1. Cum a ajuns domn al Moldovei. În Toamna anului 1451, Bogdan al II-lea, tatăl voievodului, a fost decapitat de fratele său vitreg Petru Aron la o nuntă ce avea loc în satul Reuseni, din judeţul Suceava. Se spune că domnitorul, avînd vîrsta de 14 ani, ar fi asistat la această scenă. Ştefan a reuşit să fugă de la nuntă călare pe un cal înainte ca Petru Aron şi mercenarii lui să pună mîna pe el. După uciderea lui Bogdan, Petru Aron a urcat pe tronul ţării, devenind domnitor al Moldovei. În Primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, însoţit de o armată formată din 6.000 de oşteni, şi sprijinit de Vlad Ţepeş, voievodul Ţării Româneşti, a pătruns în Moldova pentru a-l înlătura de la conducerea ţării pe Petru Aron. Lupta s-a dat în satul Doljeşti, din judeţul Neamţ, la data de 12 Aprilie 1457, iar Ştefan a ieşit învingător. Pentru a scăpa cu viaţă, Petru Aron se refugiază în Polonia. La două zile distanţă de la bătălia de la Doljeşti, Ştefan cel Mare este numit domnitor al Moldovei, iar mitropolitul Teoctist îl unge cu mir.

2. Care sînt cele cinci înfrîngeri zdrobitoare. Considerat un strateg remarcabil. Ştefan cel Mare a purtat războaie aproape în fiecare an al domniei sale pentru a păstra independenţa Moldovei. A luptat împotriva tuturor vecinilor, fie că a fost vorba despre Imperiul Otoman, Ungaria, Polonia, Ţara Românească sau hanatele tătare. Ştefan cel Mare a purtat 42 de războaie şi a avut cinci înfrîngeri. Patru dintre acestea au fost în faţa otomanilor şi s-au soldat cu pierderea definitivă a cetăţilor Chilia şi Poarta Albă, pe care domnitorul nu a mai putut să le ia înapoi. Pe 22 Septembrie 1462, a fost învins în timpul asediului de la cetatea Chiliei, luptă purtată împotriva muntenilor şi a lui Vlad Ţepeş (vărul său). În Iulie 1476, este înfrînt în lupta cu turcii de la Războieni-Pîrîul Alb (judeţul Neamţ). Pe 15 Iulie 1484, pierde cetatea Chiliei în lupta cu turcii. Pe 9 August 1484, pierde, tot în faţa turcilor, şi Cetatea Albă. O nouă înfrîngere în faţa turcilor a suferit-o pe 16 Noiembrie 1485, cînd a încercat să recucerească Chilia.

3. A fost sau nu alungat de mama sa. Unul dintre războaiele pierdute, care a intrat şi în legendă, a fost cel de la Războieni din 26 Iulie 1476, cînd oastea lui Ştefan cel Mare a fost învinsă de armata otomană condusă de însuşi sultanul Mehmed al II-lea. Pentru domnitorul Moldovei a fost o înfrîngere grea, cu atît mai mult cu cît în luptă au pierit foarte mulţi dintre boierii săi din Sfatul Ţării, iar Ştefan cel Mare a fost nevoit să se retragă cu ceea ce mai rămăsese din armata sa la cetăţile din Neamţ, Suceava şi Hotin. Într-un fragment din „O samă de cuvinte” cronicarul Ioan Neculce sugerează că, după înfrîngerea de la Războieni, domnitorul ar fi mers să-şi „panseze” rănile la Cetatea Neamţului, dar mama, Maria Oltea, l-a izgonit, cerîndu-i să-şi adune oastea şi să cîştige lupta în faţa turcilor. Istoricii spun că fragmentul „înălţător”reprezintă mai degrabă o legendă populară care a circulat ulterior domniei lui Ştefan, asta pentru că nu se verifică istoric. Mama domnitorului, Maria Oltea, a murit pe 4 Noiembrie 1465, aşa cum reiese de pe piatra sa de mormînt de la Mănăstirea Proboda, cu 11 ani înainte de bătălia de la Războieni.

5. Cum arăta cu adevărat domnitorul. Adevăratul chip al lui Ştefan cel Mare este foarte puţin cunoscut şi astăzi. Sînt foarte multe copii fanteziste, spun specialiştii, inspirate de picturi tîrzii de pe pereţii mănăstirilor sau bisericilor şi reprezintă de fapt doar modul în care respectivul pictor bisericesc şi l-a imaginat pe voievod. Ştefan cel Mare era imaginat pînă şi de academicieni drept un voievod cu figură trasă, ascetică, cu mustăţi ample şi barbă mare, pe cap avînd o coroană de inspiraţie bizantină. Abia la sfîrşitul sec. XIX şi începutul sec. XX au apărut primele tablouri şi sculpturi care îl înfăţişau pe domn. Din epocă datează un singur chip al lui, care apare în Tetraevangheliarul de la Mînăstirea Humor (1474), unde se află şi astăzi. În cartea respectivă apare ca un om scund, subţire, evlavios, îmbrăcat cu o manta domnească împodobită cu pietre preţioase şi semipreţioase, cu coroană voievodală pe cap.

6. Cîţi copii din flori a avut. Ştefan cel Mare a căpătat de-a lungul istoriei imaginea unui bărbat care a călcat de mai multe ori strîmb în afara căsătoriei, care ar fi avut o mulţime de copii în afara căsătoriei. Aceste legende nu a putut fi confirmate de istorici. Domnitorul moldovean a fost căsătorit de trei ori şi a avut opt copii legitimi. Cu Evdochia din Kiev, prima nevastă, Ştefan cel Mare a avut trei copii, Maria de Mangop i-a dăruit domnitorului doi fii, în timp ce cu Maria Voichiţa a avut alţi trei copii. Nu se ştie numărul cert al odraslelor din afara căsătoriei, singurul copil din flori, recunoscut de Ştefan cel Mare, fiind Petru Rareş.

7. Care a fost ultima bătălie a lui Ştefan cel Mare cu turcii. În anul 1486, Ştefan cel Mare a avut ultima sa bătălie cu turcii. Imperiul Otoman a trimis în Moldova o armată numeroasă pentru a-l înlătura pe Ştefan de la conducerea ţării şi pentru a-l numi pe Hronoda. Răzeşii voievodului moldovean au ieşit învingători, iar această bătălie a reprezentat ultima confruntare din războiul de 13 ani purtat de Ştefan cel Mare pentru înlăturarea suzeranităţii Porţii. Bătălia de la Şcheia (Suceava), a avut loc la data de 6 Martie 1486 între răzeşii lui Ştefan cel Mare şi armata otomană. Turcii au pătruns în Moldova şi se îndreptau spre Cetatea de Scaun a Sucevei cu scopul de a-l înlătura de pe tronul ţării pe Ştefan şi de a-l instala la conducere pe Hronoda. Armata moldoveană a ieşit învingătoare, bătălia de la Şcheia fiind ultima purtată între Ştefan cel Mare şi Imperiul Otoman.

8. Cum şi-a pierdut ochiul Bogdan cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare. Ultima bătălie a domnitorul Ştefan cel Mare, cea de la Codrii Cosminului, din 1497, a fost cîştigată de oştenii moldoveni după o luptă dură. Printre cei răniţi în luptă a fost şi Bogdan, fiul şi moştenitorul lui Ştefan (după moartea fiului mai mare Alexandru), viitorul domnitor Bogdan cel Orb. În bătălie acesta şi-a pierdut un ochi din cauza lăncii unui cavaler polonez. Boierii din preajma lui Bogdan au povestit după luptă că acesta ar fi continuat să se bată totodată strigînd de durere. Deşi au recunoscut că Bogdan “le nimerea mai mult alăturea”, ei continuau să afirme că urletele, avîntul şi înfăţişarea unui om cu un ochi scurs pe obraz ar fi avut un efect nu tocmai de întărire a încrederii şi siguranţei asupra nobililor polonezi care-l vedeau. 9. Care este ultima ctitorie a lui Ştefan Marele. Domnitorul moldovean a lăsat ca moştenire zeci de biserici şi mănăstiri pe care el însăşi le-a ctitorit. În memoria colectivă a rămas legenda potrivit căreia Ştefan cel Mare ar fi ridicat un lăcaş de cult după fiecare bătălie cîştigată. Mănăstirea Dobrovăţ (Iaşi) este considerată ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, acesta murind înainte de finalizarea construcţiei. Pe unul dintre pereţii mănăstirii este gravat mesajul: „Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele Coborîrea Sfîntului Duh, care s-a şi început a se zidi în anul 7011 (1503), luna Aprilie, ziua 27; şi s-a sfîrşit în anul 7012 (1504), iar al domniei sale anul al patruzeci şi optulea curgător, luna...”.

10. Rana care i-a adus moartea. Moartea Voievodului Ştefan cel Mare, survenită în anul 1504 rămîne şi astăzi învăluit în mister. Atît medicii din perioadă, cît şi istoricii au elaborat mai multe ipoteze în privinţa cauzei care a dus la moartea marelui voievod al Moldovei. În ziua de Marţi 2 Iulie 1504, la orele 16.00, marele voievod al Moldovei, Ştefan cel Mare, se stingea din viaţă la venerabila vîrstă de 71 de ani, în prezenţa boierilor şi a dregătorilor apropiaţi, a familiei, a urmaşilor săi, dar şi a medicilor aduşi din străinătate care, în zadar, încercaseră să-i salveze viaţa. Decesul său ar fi survenit din cauza a unei răni suferite la picior, în anul 1462, în timpul asediului cetăţii Chilia. Ca urmare a rănii suferite, marele voievod moldovean a continuat să şchiopăteze timp de patru decenii, deoarece rana nu i se închisese niciodată. Pentru a se trata, Ştefan cel Mare a început să fie îngrijit de mai mulţi medici din străinătate. Astfel, în Vara anului 1504, domnitorul moldovean a fost consultat de trei doctori, care au luat hotîrîrea ca rana să fie arsă cu fierul înroşit. Nici această operaţie nu l-a ajutat prea mult pe Ştefan cel Mare, ci, din contră, starea sa s-a agravat şi, cum acesta suferea şi de gută, organismul său nu a mai rezistat şi pe 2 Iulie 1504, la vîrsta de 71 de ani, acesta a decedat.
Sursa: Adevărul.ro