Pe moldovenii şi românii din R. Moldova cine-i apără? Moldova în NATO

Autor: Mihai CONŢIU

Este de notorietate agitaţia d-lui Traian Băsescu, preşedintelui României, cînd mai că nu-şi rupea cămaşa întru protejarea românilor din R. Moldova. Spre deosebire de dl Băsescu, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, cu mijloace deloc ortodoxe, deşi, la nevoie, foloseşte şi Ortodoxia, îşi „apără” concetăţenii ruşi din afara graniţelor ţării sale pe cale militară şi prin invadarea statelor care adăpostesc etnici ruşi, aşa cum se întîmplă acum în Ucraina, în R. Moldova etc.

Dl Băsescu, preşedintele României, ţară membră a UE şi NATO, îşi apără „românii săi” din R, Moldova cu burse pentru elevi de liceu şi studenţi, cu mitinguri unioniste, cu limba şi istoria românilor, de vreo patru ani cu un ajutor de 100 de milioane de euro doar pe hîrtie şi în vorbe, dar cînd miroase a praf de puşcă începe să se bîlbîie ca un matelot debutant după prima beţie.

Iată ce a declarat domnia sa, pentru Adevărul.ro, faţă de un potenţial atac militar sau invazie rusească în R. Moldova: "România nu va fi niciodată un stat agresor. Dacă Rusia atacă militar Republica Moldova, România nu va interveni în nici un caz. Pentru mine, ce s-a întîmplat în Crimeea e o proiecţie a ce se poate întîmpla în Republica Moldova. Iată de ce nu putem privi la rece, e o chestiune sentimentală. România în nici un caz nu va interveni militar în Moldova, dacă Rusia procedează la fel."

Prin urmare, dl Băsescu lasă de înţeles că Rusia este sau poate fi un agresor la adresa independenţei R. Moldova, dar România este pregătită să-i dea o lecţie civică şi morală Rusiei ne-sărind în ajutorul moldovenilor, asta aşa, ca să le crape obrazul de ruşine ruşilor invadatori. Într-un mod foarte şiret, dl Băsescu îşi maschează laşitatea prin a spune că România ar fi un agresor dacă ar sări în ajutorul R. Moldova într-o astfel de situaţie. Păi nu tot dumnealui declara că moldovenii sînt români? Aşadar, dacă sînt români, România nu este obligată moral să-şi apere o majoritate românească de dinafara graniţelor în faţa invaziei unei Rusii care vrea „să-şi apere” o minoritate rusească?

„Iată de ce nu putem privi la rece, e o chestiune sentimentală”, a spus dl Băsescu, dar parcă atunci cînd este vorba despre „o chestiune sentimentală” se cam scoate sabia din teacă, nu?

Acum vedeţi cîtă demagogie stă în spatele dragostei d-lui Băsescu faţă de românii basarabeni? Bineînţeles că se ştie că România este subordonată NATO, că este o rotiţă minusculă a acestui angrenaj militar trans-atlantic, că nu poate lua decizii militare unilaterale, dar, măcar formal, dl Băsescu ar fi trebuit să aibă o poziţie activă demnă şi chiar belicoasă faţă de o astfel de intervenţie rusească în Moldova. Chiar dacă România nu ar putea să intre armat în Moldova de capul ei sau al lui Băsescu, o declaraţie dură a preşedintelui român ar fi putut atrage un pic de respect pînă şi Kremlinului. Sau acesta a fost un răspuns pentru ziaristul Constantin Tănase, care se tot întreabă cu şi fără treabă cînd va sări Armata Română să-i apere pe moldoveni de eventuala agresiune a Rusiei?

Poziţia d-lui Băsescu de acum le reaminteşte unor moldoveni amărăciunea că România regală a cedat Basarabia URSS fără să tragă măcar un foc de armă. Dl Băsescu este în afara jocurilor ce se fac la nivelul marilor puteri mondiale în contextul crizei din Ucraina, dar dacă afecţiunea lui pentru Moldova ar fi fost reală, liderii de la Casa Albă şi Kremlin i-ar fi înţeles o declaraţie mai războinică, ştiind că este ireală, lipsită de urmări, dar cu semnificaţii umane frăţeşti.

Spre a-şi masca laşitatea şi duplicitatea lui faţă de moldoveni, dl Băsescu, încercînd să dreagă busuiocul, acuzîndu-i pe la fel de duplicitarii guvernanţi de la Chişinău, a mai declarat că politicienii de la Chişinău bîrfesc mai degrabă România decît Federaţia Rusă, menajînd sensibil liderii de la Kremlin: "Ei nu îndrăznesc să le spună ruşilor ce cred, cum vor să evolueze lucrurile", a mai spus dl Băsescu.

Fiind însă conştient că mai are nevoie de voturile moldovenilor ca s-o voteze pe fiica sa, Elena Băsescu, la alegerile pentru Parlamentul European, preşedintele României a accelerat iarăşi pedala unionismului pentru moldovenii care încă îl mai pot crede. În acest context, referitor la R. Moldova, domnia sa a spus:

"Singura soluţie garantată este revenirea la patria-mamă şi să mergem împreună. Un asemenea referendum nu ar trece în Republica Moldova. România nu poate face mai mult decît să acorde burse, cetăţenii, locuri în tabere, proiecte de interconectare energetică. Singurul lucru pe care îl putem face e să le spunem: „Dragi români de peste Prut, aveţi o alternativă – unirea cu România”. Aş vrea să vină ziua aceea (referendumul prin care basarabenii ar cere unirea), m-aş duce eu la frontieră să înlătur barierele. Problema moldovenilor e dacă ei vor. Deci moldovenii trebuie să fie responsabili de viitorul lor."

„Dragi români de peste Prut”! Sună bizar nu, în contextul în care dl Băsescu este neputincios să-şi apere militar conaţionalii din Moldova faţă de o invazie rusească prin care Moscova vrea „să-şi apere” etnicii ruşi” în faţa unor pericole fantasmagorice?

Prin atitudinea sa cinică şi pretins pacifistă, dl Băsescu a ratat dragostea moldovenilor la fel cum a ratat-o şi pe cea a românilor.

Nişte neputincioşi, asta sîntem!

Senatorul republican John McCain, fost candidat la preşedinţia SUA, a cerut NATO să accelereze aderarea Republicii Moldova, iar asta pe fondul intervenţiei ruseşti în Ucraina. Acesta consideră că singura reacţie strategică a Congresului Statelor Unite faţă de acţiunile Rusiei în Crimeea ar putea fi "accelerarea integrării Georgiei şi Republicii Moldova în NATO".

Pe fondul accelerării procesului de integrare europeană, guvernanţii moldoveni scot la mezat viitorul R. Moldova într-un mod atît de diabolic încît doar ei îl percep pentru că sînt conştienţi de ceea ce fac. Parcursul pro-european al ţării poate fi deturnat chiar şi pe ultima sută de metri. Asta se poate întîmpla nu din pricină că guvernanţii şi politicienii deputaţi din majoritatea parlamentară pro-europeană ar fi ezitanţi, ci pentru că ştiu ce înseamnă asta, cît îi costă pe ei personal şi dependenţa lor de alternativa rusească.

Oficialii europeni şi americani parcă au înţeles cu cine au de-a face, acesta fiind şi motivul pentru care „îi ţin în priză”, dar ne temem că nu-i cunosc pînă la capăt pe liderii politici moldoveni, care ştiu prea bine că în UE îi aşteaptă o altă justiţie decît cea naţională controlată de ei.

În mod logic, actualii guvernanţi şi majoritatea parlamentară, dacă ar fi cu adevărat pro-europeni, ar trebui să solicite, în regim de urgenţă, integrarea R. Moldova în NATO şi denunţarea neutralităţii stipulate în Constituţie. Asta trebuia făcută chiar înainte de Vilnius! De jure, regiunea transnistreană este parte componentă a R. Moldova, fapt încă recunoscut încă de Moscova, dar pentru cît timp? Aşadar, dacă R. Moldova ar adera urgent la NATO, trupele ruse din Transnistria ar cam trebui să se cărăbănească.

Ar vota PDM aşa ceva? Sigur că nu! Ba mai mult, s-ar găsi destui şi prin PLDM, PL sau PLR care n-ar vota aşa ceva. Probabil că aceştia aşteaptă ca Rusia să recunoască independenţa Transnistriei pentru ca acest virtual proces să fie mai dificil sau să-i recompenseze pe ruşi cu un teritoriu în coasta NATO. Nu-i aşa că aşa-zişii noştri guvernanţi pro-europeni vor Moldova în braţele sufocante ale Rusiei? O Moldovă europeană şi în NATO înseamnă desprinderea ei definitivă de Rusia şi siguranţa unui viitor civilizat şi prosper pentru generaţiile viitoare.

Reţineţi că nu ruşii sînt cei care vor să condamne viitorul Moldovei, ci actualii moldoveni de la guvernare! S-a rămas la punctul mort: doar poduri de flori.