Criza din zona euro. Cum poate fi oprită?

Cum se răsfrînge recesiunea asupra Republicii Moldova?

Zona euro pare să se afle acum la o răscruce de drumuri, crede Ricardo Giucci, doctor în economie, membru al echipei de economişti germani pentru Moldova. În opinia acestuia, există trei scenarii privind posibila evoluţie a evenimentelor din această zonă. Primul vizează consolidarea monedei euro şi în acest context criza este folosită pentru îmbunătăţirea politicilor economice şi întărirea arhitecturii zonei euro. În consecinţă, moneda euro devine mai puternică decît mai înainte. Al doilea scenariu are în vedere slăbirea monedei euro, iar instituţii financiare, precum Banca Centrală Europeană, Mecanismul European de Stabilitate contribuie la monetizarea datoriilor guvernelor naţionale, adică se va purcede la tipărirea banilor. Drept rezultat, inflaţia o ia razna, iar euro slăbeşte. Al treilea scenariu prevede dispariţia monedei euro. Acesta ar putea să se producă în cazul în care statele care formează nucleul şi cele de la periferia zonei nu se înţeleg în privinţa unui compromis privind depăşirea crizei. Ar avea ca efect prăbuşirea uniunii monetare, cu urmări imprevizibile.

Totuşi, Ricardo Giucci ar prefera primul scenariu. Potrivit lui, dispariţia monedei euro este puţin probabilă, din cauza costurilor prea mari ale spargerii acestei zone.

Deşi liderii politici, experţii, analiştii economici şi financiari de peste ocean critică guvernele din zona euro, pentru că acestea s-au transformat în frîne ale creşterii economiei mondiale, doctorul în economie susţine că de la apariţia crizei pe continent s-au făcut multe lucruri bune. În particular, acesta argumentează că nivelul de consolidare fiscală în zona euro este mult mai înalt decît de cealaltă parte a oceanului. Bunăoară, se aşteaptă ca deficitul bugetar al SUA pentru anul trecut să se ridice la 7,8 procente din produsul intern brut, iar datoriile publice ale celei mai puternice economii să fie cu 1,5 la sută mai mare decît PIB-ul. Pe cînd la scara zonei euro, deficitul bugetar nu va depăşi 3,2 procente, iar datoriile publice se prevăd a fi cu 8,2 procente mai mici faţă de mărimea PIB-ului.

Cu părere de rău, Ricardo Giucci constată că aceste realizări relative nu sînt suficiente pentru a soluţiona toate problemele acumulate, astfel încît o agravare a situaţiei în zona euro nu este exclusă. Mai rău, avertizează acesta, o posibilă agravare a stării de lucruri în zonă ar putea să aibă un impact puternic asupra economiei globale. De aceea, expertul este de părere că o soluţie solidă, pe termeni de lungă durată necesită atingerea a două obiective extrem de diferite: stabilizarea financiară, adică accesul mai uşor, pe termeni mici, al debitorilor pe pieţele de capital, continuarea procesului de consolidare fiscală şi a reformelor atît pentru o perioada imediată, cît şi dintr-o perspectivă mai îndelungată.

Problema cheie în cazul găsirii soluţiei, consideră acest economist, este că de îndată ce stabilitatea financiară va fi realizată, iar ratele de risc ale datoriilor vor scădea, presiunea asupra derulării reformelor va scădea. Prin urmare, rezolvarea tuturor problemelor din zona euro dintr-o răsuflare nu este posibilă şi nici necesară, consideră Ricardo Giucci. Pur şi simplu, este nevoie de un număr însemnat de măsuri consecutive, pas cu pas.

Ce are în vedere membrul echipei de economişti germani pentru Moldova? În primul rînd, el ţinteşte înfăptuirea unor acţiuni imediate de stabilizare economică, financiară în zona euro. Adică, guvernele să-şi restructureze benevol datoriile. Astfel, se va putea atinge mai repede un nivel susţinut al datoriilor ţărilor din zona euro şi va scădea povara taxelor plătite de contribuabili. Dar această măsură comportă şi anumite efecte colaterale, precum riscul înteţirii fugii de capital şi efecte negative asupra echilibrului instituţiilor financiare.

O altă măsură de stabilizare imediată a zonei euro, în viziunea lui Ricardo Giucci, presupune valorificarea obligaţiilor guvernamentale problematice prin intermediul Facilităţii de Stabilitate Financiară Europeană şi Mecanismului European de Stabilitate. Drept efect pozitiv, se va menţine accesul unor ţări din zona euro, greu afectate de criză, pe pieţele financiare şi funcţia disciplinară a pieţelor. Însă, şocurile exercitate de aceste două instrumente nu se vor consuma.

Drept măsuri de stabilizare a zonei euro de o durată mai îndelungată, Ricardo Giucci admite crearea unei uniuni bancare ce ar consta din 3 elemente: schemă de depozite garantate, un singur supervizor al băncilor din ţările zonei euro, o capacitate decizională comună. Uniunea bancară ar putea întări uniunea monetară incompletă, dar expertul crede că acest obiectiv este prea din cale afară de ambiţios, deoarece la momentul de faţă există diferenţe mari în activităţile de reglementare şi la nivel de structură în sectoarele bancare ale ţărilor din zona euro. La fel, trebuie avute în vedere atribuţiile distributive la scara statelor membre, precizează acesta.

De asemenea, pentru ca uniunea monetară să funcţioneze cum trebuie, recomandă membrul echipei de economişti germani pentru Moldova, este necesar un grad cert de integrare fiscală. Aceasta, pentru că ţările membre dovedesc o mobilitate scăzută a forţei de muncă. Care ar fi efectele pozitive? În cazul în care unele state ale acestei comunităţi ar fi lovite de şocuri economice negative, o parte din aceste lovituri ar fi asumate de alte ţări membre cu ajutorul instrumentelor fiscale comune. În aşa fel, spune Ricardo Giucci, probabilitatea unor puternice dezechilibre macroeconomice ar putea fi foarte mică.

Cum poate fi consolidată integrarea fiscală şi cum riscurile pot fi împărţite mai bine între ţările din zonă? Expertul propune măsuri de securitate în cadrul zonei euro pentru cambiile euro cu termen scurt de scadenţă şi pentru obligaţiile euro cu termen lung de scadenţă, creşterea transferurilor la nivelul uniunii şi instituirea fondurilor de salvare. El crede că nivelul înalt de asumare a riscurilor de către statele comunitare îşi are rostul. Or, datoriile comunitare vor contribui la reducerea poverii curente asupra celor suverane, iar stimulentele pentru a ţine pasul reformelor şi al consolidării fiscale vor fi menţinute. Problema care se pune este cum să se asigure mai multă stabilitate fără a diminua stimulentele pentru reforme? –se întreabă expertul.

În ce măsură acutizarea crizei din zona euro ar putea să ne afecteze ţara? Ricardo Giucci precizează că criza din zona euro constă din 3 elemente, criza datoriilor publice, criza băncilor şi criza creşterii, şi că fiecare din acestea, la modul potenţial, are impactul său asupra Republicii Moldova. Eventual, criza datoriilor publice ar putea să ne limiteze accesul la credite cu rate joase, spune acesta, însă, întrucît, Moldova nu are probleme cu obligaţiile pe piaţa internaţională de capital, acest segment nu va avea nici un efect negativ pentru noi.

Însă criza băncilor din zona euro ne-ar putea zgudui, pentru că, explică expertul, instituţiile bancare de pe continent taie din creditările transfrontaliere pentru a-şi îmbunătăţi balanţele lor şi a se concentra pe pieţele ţărilor lor. Dat fiind că unele bănci din zona euro au active în RM, s-ar putea ca şi sectorul bancar al ţării noastre să aibă de suferit.

Într-un final, conchide Ricardo Giucci, sub aspectul crizei creşterii, recesiunea în multe ţări din zona euro va conduce la scăderea fluxului remitenţelor în RM şi va da în jos cererea de bunuri, reducerea exporturilor moldoveneşti către statele comunitare. Astfel încît expertul străin nu exclude ca criza creşterii economice să fie urmată de criza băncilor.

 Vlad LOGHIN