Dragă cititor de Moldova Suverană! După ce am lăudat pe Ion Halippa cu tot trudul lui despre satele, boierii și bisericele din Basarabia pe la anii 1816-1817, aflu că îngrijirea enciclopedică a bisericelor din țara noastră continuă ca o bună și onorabilă tradiție creștinească. Cel mai important că îngrijirea enciclopedică se face așa, din îndemnul sufletului, adică fără bani din proiecte după moda modernă, sau prea puțini ca să se considere bogat după efortul depus. Și așa apare mirarea, dar dacă nu uităm că adevăratele opere ale lumii au fost făcute din chemarea sufletului și minții, atunci nu este de mirare că și dicționarul enciclopedic „Bisericile Basarabiei” întocmit de Alexandru Cerga apare parcă numai din porunca și ajutorul lui Dumnezeu.

Cine-i Omul Cerga, care enciclopedic se îngrijește de „Bisericile Basarabiei”?A fost botezat Alexandru și este fecior din Vasile și Lidia CERGA de pe meleagurile Șerpenilor dintr-un cot de Nistru. Harnic, inteligent și frumos bărbat la chip și suflet, are la dosar studiile primare la Şcoala medie din Şerpeni și superioare la Universitatea Pedagogică de Stat din Tiraspol cu licență în geografie. De mulți ani este titular la catedra de geografie la IP LT „Spiru Haret” din Chișinău. Cei care citesc aceste rînduri vor mai afla despre dl Cerga că, fără a ne cunoaște pe viu mi-a prezentat toată informația despre biserica din Bravicea. Doar așa... din bunătate omenească și solidaritate de cercetător, știind ce înseamnă o „lacrimă” de adevăr în textul tău cu goluri. Așa este, și nu mi se pare, dar chiar dl Cerga este dătător de informație fără obligații. Dă pentru că are de unde. Le caută și le găsește. Este bogat în informații și mîndru că le deține.

Așadar, la ziua în care se citește această pagină de Moldova Suverană, dl Al. Cerga a ajuns să scoată din „cuptorul” tiparului primele trei volume în „ținută” enciclopedică a 539 de „Biserici ale Basarabiei”,din cele 1450 preconizate pentru prezentare. Primul volum cu litera A pînă la Cahul, a apărut în 2013 și sînt descrise 140 de biserici. În al doilea se prezintă 260 de biserici din satele cu litera C^a, C^e, Ch, publicat în 2016. În al treilea sînt elucidate 139 de biserici din satele cu litera D pînă la G, publicat în 2018.

Cînd le citești nu numai de zăbavă după cum învăța cronicarul Miron Costin: „Nu iaşte alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor”, dar stai simbolic în fața ei, „doamnei istorii”, și treci cu ocheanul virtuții istoria Țării și le vezi cum au fost și ce mai avem, mă refer numai la biserici.

Autorul a sistematizat științific sat cu sat, biserică cu biserică, altar cu altar, clopot cu clopt, preot cu preot și ctitor cu ctitor unde a fost posibil. A completat istoria ecleziastică, și nu în ultimul rînd, a familiilor cu preoți. Astfel, conform argumentului autorului: să fie mai lesne de știut despre „locul bisericii basarabene în contextul istoriei creștinismului din întreg spațiul românesc”.

Informații deosebit de importante sînt cele despre școlile parohiale înființate în sec. XIX-XX-lea. Spre exemplu la Bravicea deja se cunoștea această informație, dar în multe sate din vecinătate, cu care sîntem neumirți și ne interesează – nu. Astfel și cu siguranță prezintă interes special pentru toată lumea iubitoare de școală, biserică, baștină și țară, în primul rînd.

Concomitent cu informația și datele istorice adunate din arhivele și bibliotecile naționale ale țării și celor vecine, autorul a făcut investigații de teren. În sens că personal a întocmit anchetele tematice pentru fiecare biserică investigată și obținut imaginile bisericilor și unor elemente decorative sau adiacente (zidurilor, fîntînilor, porților, clopotelor etc.) din dotare sau completare, ceea ce înalță mult valoarea dicționarului enciclopedic al bisericilor basarabene.

Din istoria preoților care au slujit și slujesc în bisericile basarabene, se poate completa istoria propriei familii. Spre exemplu pentru Timuș am descoperit din aceste și alte surse peste zece preoți cu acest nume de familie, unii cu studii numai de la Dumnezeu, alții cu școli din cele cu tablă, bancă și licență. Chiar dacă sînt numai din clasa omonimilor, oricum este plăcut să citești în zăbavă că unul sau mai mulți din Timuș au fost odată unele din cele mai importante personalități ale satului sau orașului, adică „fețe bisericești”.

Închei povestea dl Al. Cerga, profesor de geografie la IPLT „Spiru Haret” din Chișinău despre primele trei volume ale domniei sale cu: (i) așteptăm cu mare interes și drag volumul în care se va descrie istoria bisericii din Zubrești, după care toată lumea va înțelege că „zimbrul din Șerpeni” a ajuns la mal, adică final, cudicționarul enciclopedic „Bisericile Basarabiei” în coarne; (ii) cine va dori să completeze istoria bisericii din satul lor cu date noi bune de știut și răs-povestit să zăbovească, vorba cronicarului, în aceste volume și să tot caute că sigur va găsi. Doar așa vom fi și mai mîndri de cum sîntem de vatra noastră strămoșească.

Dr. conf. univ. Asea M. TIMUŞ