Să vină străinii să ne scoată gunoiul din casă

Autor: Vlad LOGHIN

Ultimul sondaj Transparency Internaţional, unica organizaţie din lume  care se ocupă de monitorizarea şi combaterea corupţiei, arată că Republica Moldova este cea mai coruptă ţară din Europa, după Ucraina. Acesta este efectul haosului care a dominat Parlamentul şi Guvernul în prima jumătate a anului. Hoţii, marii escroci, aventurierii şi pungaşii au profitat de dezordinea din ţară.

Catherine Ashton, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate, venită recent în vizită la Chişinău, ne-a avertizat că principalul obstacol care ar zădărnici semnarea Acordului de asociere dintre RM şi UE ar putea fi nivelul înalt al corupţiei în ţara noastră.

Wiliam Moser, ambasadorul SUA în RM, ne-a atenţionat la un canal TV că cea mai gravă problemă care împiedică dezvoltării ţării noastre este corupţia, care a pătruns adînc în toate structurile de stat.

Din toate părţile ne apare în faţă culoarea roşie a semaforului, ceea ce înseamnă că trebuie să ne oprim, să nu mai mergem pe poteca ruşinoasă a corupţiei. Sîntem atenţionaţi, avertizaţi de reprezentanţii celor mai civilizate, democratice state în privinţa pericolului real ce ne poate distruge existenţa, viitorul nostru.

Ce forţă, îndeosebi din domeniul politicului, ar mai putea opri scufundarea ţării în mlaştina corupţiei, să o scoată şi să o cureţe de această mîzgă lipicioasă? Pentru că, practic, toate partidele legalizate în ţară  s-au aflat la putere şi au demonstrat că nu sînt în stare şi nici nu vor să combată pe bune acest virus, corupţia, care ruinează societatea, ţara  mai dihai decît orice duşman din afară. Fiecare din acestea a socotit că oricine trebuie să se cureţe de corupţi şi de corupţie. Toţi, în afară de ei!

Am ajuns în impas?!  Nu avem dreptul. Or, precum spunea Thorbjorn Jagland, secretar general al Consiliului Europei, reprezentant al Norvegiei, una dintre cele mai curate ţări din lume, corupţia este cea mai mare ameninţare individuală la adresa democraţiei. Din cauza acestui fenomen ruşinos  europenii îşi pierd încrederea în statul de drept. De obicei, ţările cele mai corupte sînt democraţii aflate în criză sau nu sînt deloc democrate. Bunăoară, în Rusia lui Putin, corupţia mănîncă anual 20 procente din Produsul Intern Brut al ţării.

În Europa, ţările considerate responsabile pentru criza financiară, economică din Uniunea Europeană, precum Portugalia, Italia, Grecia, Spania, care formează acronimul PIGS, au cele mai corupte clase politice. Statele din acest grup, cu excepţia Greciei, sînt catolice şi, în opinia nordicilor, protestanţi, luterani, ar explica rădăcinile corupţiei.

Noi nu sîntem catolici, însă ne-am afundat mai rău ca aceştia în mîlul corupţiei. Găştile înjghebate pe bază de relaţii de rubedenie, criminale fie că acaparează puterea, fie că o controlează din umbră. Economia ţării este împărţită pe felii, încît a face afaceri pe cont propriu devine un risc. Chiar dacă există oameni curaţi, cinstiţi, care ar fi în măsură să ne asigure o putere curată, structura politică, legile care dictează regulile puterii sunt ca asfaltul, nu permit răzbirea germenilor sănătoşi.

Să nu disperăm, să nu ne facem iluzii. Şi în multe ţări europene legăturile familiale, conexiunile politice, clientelismul alimentează corupţia. Dar, spre deosebire de structurile politice de la noi, cele din UE reuşesc să identifice soluţii efective, care dau rezultate evidente în lupta cu corupţia. Bunăoară, sistemul financiar din Irlanda a ajuns în stare de criză din cauza corupţiei. Şi, cu toate că această ţară este catolică, s-a reuşit salvarea băncilor ei de la faliment. Cu ajutorul străinilor. De exemplu, preşedinte al Autorităţii de supraveghere financiară a Băncii Centrale a fost pus un britanic, care pînă atunci exercitase o funcţie asemănătoare  pe Insulele Bermude. Viceguvernator al Băncii Centrale a Irlandei şi directorul economic al acestei instituţii au fost desemnaţi doi suedezi, a căror ţară este unul dintre liderii clasamentului Transparency Internaţional privind corupţia.

Poate invitarea unor experţi, specialişti străini din ţările nordice, precum cele scandinave, ar fi o soluţie şi pentru noi de a constînge corupţia să-şi retragă tentaculele înfipte în structurile publice. De ce nu am instala un norvegian, un finlandez sau un suedez în funcţiile de conducere ale instituţiilor de stat, care au rolul de filtre sau de instrumente de combatere a acestui fenomen urît, precum Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul Fiscal, Procuratura Generală etc.?

Să facem puţină istorie şi să ne amintim că anume un străin la tronul ţării a salvat România, care de abia se formase ca stat, de iminenta dispariţie. După ce Alexandru Ioan Cuza fusese exilat, ţara ajunsese în plin haos, practic la fel ca R. Moldova anul acesta. Românii l-ai ales drept rege al ţării pe Carol I, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, german, care nu numai că le-a salvat ţara de la pieire, dar a redresat economia,  a sporit prestigiul acestui stat.

Înţeleg că o asemenea soluţie este greu de acceptat de către clasa politică de la noi. Deoarece, acest lucru pentru mulţi reprezentanţi ai clasei politice autohtone ar putea să însemne rănirea orgoliului, pentru alţii ar însemna dispariţia politică. Or, potrivit presei străine, chiar şi numirea străinilor în funcţiile importante din Irlanda, o ţară mică ca şi a noastră, a fost un moment foarte controversat. 

Însă politicienii noştri nu au de ales. Desigur, pentru ei, cel mai confortabil ar fi să fie aşa cum este. Astăzi, unul are puterea şi poate să ia orice vrea din averea publică, fără a fi pedepsit, mîine vine altul la guvernare şi va proceda la fel. Însă, noi, totuşi, nu sîntem o ţară de la marginea lumi, precum un stat izolat din America Latină sau din Africa, în care puterea şi averea pot fi deţinute de o persoană sau un grup de inşi. Ne aflăm în partea civilizată, evoluată a lumii, la intersecţia intereselor regionale, globale. Aşa că străinii oricum ne vor impune schimbarea.

Mai deunăzi, Dirk Schuebel, fostul şef al delegaţiei UE în RM,  spunea că Uniunea Europeană are nevoie de siguranţă, de bunăstare la hotarele ei, iar ţara noastră este vecina imediată a acestei comunităţi de state. Acesta este un avertisment pentru clasa noastră politică compromisă. Chiar dacă reprezentanţii ei vor refuza să cadă de acord în privinţa unui consens în ce priveşte invitarea specialiştilor, experţilor străini, cu ajutorul cărora să ne curăţim ţara de corupţie, orice pas spre UE, precum Acordul de asociere, va aduce rigoarea legilor europene în ţară, ale căror efecte deja le vedem peste Prut: oligarhi, prim-miniştri, miniştri, prinşi cu furtişagurile, unul cîte unul  ajung după gratii.