Un precedent care pune la grea încercare onestitatea judecătorilor constituționali

Mihai Conțiu

Curtea Constituțională (CC) va urma să examineze o cerere înaintată de către Vladimir Țurcan, în ziua de 4 Mai, în care contestă demiterea sa din funcția de președinte al Înaltei Curți și alegerea judecătoarei Domnica Manole în funcția deținută de el. Reamintim că judecătorii CC l-au destituit pe Țurcan din funcție în ziua de 23 Aprilie. Potrivit Constituției, deciziile CC nu pot fi atacate în altă instanță, iar de aici, în raport cu legislația CEDO, încep problemele pentru cei care l-au demis. Luînd în considerație un precedent legiferat de CEDO, dat publicității în ziua de 4 Mai 2020, dacă CC, în actuala formulă, nu va admite cererea lui Țurcan prin abrogarea propriei Decizii de demitere, va da dovadă de rea-credință, expunînd, în mod premeditat, Republica Moldova să piardă un proces la CEDO, dacă Țurcan se va adresa Curții de la Strasbourg. Iată despre ce este vorba!

Se știe că actuala șefă a Biroului Procurorului Public European (EPPO) Laura Codruţa Kovesi – fostul procuror şef al Direcției Naționale Anticorupție din România (DNA) – a fost revocată din funcţia de șefă a DNA prin încălcarea drepturilor fundamentale, cum ar fi dreptul la un proces echitabil şi libertatea de exprimare. Kovesi s-a adresat CEDO, care i-a dat cîştig de cauză în procesul deschis împotriva Statului român, în legătură cu înlăturarea ei de la şefia DNA din 2018, la iniţiativa ministrului Justiţiei de atunci, Tudorel Toader, cu sprijinul CSM şi al CCR.   

Judecătorii au fost în unanimitate de acord că în revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA s-au încălcat art. 6, al 1, şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aici este vorba și despre o chestiune de principiu legată de independenţa judecătorilor şi, implicit, a sistemului judiciar. Dacă CC din Republica Moldova va decide să  nu admită cererea lui Țurcan, atunci această înaltă instanță și-ar asuma o putere discreționară, anulînd astfel orice protecţie a magistraţilor contra arbitrariului deciziilor politice, iar, pe de altă parte, ar înlătura posibilitatea atacării efective a unei decizii de revocare, deşi aceasta afectează un drept fundamental al persoanei.

Kovesi s-a adresat la CEDO și din cauză că ”orice Decizie a CC poate fi invocată ca precedent pentru revocarea oricărui magistrat, procuror etc.” La fel este și în Republica Moldova. Prin Hotărîrea în cauza Kovesi, atenție!, CEDO a stabilit că a existat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, deoarece decizia Curţii Constituţionale a limitat posibilitatea de a ataca decizia de revocare în faţa unei instanţe de judecată, chiar dacă aceasta afectează dreptul la viaţă profesională. Persoanele nu ar trebui să fie subiect al deciziilor Curţilor Constituţionale, ci doar principiile. Ceea ce stabileşte CEDO este că persoanele  trebuie să aibă întotdeauna dreptul şi posibilitatea reală de a ataca o decizie de revocare în faţa unei instanţe de judecată.

În cazul lui Țurcan, dacă se va ajunge la CEDO, ar fi mai evident chiar decît în cazul Kovesi că motivele care au fost invocate pentru revocarea sa nu au fost susținute de elemente de probă specifice şi, prin urmare, acestea nu pot fi considerate ca fiind convingătoare în întregul context al cauzei.

Totodată, ca și în ”precedentul Kovesi”, CEDO poate constata extrem de ușor că demiterea lui Țurcan a avut un ”efect de descurajare”, în sensul că ”ar fi trebuit să îl descurajeze nu numai pe acesta, ci şi pe alţi magistrați” în aspecte legate de independenţa sistemului judiciar. Se constată astfel că înlăturarea lui Țurcan din funcția de președinte al CC a învins chiar scopul menţinerii independenţei sistemului judiciar. Se știe că motivele demiterii lui Țurcan au fost de-a dreptul artizanale. Invocarea discuției avute cu Președintele Igor Dodon este nulă, pornind încă de la aceea că a fost purtată posterior unei Decizii a CC, nu anterior acesteia.

Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că CEDO, a cărei parte este și Republica Moldova, nu admite ca o Curte Constituțională a unui Stat membru să devină Stat în Stat din cauză că tocmai Constituția stabilește că Deciziile acesteia nu pot fi atacate în alte instanțe naționale. Asta înseamnă că CEDO dă, iarăși, un semnal clar Curților Constituționale din Statele  europene că nu li se permite ca persoanele să fie subiect al Deciziilor și nu principiile!

Acest precedent creat de CEDO pune la grea încercare onestitatea judecătorilor CC, în contextul în care vor trebui să se pronunțe în privința demersului înaintat de Țurcan, dar și în raport cu Înalta Curte de la Strasbourg! Vor risca să emită decizii cu caracter politic, punînd astfel Republica Moldova la zid în fața legislației europene? Vom afla curînd!