Autor: Vlad FILAT,
Prim-ministru al Republicii Moldova în perioada 25 septembrie 2009 – 25 aprilie 2013,
Preşedinte al PLDM

Experienţa Alianţei pentru Integrare Europeană (atît în prima formulă – 2009-2010, cît şi în a doua – 2010-2013) este, şi va fi pentru mulţi ani înainte, obiect de analiză în lucrările politologilor şi subiect de dezbateri pentru analiştii şi comentatorii politici din Republica Moldova, dar şi pentru cei de peste hotare. Dar, deja la această etapă putem afirma că experienţa controversată a AIE a reprezentat, cu toate „păcatele” ei, un pas de maturizare a politicului moldovenesc.

Or, evenimentele ce au avut loc în perioada respectivă au creat precedente utile pentru viitor, au pus bazele unor noi compartimente ce ţin de cultura şi tradiţiile politice în Republica Moldova. După scurtul „episod” ADR de la sfîrşitul anilor ’90 ai secolului trecut, AIE a oferit politicului moldovenesc experienţa dificilă a guvernării în coaliţie.

Fără îndoială, Alianţa pentru Integrare Europeană a avut mai multe realizări importante. Anume AIE a pus capăt guvernării autoritare a comuniştilor şi a relansat Republica Moldova pe calea edificării unei democraţii autentice. Principala şi incontestabila realizare a AIE este că prin însăşi constituirea sa a trimis un mesaj foarte clar al intenţiilor pro-europene ale Republicii Moldova. Crearea AIE a însemnat că Republica Moldova şi-a ales fără echivoc vectorul european ca obiectiv strategic de dezvoltare. În anii ce au urmat după 2009, Republica Moldova a avansat considerabil pe calea integrării europene. Astfel, Moldova a finalizat negocierile pe marginea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care presupune şi crearea unei Zone de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător. De asemenea, Moldova, practic, a finalizat implementarea Planului de Acţiuni privind Liberalizarea Regimului de Vize. Parafarea şi semnarea ulterioară a acestor importante acorduri va ancora definitiv Republica Moldova în parcursul ei european, va pune capăt căutărilor interminabile de identitate şi oscilaţiilor contradictorii ale vectorului politicii externe, va crea premise reale pentru transformarea ţării într-un veritabil stat de drept, democratic, european, prosper.

O altă realizare a AIE este pluralismul din societate. După 29 iulie 2009, societatea moldovenească a cunoscut o libertate a cuvîntului fără precedent. Deşi, mai are carenţe şi mai are mult pentru a deveni o veritabilă putere a patra în stat, mass media moldovenească, în timpul guvernării AIE, a avut parte de teren prielnic pentru a contribui la democratizarea Republicii Moldova. În ultimii ani, graţie reformelor implementate de AIE, Republica Moldova a avansat pe calea democratizării instituţiilor statului, deschiderii lor către cetăţeni, creării unor veritabile mecanisme de protecţie a drepturilor omului, reformării unor domenii importante ca justiţia, asistenţa socială, asigurarea populaţiei cu servicii medicale de calitate, asigurarea unui nivel mai calitativ de educaţie al copiilor etc. Multe din aceste procese se află încă în fază de implementare, de aceea efectele lor urmează să fie resimţite în timp, dar semne ale schimbărilor în bine se resimt deja la această etapă. La acest capitol, nu pot să nu remarc unele progrese în plan economic înregistrate de Republica Moldova (de la o ţară în pragul falimentului în 2009, am ajuns să depăşim recesiunea şi să avem în anii următori o creştere cumulativă de peste 14%, iar deficitul bugetar de 15% în 2009 a fost redus pînă la 2,1% în 2012), dar şi proiectele ample de infrastructură implementate în această perioadă, care au vizat mai multe domenii importante – începînd de la drumuri şi terminînd cu obiectele de menire socială. Toate cele menţionate mai sus, demonstrează că AIE, indiferent de problemele cu care s-a confruntat, a reuşit să asigure, în linii mari, o guvernare eficientă a Republicii Moldova.

La capitolul eşecuri, aşvrea să menţionez că, de la bun început, AIE a avut probleme serioase de funcţionalitate a sistemului. Disfuncţionalităţile AIE pot fi grupate în două categorii majore: obiective şi subiective.

Obiective:

1. Eterogenitatea AIE. Partidele constituante ale AIE au acoperit un spectru foarte larg al eşichierului politic moldovenesc – de la centru-stînga pînă la dreapta. De aici, abordările foarte diferite, uneori chiar categoric opuse, inclusiv doctrinare, a realităţilor şi a diverselor probleme existente în societatea moldovenească.

2. Lipsa reformei economice. Eterogenitatea doctrinară a avut impact direct asupra reformei economice. Paradoxul Republicii Moldova constă în necesitatea unei reforme economice pe principii doctrinare de dreapta, pe cînd aşteptările majorităţii populaţiei Republicii Moldova sunt cu precădere de stînga. În aceste condiţii, conflictul între reforma politică propriu-zisă şi aşteptările populaţiei este inerent. Acest clivaj a provocat disensiuni între partidele AIE privind modernizarea economică a societăţii moldoveneşti, astfel practic, zădărnicind reforma economică a Republicii Moldova. Şi-au lăsat amprenta şi cele cinci scrutine prin care a trecut Republica Moldova din 2009 pînă în 2011. Acea creştere cumulativă de peste 14% la care m-am referit mai sus ar fi putut deveni mai semnificativă şi mai calitativă, dacă nu ar fi existat impedimentele menţionate.

3. Utilizarea factorului extern şi a separatismului în scop politic. În Republica Moldova sunt forţe care au o altă opţiune de dezvoltare decît integrarea europeană. Aceste forţe au folosit factorul extern şi separatismul pentru a submina dezvoltarea ţării pe calea democraţiei şi integrării europene. Din momentul cînd Republica Moldova s-a declarat ferm ataşată de UE, am devenit ţinta unor atacuri acerbe din partea respectivelor forţe, iar acest lucru s-a răsfrîns asupra rezultatelor guvernării AIE.

Subiective

1. Nivelul scăzut de comunicare în interiorul AIE. Incapacitatea de a depăşi rapid şi operativ divergenţele interpartinice a generat numeroase disfuncţionalităţi şi blocaje în actul guvernării AIE.

2. Interesele partinice. Un loc aparte în guvernarea AIE l-au avut interesele partinice, anumite formaţiuni şi lideri încercînd de nenumărate ori să folosească AIE în favoarea lor. Cu alte cuvinte, AIE deseori a fost pusă în serviciul altor interese în detrimentul interesului major al societăţii.

3. Lipsa interesului comun în probleme de maximă importanţă. De multe ori, AIE nu a avut capacitatea să se manifeste ca un tot întreg şi nici să ofere soluţii pentru problemele ţării, deoarece, chiar dacă oficial se declara unitatea intereselor, în realitate acestea erau total diferite. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă referendumul din 2010, care urma să ofere o posibilitate reală de depăşire a crizei constituţionale şi să aducă în Republica Moldova mult aşteptata stabilitate. Minimum două din cele patru partide ale AIE, chiar dacă şi-au declarat susţinerea pentru acest referendum, nu au făcut nimic pentru reuşita lui, iar în unele cazuri s-a simţit chiar şi un element de sabotare.

4. Confruntarea procesului economic cu cel politic. Interpunerea intereselor economice celor politice.În anii de guvernare ai AIE, au fost numeroase cazuri cînd interesele economice fie s-au intercalat cu cele politice, fie au fost puse de asupra acestora. În rezultat, eficienţa guvernării a avut de suferit simţitor, acest aspect avînd şi un puternic impact asupra imaginii AIE în societate.

5. Lipsa înţelegerii că Moldova are nevoie de o autentică reformă în justiţie şi în procuratură. Multe dintre importantele procese de democratizare, deschidere şi reformare iniţiate în 2009 au fost afectate la modul cel mai serios de lipsa de progres în reformarea procuraturii şi justiţiei. Aceste procese au pornit mult prea tîrziu şi au fost însoţite de numeroase lacune, întîrzieri, tergiversări etc. anume din cauza faptului că importanţa lor nu a fost conştientizată la timp şi nu s-a acţionat în consecinţă.

Cumulate, circumstanţele expuse au luat ostatic AIE, care la un moment dat a devenit incapabilă să-şi realizeze şi implementeze programul său enunţat. Situaţia critică din AIE a pus Alianţa în faţa dilemei – îşi duce la capăt mandatul realizînd inclusiv interesele partinice ale unora sau cedează locul unui nou mecanism politic, capabil să depăşească viciile AIE? În situaţia creată, rolul hotărîtor i-a fost destinat să-l joace PLDM, în calitate de componentă principală a AIE. Liberal-democraţii au luat decizia de a renunţa la AIE în forma care exista la acel moment, pledînd fie pentru reformarea ei, fie pentru înlocuirea cu un nou mecanism politic capabil să impulsioneze mişcarea Republicii Moldova spre Uniunea Europeană. Tentativa noastră de a realiza acest lucru nu şi-a găsit realizarea practică la acea etapă, AIE prăbuşindu-se definitiv în momentul cînd a fost demis Guvernul, la 5 martie 2013.

Drept urmare, Republica Moldova a intrat în criză politică profundă. În perioada crizei politice, multe instituţii şi-au demonstrat lipsa de reformă şi subordonarea politică, fapt ce a confirmat încă o dată justeţea acţiunii iniţiate de partidul pe care am onoarea să-l conduc.Dar, în situaţia creată, a trebuit să luăm o decizie – fie acceptăm un compromis relativ şi oferim timp RM pentru realizarea obiectivelor stabilite în 2009, punînd interesul cetăţenilor deasupra celui de partid, fie aruncăm ţara în anticipate. În final, am luat o decizie dureroasă, dar corectă, benefică pentru ţară. Astfel, a avut de cîştigat Republica Moldova, deoarece s-au creat condiţii de stabilitate politică, s-a acordat timpul necesar pentru ca procesul de integrare europeană să continue.

Chiar dacă AIE nu mai este, iar procesele începute în acea perioadă sunt continuate de Coaliţia Pro-Europeană, perioada de guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană este categoric una istorică. Or, aceasta a semnificat trecerea de la autoritarism la integrare europeană, a oferit stabilitate economică şi socială, ceea ce reprezintă un fundament serios pentru noi realizări de viitor. Fără AIE, nu am fi putut construi ceea ce avem în prezent.

După www.politicon.md