ABSOLVENŢI CU DIPLOME DE MEDICI SAU DE MĂCELARI?

Malaxorul incompetent, corupt, abuziv şi haotic al facultăţilor particulare

Autor: Mihai CONŢIU

Am scris o puzderie de articole despre incompetenţa şi haosul din universităţile particulare, care-s adevărate tiparniţe profitabile de diplome de studii superioare absolvite fără nici o acoperire. Aici avem de-a face cu o adevărată structură mafiotă. Construit fiind pe parcursul ultimelor peste două decenii, acest sistem nu poate fi distrus în termeni rezonabili, benefici pentru ţară, în fond, indiferent de seriozitatea cu care poate aborda chestiunea Maia Sandu, ministrul Educaţiei.

Este bine ştiut că orice nătăfleţ semianalfabet care doreşte să urmeze cursurile unei facultăţi îşi poate obţine uşor diploma de absolvire dacă are banii necesari. În acest fel, părinţii sînt păgubiţi de bani, păcăliţi şi decepţionaţi atunci cînd văd că odrasla lor nu-şi poate folosi diploma la nimic. Mulţi dintre părinţi sînt atît de inconştienţi încît, crezînd că chiar ar fi ceva de capul copiilor lor dacă au absolvit o facultate, acuză statul sau sistemul că nu le creează locuri de muncă. În final, îşi lasă diploma acasă şi pleacă să muncească în construcţii, agricultură sau în menaj casnic peste hotare.

Absolvenţii, pe mai departe, deşi sînt conştienţi că au absolvit de mîntuială o facultate, caută în altă parte vinovaţi de eşecurile lor. Singurii care obţin profituri autentice şi considerabile sînt patronii acestor universităţi private. Profituri financiare, nu morale, pedagogice, ştiinţifice…!

An de an, ca pe bandă rulantă, ies de pe băncile facultăţilor armate întregi de jurişti, jurnalişti, economişti etc. încît numărul acestora probabil că ar acoperi toate posturile de profil existente din întreaga UE sau SUA. Nu există nici un criteriu rezonabil de limitare obiectivă a numărului de absolvenţi ai diferitelor specialităţi universitare. Cu cît sînt mai mulţi, cu atît profitul universităţilor este mai mare. Cantitatea, numărul lor contează, nu calitatea. Un absolvent universitar din ţările civilizate, avansate, cu un sistem de învăţămînt pe măsură, este capabil, după terminarea facultăţii, să-şi exercite profesia pentru care s-a pregătit. Absolventul din Moldova, însă, nici măcar un CV nu-i capabil să şi-l scrie corect.

Medicina, totuşi!

Elaborarea Codului Educaţiei, din păcate, a trebuit să ţină seamă şi de anumite condiţionări politice, de fapt de un şantaj. Am auzit că au fost dezbateri televizate la subiect, dar, din păcate, nu le-am urmărit, motiv pentru care îmi voi expune observaţiile proprii fără influenţe externe.

Pentru ca acest Cod să fie aprobat în Parlament, se înţelege că a fost nevoie de un vot majoritar al deputaţilor. Ei bine, cineva care asigură această majoritate are un interes meschin, personal şi de grup, motiv pentru care a condiţionat votul de o anumită libertate pe care Codul trebuie s-o dea universităţilor particulare. Este vorba despre dreptul acestora de a avea în componenţa lor şi facultăţi de medicină şi farmacologie. Prin urmare, în Codul Educaţiei, la Titlul VI, articolul 118, la punctul (1) se specifică: „Învăţămîntul superior medical şi farmaceutic se realizează în instituţii de învăţămînt acreditate sau autorizate provizoriu, prin studii superioare integrate de specialitate şi studii de rezidenţiat şi formare profesională medicală continuă.”

Interesată în toată această afacere este deputata liberal-reformatoare Ana Guţu, profesor universitar cu trup şi suflet la ULIM. Asta înseamnă că, începînd cu ULIM, orice universitate particulară acreditată sau autorizată provizoriu poate avea în disciplinele ei şi facultate de medicină şi farmacologie. În primul rînd, aici este vorba despre bani mulţi. Ca să vă faceţi o idee, iată care sînt taxele de studii la USMF ”Nicolae Testemițanu”: pentru instruirea unui student la facultatea de Medicină taxa constituie 17.400 lei, la facultatea de Farmacie – 18.200 lei și la Facultatea de Stomatologie un an de studii costă 20.300 de lei.

Rămîne de văzut ce taxe vor institui şi facultăţile particulare de medicină. Dacă în cazul USMF „Nicolae Testemiţanu”, putem vorbi de o tradiţie şi rigoare în domeniu, ce vom putea spune despre facultăţile de medicină improvizate de către universităţile private? Vă daţi seama că, în viitor, cînd vom merge la un medic, vom fi nevoiţi să-i cerem diploma de absolvire deoarece nu vom dori să consultăm vreun absolvent de medicină de la ULIM sau de la altă universitate privată?

Patronii universităţilor private ne lasă impresia că, din dorinţa unui cîştig nemăsurat, confundă profesia de medic cu cea de măcelar sau călău. Viitorii absolvenţi vor cunoaşte tot atîta medicină cîtă jurnalistică ştiu absolvenţii aceloraşi universităţi. Oarecum indirect, absolvirea unei facultăţi de medicină la o universitate particulară din R. Moldova, iar asta în condiţiile nivelului de învăţămînt, calităţii acestuia şi lipsei de tradiţie, echivalează cu o crimă cu premeditare.

Ca şi în cazul altor specialităţi, ne vom pomeni cu absolvenţi de medicină scoşi pe bandă rulantă contra cost. Aşa cum la Jurnalistică sînt admişi studenţi care nu cunosc gramatica elementară şi n-o învaţă nici pînă după absolvire, la fel şi la Medicina privată vor fi înmatriculaţi studenţi cu diplome de Bacalaureat obţinute cu notele 5 sau 6 şi cu aceleaşi note la Biologie sau Anatomie. Neo-genocid în variantă pedagogică mafiotă moldovenească!

Nu intenţionez să intru în toate amănuntele acestei afaceri din care se urmăreşte doar scoaterea unui profit financiar, nu şi educarea didactică performantă şi concurenţială real a unor generaţii viitoare de medici, ci mă voi referi doar la un singur aspect. La absolut toate facultăţile de medicină există cursul practic obligatoriu de Morfopatologie.

Întrebare: De unde-şi vor procura aceste facultăţi atîtea cadavre umane pentru disecţii pentru ca absolut toţi studenţii să fie capabili să le facă? Te pomeneşti că vor simula disecţii pe figuri umane gonflabile, cu organe interne la fel, dar asta nu-i practică medicală autentică! Cunosc personal destule cazuri de studenţi medicinişti care au abandonat facultatea pentru că leşinau de frică la disecţii.

Îmi amintesc că problema procurării cadavrelor pentru disecţii era una extrem de dificilă prin anii ’90 în Bucureşti. Se ajunsese pînă acolo că se plăteau sume serioase de bani profanatorilor de morminte din cimitire care furau cadavrele recent înhumate. Acum înţelegeţi ce nouă „profesie” colaterală ar putea lua amploare în clandestinitate? Cimitirul Doina este mare şi destul de izolat, dar nici cel Central nu va fi de lepădat. Vor sta în priză patronii facultăţilor particulare şi profanatorii de morminte şi cu ochii permanent deschişi pe rubricile de decese în căutare de cadavre proaspete.

Nu este deloc de glumit cu aşa ceva, căci facultăţile de medicină private sînt o aventură sfidătoare şi periculoasă pentru întreaga societate. În Moldova nu poate fi vorba despre un învăţămînt medical privat serios, tradiţional sau concurenţial autentic cu cel de stat aşa cum este în Marea Britanie sau SUA, de exemplu. Ţinînd seama de stadiul dezastruos în care se află ţara pe segmentul învăţămîntului universitar privat, ar trebui să existe totuşi nişte limite, dar ce ne facem în condiţiile în care interesele personale şi de grup ale Anei Guţu nu ţin seamă de nici o limită? Vă daţi seama în ce stadiu de primitivism politic am ajuns dacă s-a ajuns pînă acolo încît Codul Educaţiei să nu poată fi votat fără acest şantaj criminal?