Foto: Vila urbană a lui M. Karcevski, 17 martie 2016. Foto: Ruslan Rozdovan

Motto:„O vilă misterioasă care a conservat spiritul epocii”.
Anonimus

La romani vila (lat. villa – casă la țară) reprezenta o reședință rurală, înconjurată de grădini sau spații verzi, a marilor proprietari destinată agrementului.

Vilele urbane au apărut în Basarabia la sfîrșitul sec. XIX, odată cu infiltrarea stilului Art Nouveau. Apogeul de răspîndire a acestor edificii civile a fost atins în primele decenii ale sec. XX și în intervalul dintre cele două conflgrații mondiale. Erau locuințe confortabile, cu o curte interioară, cu un singur nivel sau cu etaj și cu o compoziție spațial-volumetrică pitorească. La noi, cele mai multe vile s-au păstrat în Chișinău, Bălți, Orhei și Soroca.

1. Vila urbană a lui Mihail Karcevski se află în municipiul Chișinău, pe str. Mălina Mare nr. 39, sectorul Botanica.

2. Este un monument de arhitectură de categorie națională înscris în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat cu nr. 355.

3. Construcția este printre primele arhitecturi civile edificate de arhitectul-academician al Academiei de Arte a Imperiului Rus (1910), membru al Academiei de Științe a Uniunii Sovietice (1943), Alexei Șciusev (1873, Chișinău – 1949, Moscova). A. Șciusev, de altfel, a proiectat între 1924 și 1930, Mausoleul liderului bolșevic V.I. Lenin (1870–1924) din Piața Roșie din Moscova.

4. Vila a fost edificată în anii 1897–1898 de către A. Șciusev la solicitarea colegului de gimnaziu M. Karcevski, fratele viitoarei soții a arhitectului.

5. Edificiul cu etaj a fost construit pe un teren înconjurat de pomi fructifieri la periferia Chișinăului.

6. Din amintirile lui M. Karcevski, proprietarul vilei, se desprind următoarele informații despre casă: „se află în valea unei rîpe împădurite, pe acest loc surpat trece un drum... este modestă însă terasa mare împînzită de verdeață și gruparea asimetrică a camerelor oferă cumpătare arhitecturii sale și confort”.

7. În epocă, casa era una tipică spațialității de habitat. Terasa este spațioasă, fiind una general întîlnită în spațiul carpato-danubiano-pontic, atît pentru locuințe boierești, cît și pentru cele țărănești.

8. Casa a fost vizitată de prietenul și colegul lui M. Karcevski, Vasili Dokuceaev (1846–1903), renumit geolog și pedolog.

9. M. Karcevski (8 iunie 1872, Chișinău – 6 noiembrie 1936, Chișinău), savant-pedolog, a fost un renumit profesor, care în 1901 a deschis o școală privată cu profil real (a doua școală de acest tip din Chișinău). Instituția de învățămînt era recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune din sudul Imperiului Rus. În 1913 școala a fost închisă din cauza promovării ideilor progresive.

10. Construcția a aparținut descendenților lui M. Karcevski pînă în 2001, cînd a fost vîndută. Actualii proprietari nu au modificat planul vilei. Casa are trei dormitoare, bucătărie, sufragerie și verandă. Ca urmare a ultimelor lucrări de reparație au fost schimbate geamurile și acoperișul. Casa este înconjurată de o grădină cu pomi și cu gazon bine îngrijit. Toate acestea îi conferă spațialității o proximitate cu cea descrisă de M. Karcevski cu peste 100 de ani în urmă.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie
Ruslan ROZDOVAN, student
Universitatea de Stat din Moldova

Vila urbană a lui M. Karcevski, anii 1970. Sursă: Arhiva curentă a Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor din Republica Moldova

Vila urbană a lui M. Karcevski, 17 martie 2016. Foto: Ruslan Rozdovan

Ca și vila urbană, casa lui M. Karcevski (edificată la începutul sec. XX) din Chișinău a fost proiectată, de A. Șciusev. Motivele orientale sînt inflențate de expediția din Samarkand a arhitectului. Foto: Ion V. Xenofontov, 26 iunie 2016

M. Karcevski, proprietarul vilei. Sursă:http://sortov.net/lyudi/karchevskiy-mihail-vikentevich.html

Arhitectul A. Șciusev. Basorelief. Casa Memorială „A. V. Șciusev”. Foto: Ion V. Xenofontov, 26 iunie 2016

Școală privată cu profil real administrată de M. Karcevski era plasată în spațiul unde actualmente se află Liceul Teoretic „Mircea Eliade”. Foto: Ion V. Xenofontov, 26 iunie 2016