FOTO: Mănăstirea Saharna. Vedere generală, începutul sec. XX. Arhiva fotografică a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală

„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”. Arnold Toynbee (1889-1975)

Rezervația peisagistică Saharna, situată în apropierea satului Saharna, raionul Rezina, la o distanță de 8 km de centrul raional, 87 km de orașul Chișinău, are o suprafață de 674 ha. Istoria zonei, relieful, microclima unică, hidrografia, vegetația și lumea animală conferă particularități specifice acestui teritoriu.

1. Rezervaţia este plasată în perimetrul Podişului Nistru, segmentat de trei vîlcele, ravene şi valea rîuleţului Saharna (în izvoarele istorice mai este denumit și Echimăuți). Înălţimea absolută a cumpenelor de ape atinge 230 m; adîncimea văii rîului Saharna o constituie 160 m, iar în anumite locuri pînă la 175 m. Doar 7-10% din teritoriul rezervaţiei naturale are înălţimea de 30-35 m deasupra mării.

2. Arhitectura geologică este constituită din formațiuni sedimentare calcaroase și terigene cu vîrste diferite. Calcarele, ce formează partea inferioară a secțiunii geologice, adună mai multe varietăți (detritice, biogene etc.) acumulate în condiții marine în sarmațianul mediu. Rocile terigene (nisipuri, prundișuri etc.) sînt de vîrstă cuaternară și s-au format în condiții lacustre și continentale.

3. Versanții defileului Saharna pot fi comparați cu o carte deschisă, iar stîncile versanților adăpostesc mai multe peșteri și grote. În grote se adăpostesc vulturi și lilieci. Defileul din această zonă formează, pe alocuri, adîncimi de 170–180 m.

4. Pădurea din Rezervația peisagistică Saharna este formată din arțari, stejari, frasini, vișini turcești, cireși sălbatici, aluni, păducei, măceși etc. și găzduiește mai multe viețuitoare (căpriori, bursuci, mistreți, jderi, șerpi etc.).

5. Rîulețul Saharna, afluent de dreapta al fluviului Nistru, cu o lungime de 16 km, traversează această arhitectură naturală, coboară pragurile unor cascade și lacuri mai mari și mai mici, formează o microclimă specifică prin bogăția sa de oxigen.

6. Cascada Voinicului de la Saharna (a doua ca mărime din republică, după cea de la Rezervația naturală Țipova) are o înălțime de 4 m. Pe locul căderii apa a format o adîncitură de circa 10 m cu un vîrtej în interior, numit Groapa Țiganului.

7. Perla zonei respective este Sfînta Mănăstire Saharna cu hramul Sfînta Treime (fondată în 1776 de schimonahul Bartholomeu, poreclit Ciungul, Mînă-Strîmbă sau Fără o Mînă). Complexul monastic este plasat în defileul rîulețului Saharna și este parte componentă a Rezervației peisagistice Saharna.

8. Această zonă, într-adevăr, pare protejată de o forța divină.Pe dealul Grimidon (circa 100 m), din proximitatea mănăstirii, se află un loc protejat de o mică capelă în care se află imprimată o urmă de picior – Talpa Maicii Domnului (reconstituită în 1993). Patronul spiritual al sfîntului lăcaș și al zonei respective este Cuviosul Macarie (numele laic – Mihail Tincu).

9. Mănăstirea, defileul, pădurea, cascadele și Groapa Țiganului au inspirat prozatori, poeți, filosofi, publiciști, cineaști, pictori, fotografi etc., din această cauză Rezervația peisagistică Saharna a fost denumită Mica Elveție a Basarabiei.

10. În contextul în care s-ar realiza un top al celor șapte minuni ale Republicii Moldova, Rezervația peisagistică Saharna s-ar îngloba, indubitabil, în acest palmares. Zona în cauză merită să fie inclusă și în Lista Patrimoniului Mondial, administrată de UNESCO, ca monument mixt – cultural și istoric.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

Drumul spre Capela Talpa Maicii Domnului, decembrie, 2011. Foto: Ion Xenofontov.

Cascada Voinicului, decembrie, 2011. Foto. Ion Xenofontov.

Rîulețul Saharna (Echimăți), decembrie, 2011. Foto: Ion Xenofontov.