Supărată că i-au „sustras” proiectul Nabucco, România se concentrează pe gazoductul Iaşi-Ungheni

Autor: Vlad LOGHIN

Întrebam în unul dintre numerele publicaţiei noastre de la sfîrşitul lunii trecute ce va fi cu gazoductul Iaşi-Ungheni, după ce aflasem că proiectul Nabucco eşuase ca urmare a deciziei unui consorţium azer de a selecta o altă rută de export a gazelor către Europa. Fiindcă, mai înainte oficialii de la Bucureşti anunţaseră că vor folosi gazul din Nabucco pentru întreaga regiune, inclusiv RM.

Desigur, după acest eşec intervenise o stare de descumpănire, de incertitudine. Pentru că România, afectată de prăbuşirea proiectului respectiv, de care îşi lega speranţa obţinerii independenţei energetice, ar fi putut renunţa la construcţia gazoductului Iaşi – Ungheni şi, în felul acesta, am fi fost lipsiţi de o sursă alternativă de gaze naturale.

 Spre fericirea noastră, eşuarea proiectului Nabucco, dimpotrivă, i-a “îndrăcit” pe vecinii noştri, care şi-ar fi zis: dacă nu ne-a reuşit Nabucco, facem gazoductul Iaşi-Chişinău. Vorba mai veche, tot răul este spre bine. Astfel, săptămîna trecută, după ce premierul nostru Iurie Leancă şi ministrul Economiei Valeriu Lazăr au tras cîte o fugă pînă la Bucureşti, a devenit clar că reţelele de gaze ale României şi Republicii Moldova vor fi conectate de gazoductul Iaşi-Ungheni. Ceremonia pornirii lucrărilor de construcţie este planificată pentru 27 august, curent, adică în ziua în care marcăm sărbătoarea Independenţei ţării noastre, iar darea în exploatare este prevăzută către sfîrşitul anului de faţă.

Gazoductul Iaşi-Ungheni va avea o capacitate de transport de 1,5 miliarde de metri cubi pe an, în condiţiile în care Republica Moldova consumă anual 900 milioane de metri cubi de gaze. Valoarea investiţiei este estimată la aproximativ 19,2 milioane de euro, din care noi vom plăti 7,2 milioane de euro din asistenţă financiară externă, iar părţii române îi revine suma de 12 milioane de euro.

Conducta Iaşi-Ungheni va avea o lungime de 43,2 kilometri, din care 32,8 kilometri, adică cea mai mare parte a lui va trece pe teritoriul României.

Iniţial, gazoductul va putea transporta 500 milioane metri cubi, iar într-o etapă următoare va fi construită o staţie de comprimare. Însă acest proiect va fi lansat anul viitor, în urma unei investiţii estimate la 10-20 milioane euro. Or, după cum a explicat Valeriu Lazăr, pentru a se atinge capacitatea maximă va fi nevoie de construcţia unui gazoduct intern suplimentar, care să lege Unghenii de Chişinău. În prezent, Republica Moldova importă gaz de la Gazprom, prin Ucraina.

Fiind întrebat cît va costa gazul românesc, ministrul Economiei a spus că RM va plăti "preţul pe care îl va oferi piaţa". El a mai precizat: "Operatorul de sistem importă sub trei miliarde de metri cubi anual. (...) La acest moment, preţul pe piaţă este în jur de 500 dolari mia de metri cubi, vorbesc de un preţ mediu la consumator. Observaţi că este mai mare decît preţul de piaţă în România. Ştim că şi în România odată cu liberalizarea pieţei preţul va fi în creştere. Estimările arată pe un orizont de timp de patru-cinci ani că oricum preţul de piaţă în România va fi atractiv pentru furnizorii din Republica Moldova".

Cît priveşte poziţia părţii române privind perspectivele livrării de gaze către RM, Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), a declarat, tot săptămîna trecută, că România va exporta în 2-3 ani gaze nu doar în ţara noastră, ci şi în Bulgaria şi Ungaria, adică îndată ce vor fi construite conductele de interconectare. Acest oficial a remarcat că exportul de gaze este o cerinţă a Comisiei Europene, care a criticat România pentru lipsa reţelelor de interconexiune a reţelelor de gaze cu statele vecine. Deocamdată, România are o conductă de gaze doar cu Ungaria, a cărei construcţie a fost finalizată în 2010.

După ce proiectul Nabucco a eşuat, vecinii noştri s-au concentrat pe diverse scenarii privind perspectivele resurselor interne de gaze naturale şi conectarea la piaţa regională de profil, iar gazele din Marea Neagră şi cele de şist au potenţialul de a creşte independenţa energetică naţională.

Obiectiv, România este statul cu cel mai redus grad de dependenţă de importuri de hidrocarburi dintre toate statele partenere în proiectul Nabucco şi, deci ea va continua, la nivel regional, eforturile pentru realizarea proiectelor începute, între care rămîne o prioritate proiectul AGRI (Azerbaijan-Georgia-România Interconnector).

Acesta presupune livrarea gazului natural prin conducte din Azerbaidjan în Georgia şi lichefierea într-un terminal care ar urma să fie construit pe ţărmul georgian al Mării Negre, de unde să fie transportat pe mare în România. În terminalul din România ar avea loc regazeificarea şi transferul în sistemul naţional de transport prin conducte fie pentru consumul intern, fie pentru tranzit, către Republica Moldova .

 În afară de acest proiect, guvernul din Kazahstan a propus părţii române o formulă în care să asigure livrarea de gaz kazah prin extensia din Bulgaria spre România a gazoductului care va fi construit în cadrul proiectului South Stream.

Ar reieşi că ţara vecină va avea cu ce umplea gazoductul Iaşi-Ungheni şi, deci, ţara noastră va fi asigurată cu o sursă alternativă de gaze naturale. Aceasta contează cel mai mult pentru noi. Pentru că un stat, precum RM, care nu are propriile surse energetice, nicicum nu poate fi suveran, independent atîta timp cît achiziţionează combustibili doar de la un singur furnizor.