Albert Camus, un existenţialist al solidarităţii

Există cărţi pe care este greu să începi să le citeşti. Anume să începi. Dacă treci de 20-30 de pagini, mai departe nu te poţi rupe. O astfel de carte e „Ciuma” de Albert Camus. La început, opera respectivă nu îţi poate provoca decît un sentiment de repulsie şi groază că „aşa ceva” i se putea întîmpla unui om… Dintr-o carte care, de fapt, are multe semnificaţii importante, rişti să o transformi într-o simplă evoluţie cu final tragic a unei boli de nedescris, care poate schimba mentalităţi şi poate adăuga clipe de nesuportat unei vieţi de om.

 „Ciuma” lui Camus ne spune o poveste despre o luptă, dar nu împotriva unei boli sau împotriva soldaţilor germani, ci împotriva indiferenţei, atunci cînd vine vorba de suferinţa umana. Totul are loc într-un orăşel numit Oran, undeva în Algeria, într-un an necunoscut, însă în luna aprilie. Oraşul este unul trist, cu oamenii oarecum banali şi plictisiţi de viaţa anostă pe care o duc.

După invazia de şobolani, încep să moară tot mai mulţi oameni, caracteristicile predominante fiind ganglionii de ciumă, febra. Din dorinţa de a păstra totuşi „calmul societăţii”, s-a interzis medicului să dezvăluie cauza. Într-un final, numărul îngrijorător de morţi face ca boala să iasă la iveală şi să se ordone intrarea în carantină a oraşului, care este practic rupt de orice legătură cu exteriorul. Personaje care pînă atunci credeau că Dumnezeu este lipsit de importanţă, ajung să se roage şi să se închine pentru a scăpa de chin. Numeroasele situaţii de criză îi fac pe oameni să conştientizeze greşeli făcute cînd nu se aşteptau să treacă vreodată printr-o asemenea tragedie.

În tot acest timp, cel mai important lucru este faptul că individualismul de pînă atunci este învins instinctiv de sentimentul de recunoaştere a unui efort comun, a unei lupte duse împreună pentru supravieţuire. Dorinţa de a învinge ciuma devine ţelul comun al locuitorilor din Oran. Chiar şi reprezentantul bisericii care, iniţial îi îndeamnă pe oameni să accepte boala ca pe o pedeapsă pentru toate relele pe care le face omul, se transformă în cele din urmă în combatant al epidemiei. Autorul are grijă ca, în final, să accentueze ceea ce i-a determinat pe toţi să învingă boala – teama de singurătate, teama că dacă vor supravieţui nu vor mai avea cu cine să împartă bucuriile vieţii.

„Ciuma „ este o carte cutremurătoare, o carte despre ceea ce poate însemna solidaritatea umană şi despre felul în care omul îşi conştientizează propria condiţie în situaţii de viaţă aparent incontrolabile. Poţi să vezi în ea schimbări de atitudini, de destine umane, de mentalităţi; şi toate astea pentru că acei oameni au reuşit să facă împreună ceva – să cîştige lupta cu moartea.

Cîte ceva despre autor. Albert Camus s-a născut pe 7 noiembrie 1913 în Algeria aflată sub dominaţie franceză. În 1930 a intrat la Universitatea din Alger. Era un bun atlet, promitea ca fotbalist, dar s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a trebuit să renunţe. În 1935 a fondat Teatrul Muncitorilor şi în 1936 primea diplomă pentru studii superioare în filozofie de la Universitatea din Alger. În 1937 a făcut prima vizita în Europa şi a publicat "L'envers et l'endroit", o colecţie de eseuri scrise cu ceva ani în urmă. A fost şi actor, regizor, dramaturg . Cele mai cunoscute piese sînt "Caligula" şi “Scopul crucii", în care abordează tema sinuciderii, urmărită şi în "Mitul lui Sisif". În 1957 a primit Premiul Nobel pentru literatură. A murit în anul 1960, într-un accident auto secondat de poliţişti. Tocmai de acest lucru s-a temut cel mai mult.

Sandu SPÎNU