Prin labirinturile secrete ale unui recensămînt cu rezultate negociate

Autor: Mihai CONŢIU

Ştim deja cu toţii că recensămîntul din anul 2014 s-a desfăşurat cu grave abateri – omisiuni voite sau din nepăsare, influenţarea cetăţenilor de către recenzori ca să-şi declare o apartenenţă etnică sau alta, formulare întocmite şi cu creionul din motive binecunoscute chiar de către recenzori ori de cei recenzaţi etc. În plus, este ştiută realitatea că nici nu s-a reuşit recenzarea tuturor cetăţenilor RM, iar aici mă refer strict la cei aflaţi pe teritoriul ţării, căci despre cei aflaţi peste hotare nu mai are rost să vorbim. Între timp, începînd cu luna Mai 2014 şi pînă în prezent, populaţia ţării a scăzut dramatic – rata nou-născuţilor este îngrijorător de mică în raport cu numărul deceselor, iar mulţi dintre cei recenzaţi sau nerecenzaţi deja nu mai sînt parte a statisticii populaţiei RM.

Adevărul este nu doar acela că a fost un recensămînt făcut la mîntuială, din incompetenţă, ci şi faptul că a fost programat cu cinism ca să se desfăşoare astfel, pe bîjbîite, iar asta pentru ca guvernanţii să dea publicităţii date statistice convenabile lor sau acelor entităţii cu care pot negocia „procente convenabile de apartenenţă declarată” la recensămînt. De fapt, aceasta este şi explicaţia pentru care nici în ziua de astăzi nu pot fi făcute publice datele recensămîntului, cu precizarea adăugătoare că este clar că se mai poartă o serie de „negocieri statistice” despre care vom vorbi ceva mai la vale.

Ce fel de ţară guvernată serios este RM dacă din luna Mai 2014, cînd s-a desfăşurat recensămîntul, şi pînă astăzi, după trecerea a peste doi ani, Biroul Naţional de Statistică (BNS) nu a procesat datele recensămîntului?

Motive şi angajamente cusute cu aţă albă

Responsabilii de la BNS spun că procesarea datelor recensămîntului a fost greoaie deoarece nu a fost achiziţionat aparatajul necesar pentru scanarea şi procesarea chestionarelor, lipsa de finanţare, bla-bla-bla! Potrivit lui Vitalie Valcov, directorul BNS, în procesul de prelucrare a datelor sînt încadraţi circa 200 de operatori, care lucrează în două schimburi. BNS a declarat că pînă la sfîrşitul lunii Iulie fuseseră introduse şi codificate mai mult de 50% din numărul total de chestionare, care sînt actualizate o dată la două săptămîni, iar bugetul de 8,2 de milioane de lei, planificat pentru anul 2016, a fost utilizat în proporţie de 30%.

Ca să ni se încîlcească şi mai mult… înţelegerea, să fim convinşi că se lucrează din greu şi, mda, responsabil, aflăm că există şi un „Planul calendaristic cu finalizarea introducerii şi validării datelor pînă pe 31 Decembrie 2016 şi publicarea acestora în primul trimestru al anului 2017”, adică spre sfîrşitul lunii Martie 2017. „Finalizarea introducerii şi validării…”, să te strici de rîs, nu alta, dacă n-ar fi de belea! Venind vorba despre „finalizarea introducerii”, aflăm că Procuratura i-ar fi penetrat un dosar penal fostei conduceri a BNS, care, zice-se, ar fi folosit mijloace financiare destinate recensămîntului în alte scopuri. N-a furat pentru ce trebuie sau a furat pentru cine nu trebuie?

După cum lesne puteţi constata, sîntem ameţiţi cu gargară în toată regula, căci ce ştim noi, ăştia proşti şi nepricepuţi, despre savantlîcurile „finalizării introducerii”!? Mai nimic! Păi, domnilor specialişti ai BNS, cum e posibil să te apuci să organizezi şi să desfăşori un referendum costisitor dacă nu ai mijloace sau putirinţă de a „finaliza validarea” după „finalizarea introducerii”…?

Mai mulţi votanţi decît întreaga populaţie a RM

Comisia Electorală Centrală (CEC) a anunţat că numărul total de alegători înscrişi în Registrul de Stat al Alegătorilor (RSA) la data de 22 August 2016 este de peste 3,2 milioane. Aşadar, CEC ne oferă această cifră în contextul în care rezultatele preliminare ale recensămîntului populaţiei şi locuinţelor desfăşurat în luna Mai 2014, date publicităţii de BNS, arată faptul că în RM populaţia ţării a scăzut pînă la 2.913.281 de persoane, deşi la alegerile parlamentare din 30 Noiembrie 2014 au fost înregistraţi 3.226.446 de alegători.

Asta înseamnă că numărul celor care vor vota preşedintele ţării este mai mare decît populaţia RM! Asta mai înseamnă că vor vota pentru candidatul Puterii atîtea mii sau zeci de mii de morţi de cît au nevoie guvernanţii ca să-şi impună un preşedinte marionetă! Asta înseamnă falsificarea alegerilor!

Români, de la circa 8%, relativ real, pînă la 30%, absolut ireal

Din mai multe surse credibile ştim că, totuşi, numărul moldovenilor care s-au declarat români la recensămînt ar fi de maxim 8%. Cifra asta nu convine deloc structurilor unioniste din România. De o bună bucată de vreme, se tot dau publicităţii rezultatele unor sondaje misterioase, potrivit cărora numărul moldovenilor care se declară români ar sări de 30%. Acest procent este de natură să-i satisfacă şi pe agenţii români ai unionismului. Aici probabil că aceştia vor să demonstreze europenilor şi americanilor că nu i-au dezinformat atunci cînd probabil le-au raportat acest procent.

Da, dar ca să sari fraudulos de la 8% la 30% este nevoie de negocieri şi… investiţii. Cam în acest context trebuie să înţelegem tîlcul împrumutului de 150 de milioane de euro acordat RM de către România. Tot în acest cadru trebuie să privim şi ezitările iniţiale ale preşedintelui Klaus Iohannis şi ale premierului Dacian Cioloş. Cînd aceştia au pus condiţii pentru acordarea împrumutului, toţi unioniştii exaltaţi şi… cointeresaţi au sărit la beregatele celor doi.

Cu cine dacă nu cu Vladimir Plahotniuc trebuie să negocieze agenţii unionismului cele 30% de moldoveni declaraţi români? Numai că Plahotniuc ştie să negocieze al dracului de dur, mai ales cînd este vorba de propria-i supravieţuire, dar şi mai şi acum, cînd vrea să-şi înscăuneze un preşedinte de ţară care să i se subordoneze! Prin urmare, şi asta ar putea fi pricina din care rezultatele referendumului vor fi făcute după trecerea a aproape trei ani de la efectuarea lui.

În consecinţă, Plahotniuc poate promite lejer responsabililor români că statisticile vor demonstra că în RM sînt peste 30% români, iar în schimbul acestui „serviciu frăţesc” partea română trebuie să se angajeze să susţină electoral actuala guvernare. De aceea probabil se şi forţează acordarea primei tranşe din împrumutul care nu va fi restituit niciodată României. O dată sosită această primă tranşă, iar asta în plină campanie electorală, actualii guvernanţi şi candidatul lor vor defila prin toată ţara cu acest succes, acest ajutor frăţesc oferit de România pentru moldoveni unui Guvern „funcţional şi responsabil”. În aceste condiţii, România, unioniştii români şi cei moldoveni vor ajunge în criminala postură de a-l vota pe candidatul lui Plahotniuc.

150 de milioane de euro! Atît poate să coste fraudarea rezultatelor referendumului prin înscrierea în statistici a unui procent de peste 30% români! Este o cacealma care poate deranja multă lume, fără să mai spun şi pe cine! Dar se va ţine Plahotniuc de cuvînt, chiar dacă va cîştiga candidatul său, căci în caz de eşec…?

Uite aşa s-au tot derulat „afacerile politico-economice” dintre România şi RM în ultimii 25 de ani şi vedeţi unde s-a ajuns!