Soldații ucraineni spun că recruții ruși care i-au înlocuit pe mercenarii Wagner în sectorul Bahmut sunt mai puțin pregătiți, slab echipați și mai predispuși la fugă.

„Acum ne luptăm cu o Armată rusă convențională, dar înainte ca Bahmut să cadă, grupul Wagner se afla în zonă și au avut o abordare deosebit de teribilă în acest sens. Grupul a trimis înainte oameni neînarmați, majoritatea prizonieri, cu muniție pentru următorul grup, care erau mercenari experimentați”, spune Matthew, medic în cadrul Brigăzii a treia de asalt din Ucraina, potrivit thedailybeast.com.

Michael Kofman, de la Center for Naval Analysis, a declarat pentru The Daily Beast:

„Trupele wagneriene erau mai bine motivate, dar în tradiția stalinistă este nevoie de mai mult curaj pentru a te retrage decît pentru a ataca”.

El notează că ei aveau „un avantaj semnificativ de artilerie furnizat de Armata rusă (de aici și argumentele nesfîrșite ale lui Prigojin pentru mai multe muniții), avînd flancurile asigurate de aviația rusă și o mare cantitate de luptători dispensabili din sistemul de închisori rusesc”, toate acestea lipsind forțele rusești actuale.

El subliniază că „Wagner nu a fost folosit, sau înființat, ca forță defensivă în acest război și, prin urmare, nu este clar cum s-ar fi descurcat în apărarea din jurul flancurilor lui Bahmut”.

De cînd Wagner a dispărut, Matthew spune că a scăzut calitatea soldaților ruși, iar oamenii sunt mai predispuși să fugă sau să lase liniile să se rupă sub presiune. „Cei pe care îi întîlnim nici măcar nu-și ridică morții”, a spus el.

În ziua în care au fost vizitați de ziariști, ei și-au atins, în sfîrșit, obiectivul de a recuceri satul Andriivka, ceea ce a durat mai mult de două luni.

Capturarea acestuia permite Ucrainei să amenințe una dintre liniile cheie de aprovizionare în Bahmut, un pas important pentru încercuirea rușilor în interiorul orașului. „Cunoaștem prețul. Fiecare kilometru este plătit cu sîngele băieților noștri”, spune Matthew.

Ei au zdrobit cu artileria pozițiile rusești rămase în sat înainte ca unitățile de infanterie să se deplaseze pentru a curăța ultimele buzunare de rezistență. Înainte de război, într-o altă viață, Matthew a fost designer de interior. „Avem nevoie de voi pentru a rămîne în siguranță aici – lumea are nevoie de voi pentru a arăta ce naiba fac rușii pe pămînturile ucrainene”.

La  un punct de evacuare desemnat, a cărui locație nu poate fi făcută publică, era o ceață de mișcare. Mai multe vehicule blindate aduseseră oameni răniți din alte părți ale frontului. Rușii aflaseră că ucrainenii cuceriseră complet Andriivka și, în semn de răzbunare, au aruncat în aer părți din oraș.

Matthew, împreună cu restul unității sale, a luptat în Bahmut și în împrejurimi din luna Ianuarie a acestui an. Este o unitate de voluntari în întregime, cu puțin echipament occidental sofisticat, cum ar fi tancuri Leopard sau vehicule de luptă Bradley. Echipamente vechi din epoca sovietică, inclusiv tancuri T-72, se plimbă în mod constant pe drum. Brigăzile de aici au obținut unele dintre cele mai notabile succese ale contraofensivei, iar brigada consideră că experiența lor vastă de luptă contează mai mult decît orice arme ar primi.

Mulți dintre localnicii din zonă încă îi văd pe ucraineni ca pe un inamic. „Prea mulți dintre cei care sunt încă aici îi așteaptă pe ruși. Nu pot să înțeleg această mentalitate”. Rușii le oferă localnicilor doar 100 de dolari pentru informații atît despre potențiale ținte civile, cît și despre poziții militare ucrainene. El își amintește că odată și-a deschis fereastra la o bază și a văzut un civil care filma soldații cu telefonul din exterior. „Era cît pe ce să-l împușc în față chiar acolo”.

După un atac cu rachete asupra unei pizzerii din Kramatorsk, în Iunie, SBU a arestat un bărbat pe care l-a acuzat că a filmat scena și a trimis-o responsabililor militari ruși.

Stanislav, un operator de drone din cadrul unei unități care luptă mai la Nord, în apropiere de orașul Kreminna, spune că un alt impuls major pentru forțele ucrainene a fost sosirea munițiilor cu dispersie fabricate în SUA.

Armele sunt foarte controversate, deoarece lasă bombe care pot să nu explodeze și rămîn un pericol pentru civili timp de zeci de ani după încheierea conflictului.

Soldații ucraineni nu iau în serios acest argument. „Le-am văzut lucrînd și, imediat ce tragem, rușii se împrăștie, se ascund”, a declarat Stanislav pentru The Daily Beast. Înainte de sosirea lor, forțele ucrainene pierdeau teren în această regiune în fața unei ofensive rusești. Acum, aceasta a fost în mare parte blocată.

„Contraofensiva merge bine”, spune el, dar ceea ce se teme cel mai mult este un război mai lung. „Toți cei care au vrut să lupte s-au înrolat cu mult timp în urmă”, spune el, dintr-o cafenea din orașul Slovyansk. „Dacă rușii ar fi vrut, au milioane de oameni pe care îi pot mobiliza. Noi suntem la limita noastră totală”.

Rămîne de văzut dacă succesele ucrainenilor în acest domeniu vor fi suficiente pentru a-și consolida cîștigurile. În luna care a trecut de la capturarea Andriivka, cîștigurile ucrainene în zonă au încetinit, deși soldații susțin că se consolidează pentru a continua să împingă spre est.

În mod similar, rușii au lansat o ofensivă majoră proprie în zonă, vizînd orașul Avdiivka de lîngă orașul Donetsk, ocupat de ruși. Cu toate acestea, în ciuda utilizării unei cantități enorme de blindate și artilerie, asaltul pare să fi fost în mare parte respins. Matthew spune: „Rușii atacă, dar nu au nici un rezultat, iau cîteva puncte, dar doar temporar. În direcția noastră am făcut o treabă excelentă. Acum, luăm o pauză pentru a ne recupera și rămînem în rezervă. Cred că va fi o Iarnă fierbinte”.

În timp ce ucrainenii au provocat pierderi grele rușilor, aceste evoluții arată că rușii încă mai au capacitate de luptă în zonă.

De asemenea, arată dificultatea de a face progrese serioase acum că liniile de front din Ucraina au fost atît de puternic fortificate de ambele părți. Soldații știu că va trece mult timp pînă cînd vor elibera restul teritoriilor lor. „Aici este spiritul de fraternitate. Cu toții ne cunoaștem limitele și punctele forte și ceea ce putem face pentru țară”, spune Mario, un paramedic de 22 de ani. Pe 24 Februarie 2022 – ziua în care a început invazia pe scară largă a Rusiei –, el și tatăl său s-au înrolat în Armată la prima oră a dimineții. Era la patru ani de la obținerea unei diplome de medicină la cea mai bună universitate din Ucraina. „Familia mea mă tot întreabă cînd mă voi întoarce să îmi termin studiile”, spune el. „Eu le spun că încă mai este nevoie de mine aici”.