Au Plahotniuc sau SIS un informator in anturajul lui Tapiola?

Mihai CONŢIU

Iulian Fota,  fost consilier la Preşedinţia României pe probleme de securitate naţională: „Miliardul a fost furat cu contribuţia unora dintre pro-europenii noştri. Principalul aliat al lui Plahotniuc ştiţi cine este la Chişinău? Este Ghimpu. Pro-românul şi omul nostru Ghimpu este cel care l-a sprijinit şi îl sprijină pe Plahotniuc. Prin furtul miliardului s-a scuipat nu doar în cetățenii Republicii Moldova, s-a scuipat în noi. Cum adică, tu furi miliardul în ochii mei, eu, cel care am pus un cuvînt pentru tine în fața europenilor?”

Ghimpu, părtaş, jurnalistul Nichituş, slujbaş

Ceea ce nu înţeleg aproape toţi politicienii, comentatorii de ocazie şi jurnaliştii moldoveni este aceea că, în primul şi în primul rînd, furtul miliardului este o chestiune internă care aparţine strict guvernanţilor Republicii Moldova. Internaţionalizarea, invocarea de către oficialităţi sau instituţii occidentale a acestui jaf naţional nemaivăzut survine atunci cînd aceiaşi guvernanţi complici solicită ajutoare sau împrumuturi externe de la Occident. Atîta vreme cît adevăraţii făptaşi nu au fost prinşi şi sunt protejaţi, la vedere, de legile interne pe care tot ei le emit şi le interpretează după bunul lor plac, occidentalii sunt îndreptăţiţi să ezite să mai ajute RM. Partenerii occidentali de dezvoltare ştiu că nu există absolut nici o garanţie că şi împrumuturile pe care le solicită alianţa liberalo-comunistă nu vor fi furate de aceeaşi autori. Tocmai aceste lucruri nu vor să le accepte şi să le înţeleagă Mihai Ghimpu, ca părtaş al Puterii, şi ziaristul Victor Nichituş, ca slujbaş al Puterii.

Ţărănoiul de la Coloniţa „pune la punct” aristocraţia milenară şi diplomaţia din Marea Britanie

Recent, şi ambasadorul Marii Britanii la Chişinău, Phil Batson, s-a arătat sceptic faţă de implementarea reformelor de către noul Guvern Filip, care nici nu învaţă din propriile greşeli. „Noi vom judeca acest Guvern după fapte, nu după vorbe. Reforme adevărate şi profunde sunt necesare în toate sectoarele: justiţie, agricultură, sectorul bancar şi financiar, sănătate, educaţie, transport, administrare publică. Să luăm doar un exemplu: justiţia. Eu aş spune că a fost creat un sistem distrugător, care protejează interesele unei elite, atît pe interiorul sistemului cît şi, într-o măsură oarecare, şi în afara lui. El are o rezistenţă ereditară la reforme. Amintiți-vă ce s-a întîmplat luna trecuta cu alegerile (ca să le numim așa) președintelui Curții Supreme de Justiție. A fost înaintat doar un singur candidat, Mihai Poalelungi,actualul deținător al acestei funcții. Cum a putut fi posibil? Oare nu mai există în Moldova și alți judecători de calitate, sau alți profesioniști din sfera justiției? Sau asta s-a întîmplat din cauza că nimeni nu s-a încumetat să schimbe status quo-ul sau să reformeze sistemul?”, s-a întrebat Batson.

Atît i-a trebuit lui Mihai Ghimpu, cel mai de nădejde propagandist, manipulator, lacheu, complice şi apărător al oligarhiei şi mafiei de Stat din RM! Ţărănoiul din el s-a gîndit că chiar este demn să-i dea o replică ambasadorului britanic. A făcut-o aidoma cerşetorului care, pentru o zi, după ce a şterpelit un costum nou de haine dintr-o vitrină şi l-a îmbrăcat, şi-a imaginat că este Sir, adică un gentleman, un mare domn, căci haina îl face pe om, chiar dacă abia potriveşte vreo optzeci de cuvinte pe care le cunoaşte.

Ghimpu îi dă o replică ambasadorul unei mari naţiuni, ale căror începuturi istorice şi exerciţii diplomatice datează din timpurile străvechi în care moldovenii nici măcar nu erau fecundaţi să apară pe planetă. Iată doar un fragment din „replica” lui Ghimpu: „Ambasadorii nu ar trebui să se implice. Cît s-a furat miliardul, tăceau. De ce tăceau? Ce, ei nu vedeau ce se întîmplă? Acum vin cu părerile. Unde erau toți aceștia atunci cînd noi ziceam că se fură? Reformele sunt făcute. Noi am votat mai multe legi, care demonstrează că reformele sunt făcute, printre acestea este și Legea Procuraturii.”

Ce mai este de comentat faţă de această mojicie? Excelenţa Sa, domnul ambasador Phil Batson înţelege prea bine şi, fireşte, tratează diplomatic şi astfel de bădărănii rurale moldoveneşti.

Pentru jurnalistul moldo-român agramat, Pirkka Tapiola este un ambasador „bădăran”

Pînă nu de mult, Victor Nichituş, un bunişor jurnalist de radio şi un agramat ce frizează analfabetismul atunci cînd scrie articole, era în stare să-şi rupă cămaşa de pe el în semn de credinţă faţă de Vlad Filat. După ce Filat a fost arestat, Nichituş a ajuns să-şi rupă şi izmenele în calitate de slugă publicistică preaplecată a oligarhului Plahotniuc şi a actualei guvernări. Acesta este un semn că retribuţia de la PLDM i-a fost sistată şi că, prin canale doar de el ştiute, dar intuite de noi bine, „a fost detaşat” retribuibil în tabăra actualei guvernări.

Ca orice mercenar de presă pentru care virtuţile morale ţin de domeniul ficţiunii şi, deci, sunt inefabile, Nichituş îşi pierde simţul măsurii şi atacă haotic pe oricine numai şi numai spre a fi apreciat şi bine retribuit de noul stăpîn. În faţa propriilor lui gînduri, căci de conştiinţă nu poate fi vorba, Nichituş îşi poate justifica jocul duplicitar şi prin aceea că serveşte şi anumitor „interese româneşti în RM”. Aici este vorba despre România politică neoficială, agresivă, lipsită de scrupule şi interesată de unionismul profitabil şi destabilizator.

Într-un „articol” publicat pe blogul lui, intitulat <Bucureștiul dă peste cap planurile unui ambasador "bădăran">, Nichituş, din „dragostea profundă faţă de UE” a guvernanţilor pe care-i slujeşte, îl atacă pe Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei UE în RM, despre care spune că este un ambasador "bădăran". Lui Nichituş i se pare blamabil că, fiind vorba despre actuala guvernare, Tapiola, spusese cîndva, pe bună dreptate, „că nu putem aplauda atunci cînd nu e nimic de aplaudat”. Realişti fiind, întrebăm: chiar este ceva de aplaudat în RM? Pe cine şi ce să aplaudăm – statul captiv şi pe oligarh? Majoritatea populaţiei RM geme de suferinţă, iar minoritatea retribuită de Mafia de Stat îl aplaudă pe Vladimir Plahotniuc.

În slugărnicia sa… unsuroasă şi antieuropeană, situată în aceeaşi tonalitate cu cea a lui Ghimpu, Nichituş crede că-l desfiinţează pe Tapiola tocmai atunci cînd dă citire unor declaraţii extrem de realiste ale acestuia faţă de ceea ce se întîmplă în RM, aceleaşi lucruri văzute şi rostite de numeroşi oficiali europeni.

„Dacă se va con­stata riscul ca fon­du­rile euro­pene să ajungă indi­rect în buzu­na­rele celor care au cau­zat pro­ble­mele din sis­te­mul ban­car, cu sigu­ranţă, se poate pune în dis­cu­ţie capa­ci­ta­tea UE de a oferi noi supor­turi finan­ci­are”, a mai spus Tapiola, iar faptul că are dreptate nu este pus la îndoială decît de lacheii plătiţi de oligarh. Cui să dea UE bani – unui Guvern condus din umbră de Plahotniuc? Parlamentul României, însă, riscă asta din raţiuni extrem de dubioase. În acelaşi mod agresiv ca şi Ghimpu, Nichituş depăşeşte absolut orice limită raţională a bunului simţ şi ajunge pînă acolo încît să-l acuze pe Tapiola de faptul că este vinovat direct de restanţele pe care le are RM în raport cu partenerii occidentali de dezvoltare. Demenţă sau servilism disperat?

„Dar oare nu oficialul european este direct responsabil de restanțele pe care le are Moldova? Probabil că da – domnia sa a fost numit șef al Delegației UE la Chișinău în primăvara anului 2013, atunci cînd Republica Moldova era favorita UE. Oare ingrata involuție a Moldovei nu s-a desfășurat sub privirile domnului Tapiola?”, constată şi întreabă retoric jurnalistul moldo-român Nichituş de la poalele Bacăului Moldovei româneşti. Din „logica sa”, puţinii săi cititori ar trebui să înţeleagă că Tapiola a guvernat RM, nicidecum sistemul oligarhic, că de domnia sa a depins totul, inclusiv prevenirea furtului miliardului, înstrăinarea Aeroportului, atacurile de tip rider etc.

Totodată, ziaristul de ocazie Nichituş îl acuză pe Tapiola de faptul că acesta nu recunoaşte că, de fapt, „UE poartă răspundere faţă de cele întîmplate în RM”. De regulă, astfel de afirmaţii nu pot fi făcute decît în stare de delir, la o temperatură a corpului de 39,5 grade, de frică sau dacă eşti un fanatic incurabil al oligarhului. Aşadar, Nichituş consideră că nu Plahotniuc care a capturat şi stăpîneşte acest stat este vinovat de eşecul european al RM, ci tocmai UE. Curat murdar, lachei oligarhici!

Tot în acest context, Nichituş îi atacă şi pe europarlamentarii români care „şi-au permis” să critice acest Guvern nereprezentativ şi controlat din umbră de oligarh.

„Nu s-a crezut că noul cabinet de miniștri poate stabiliza relativ rapid situația politică/socială din Moldova și nu s-a crezut că noul premier ministru și noii responsabili ai instituțiilor de forță vor reuși să evite o dezvoltare agresivă a protestelor din Chișinău. Europarlamentarii PPE nu au crezut în guvernul Filip. Nici domnul Tapiola nu crede în capacitatea premierului moldovean de a stabiliza Moldova. Nu înțeleg atitudinea oficialului european față de statul care îi oferă găzduire. Domnia sa are în ultima vreme mesaje confuze și cifrate. Asta nu e bine, scrie Nichituş în timp ce-i auzim sărutul zgomotos aşternut pe fesele oligarhului de la Grozeşti. Ca să vedeţi cîtă încredere are Nichituş într-un Guvern care nu şi-a expus programul de guvernare în Parlament şi care a fost învestit hoţeşte în puterea nopţii! Faptul că RM îi oferă „găzduire” lui Tapiola, este o rigoare diplomatică obligatorie, fapt care nu-l obligă pe oficial să devină părtaşul jocurilor mafiote de culise ale guvernanţilor. Acuzîndu-l pe Tapiola că are mesaje confuze şi cifrate, mediocrul şi agresivul comentator Nichituş devine contradictoriu, căci, în realitate, îl acuză pe ambasador de acţiuni sau luări de poziţie cît se poate de concrete.

Zvonuri programate ori Plhotniuc sau SIS au o cîrtiţă dezinformatoare în cadrul Delegaţiei UE în RM?

Încercînd să-l „discrediteze” pe oficialul european, Nichituş operează cu mijloace specifice maşinăriei de dezinformare a oligarhului. El vorbeşte despre anumite zvonuri, despre anumite discuţii ale lui Tapiola „cu alţi reprezentanţi ai corpului diplomatic” sau jurnalişti, în care şeful Delegaţiei UE ar fi afirmat că liderii Opoziţiei ar fi nişte „bădărani”, iar cei ai Puterii nişte „mafioţi” şi că RM ar fi un „sat strategic”. Aici observăm cum Nichituş potriveşte de o aşa manieră vorbele încît să atragă asupra lui Tapiola, în egală măsură, adversitatea Opoziţiei şi a celor de la Putere. În plus, el mai vrea să sugereze că aceste informaţii i-ar fi fost furnizate de către presupuşii interlocutori ai lui Tapiola. Îmi şi imaginez cum ambasadorii occidentali îl caută pe Nichituş ca să-l bîrfească pe Tapiola, în timp ce-l şi cinstesc cu 3-4 vodci…!

Aici intuim că nu-i vorba doar despre „centrul de comandă” al lui Plahotniuc, ci şi despre anumite influenţe dintr-o zonă a SIS. Dacă „centrul de interceptare” al oligarhului nu a reuşit să-l filmeze sau înregistreze în situaţii compromiţătoare pe Tapiola, atunci acesta îl deleagă pe Nichituş, ca să afirme că oficialul european a fost observat la un restaurant sau altul, în compania unor diplomaţi europeni sau politicieni locali, faţă de care ar fi folosit calificativele amintite. Reţineţi că este vorba despre presupuse expuneri cu caracter privat! Pe de altă parte, înţelegem din subtextul celor scrise de Nichituş că Plahotniuc sau SIS ar putea avea un informator în anturajul lui Tapiola. Nici nu se pune problema existenţei unei astfel de cîrtiţe în cadrul Delegaţiei UE în RM, căci asta se subînţelege şi bani pentru plata unor astfel de servicii sunt din belşug. Problema este credibilitatea informatorului moldovean angajat la Delegaţia UE. Din exces de zel, iar asta o ştim dintr-o experienţă serioasă cu informatorii moldoveni, cîrtiţa de la Delegaţia UE poate să-i livreze celui care-l plăteşte exact informaţiile denigratoare pe care acesta le doreşte, le aşteaptă.

Atunci cînd Nichituş afirmă că Tapiola este un ambasador „bădăran”, spune că s-a inspirat din aceea că ar fi un calificativ preferat de ambasador atunci cînd îl atribuie unor moldoveni. Sigur că este o provocare de-a mafiei oligarhice sau a SIS atunci cînd îi atribui lui Tapiola astfel de afirmaţii. Sigur că este o frustrare a mafiei oligarhice, care nu a reuşit să-l filmeze sau intercepteze în posturi compromiţătoare, aşa cum o face cu toţi politicienii moldoveni, inclusiv cu unii responsabili uşuratici din România.

Pentru ca „revolta lui cetăţenească” să pară autentică, slujbaşul mediatic al oligarhiei, Nichituş, iniţial avea pretenţia ca Tapiola să-şi ceară scuze publice < de la "bandiții" și "bădăranii" din Moldova, dar și de la cetățeni>, chiar dacă presupusele afirmaţii ce-i sunt atribuite, ca fiind spuse într-un local, nu au fost publice. Ulterior, dintr-un exces de zel uşor de înţeles în contextul dependenţei lui de retribuţia de la oligarh, Nichituş are impertinenţa să pluseze şi să-i adreseze o scrisoare deschisă şefului Delegaţiei UE în RM, Pirkka Tapiola. În această misivă, el afirmă că încep să se confirme zvonurile potrivit cărora oficialul european ar fi folosit calificativele de „bădărani” şi „mafioţi” faţă de politicienii moldoveni şi cel de „sat strategic” pentru RM. Nichituş spune că aceste confirmări vin din „discuţiile cu reprezentanţi ai corpului diplomatic şi unii colegi jurnalişti”, care ar afirma că Tapiola foloseşte astfel de calificări „inclusiv în întîlnirile de lucru”.

În cel mai degradant şi golănesc stil cu putinţă, Nichituş, bine coordonat de regizorii săi mafioţi din umbră, vrea să-l atragă pe Tapiola în acest joc mizerabil, solicitîndu-i să-i răspundă dacă a făcut sau nu aceste afirmaţii, să-i ofere probe dacă este adevărat, să-i nominalizeze pe acei lideri politici vizaţi şi alte astfel de tîmpenii provinciale, demne de Nichituş şi mafioţii care-l coordonează.

Oare românii care-i susţin pe actualii guvernanţii cred aceleaşi lucruri despre Tapiola?

Cu toată puterea pe care o exercită în această ţară, oligarhia este disperată, este pusă într-o situaţie fără ieşire, cînd trebuie să demonstreze UE că, într-adevăr, va trebui să renunţe la controlul absolut asupra tuturor instituţiilor statului, că pentru salvarea ţării din criza devastatoare în care se află va trebui să accepte reformele recomandate de UE, FMI etc. Disperarea în care se află oligarhia şi actualul Guvern nereprezentativ şi neputincios este dată şi de atacurile animalice, ilogice şi concertate asupra ambasadelor occidentale şi oficialilor europeni. Ce urmează? Enclavizarea ţării şi izolarea ei faţă de UE pentru că europenii „nu-s capabili” să înţeleagă „specificul moldovenesc”? Nimic nu ne mai miră! Să ferească Dumnezeu RM de răzbunarea oligarhiei pe moldoveni, mai ales că acum pare că este grav rănită şi disperată să recurgă la orice spre a supravieţui!

P. s. Ulterior, ambasadorul Pirkka Tapiola, referindu-se la expresia „RM – un sat strategic”, a comentat astfel: „Cît ţine de ultima remarcă – („RM – un sat strategic”), am observat, de multe ori, importanţa strategică a RM. Este o ţară mică, în condiţiile în care aproape toţi se cunosc între ei, dar este o ţară ale căror evoluţii chiar contează pentru UE. Tocmai de aceea sun mîndru să îndeplinesc funcţia de ambasador în ţara dv. Frumoasă!”

Aşadar, unde-i ofensa văzută de Nichituş, scutierul oligarhului? Nu este RM un sat strategic pentru toţi, indiferent că este vorba despre România, Rusia, Ucraina etc.? Nu este RM un sat plin de cumetri? Dar nu este RM un stat mafiot, un stat capturat de oligarhie, adevăruri pe care, cu delicateţe diplomatică, nu le-a rostit Tapiola, dar pe care din ce în ce mai mulţi oficiali europeni le sugerează deschis? Chiar dacă Tapiola nu a spus aşa cum încearcă slugile oligarhului să-i incrimineze, oare milioanele de moldoveni exploataţi, dispreţuiţi, furaţi şi ajunşi pe culmile disperării nu trec prin toate acestea din cauza unor politicieni bandiţi, bădărani şi mafioţi?

Spre exemplu, ce altceva decît nu un mîrlan pare Ghimpu dacă este comparat cu un politician european cultivat, civilizat, cu un limbaj adecvat şi politolog exersat?

Ce altceva decît nu un mafiot pare Ghimpu în raport cu un politician european demn, onest şi conştient că EL SLUJEŞTE POPORUL, NU INVERS, că declaraţia sa de avere este o datorie civică, morală şi conformă cu legislaţia, că dacă omite măcar o zecime din aceste obligaţii îşi dă demisia de onoare din funcţiile deţinute?

În comparaţie cu guvernările civilizate şi oneste faţă de cetăţeni şi ţările lor din UE, cum altfel decît mafiotă şi banditească pare o guvernare ca cea a RM, care-şi fură poporul de miliarde din bănci, îşi vinde fraudulos singurul aeroport internaţional, protejează atacurile de tip rider asupra băncilor şi sistemului de asigurare, organizează partide de vînătoare în care se împuşcă oameni şi subordonează întreg statul unui singur om?

Ce fel de ţară este aceea în care toţi neisprăviţii de slugi mediatice ale oligarhului au ajuns să ceară socoteală unor diplomaţi europeni respectabili, ale căror standarde democratice, diplomatice, de cultură politică şi de legislaţie europeană nu pot fi egalate de întreaga clasă politică de la guvernare din „satul strategic RM”?