„Da voi pe la Căuşeni nu prea vă plictisiţi”, fac colegii mei haz de necaz după ce săptămîna trecută oraşul meu a fost de trei ori cap de afiş în ştirile naţionale. Concertul lui Eugen Doga, bere şi scrumbie în frigiderul de lactate într-o grădiniţă şi pe final decesul unui bărbat în vîrstă de 48 de ani, la spital, după ce a sărit de la etajul patru al unui bloc, pentru a nu fi prins de soție în toiul distracției cu un prieten și două femei. Varietate ca-n vorba rusului - „хоть стой, хоть падай».

Concertul lui Doga a fost magnific, berea de la grădiniţă e grav, dar nu de moarte, însă iată la cel de-al treilea caz am să mă refer ceva mai mult. Despre ce este vorba: bărbatul împreună cu un prieten și două femei, au mers să se distreze într-un apartament închiriat de către una dintre femei, într-un bloc din Căușeni. Cei patru ar fi fost văzuți de către o prietenă a soției victimei, în timp ce intrau în apartamentul închiriat. În scurt timp, aceasta și-a sunat prietena și i-a spus că soțul ei se află într-un apartament cu două femei. Soția a decis să meargă și să vadă dacă este adevărat, iar în momentul în care a bătut la ușa apartamentului în care se aflau cei patru, soțul ei, de frică, a sărit de la etajul patru. Imediat, la fața locului a ajuns poliția și ambulanța, iar bărbatul a fost transportat în stare gravă la spitalul raional Căușeni. Peste patru ore, acesta a decedat în secția de reanimare.

Oamenii legii urmează să stabilească toate circumstanțele cazului. Totodată, vor fi audiate toate persoanele implicate, pentru a stabili motivele exacte ale acțiunii. Însă, eu, dacă-aş fi om al legii, cred că în primul rînd aş avea întrebări faţă de prietena „binefăcătoare”. Pe bune. Chiar aş întreba-o dacă doarme acum mai liniştit şi se simte mai bine după ce a făcut să „triumfe” adevărul?

Dumnezeu s-o odihnească în pace pe bunică-mea, dar încă de pe vremea cînd eram o puştoaică şi aveam o plăcere deosebită să trag cu urechea la discuţiile celor mari, am prins o vorbă de-a ei spusă într-un context aproape similar: “Niciodată, dar niciodată, să n-ai treabă în casa omului, unde n-ai fost cerută cu sfat sau facere de bine. Casa străină e codru des, numai cei din casă ştiu ce au şi cum trăiesc. Şi chiar dacă ai aflat ceva, ştii precis ori ai văzut să taci molcom – ei s-or împăca pînă la urmă, da tu rămîi de prost”. Înţeleaptă femeie a fost bunică-mea. Bineînţeles, această recomandare ar putea fi rectificată ţinînd cont de realităţi că, bunăoară, nu te poţi face mort în popşoi, dacă vezi că într-o casă de om o brută îşi omoară în bătăi soţia şi copilul. Însă asta e despre altceva.

Şi pentru că tema e de o mare rezonanţă prin partea locului şi este discutată în oraş oriunde şi de oricine, aud o ţaţă în microbuz care vociferează cu glas tare, de mare oracul local: “Aşa-i trebuie, a găsit ce-a căutat”. Gata, sentinţa-i aplicată deja. Şi nimeni nu se gîndeşte că e vorba de moartea unui om, în toiul vîrstei, care a murit în chinuri groaznice, dintr-o stupizenie. Asta e tot ce contează. Că a ajuns moartea de om un fenomen obişnuit ca ciorba de post. Şi încă ce mă mai enervează pînă la colici în creier - este acest „moralism” exagerat, cultivat astăzi de persoane care deseori nici n-ar avea dreptul măcar să rostească cuvîntul „morală”.

Indivizi care ar avea tone de zoi de desfundat sub propriul nas se văd în drept să dea aprecieri, lecţii de viaţă, să pună note şi să facă caracterizări imbatabile. „Lupii moralişti” de sub pana lui Alexandrescu au renăscut şi fac regula azi.

Bine, nimeni nu zice că gaşca care-a pus-o de-un chef cu un eventual adulter sînt superbravo şi eroi, dar cazul putea să fie soluţionat altfel şi să ajungă, hai să zicem, un moment anecdotic, dacă nu melodramatic. Pînă la urmă cei doi ar fi putut să se despartă sau să se împace. Orice. Numai nu moarte. Pentru că o societate este iremediabil bolnavă dacă moartea de om a ajuns ca şi cum ai plesni o muscă, pentru că „a găsit ce-a căutat”. Indiferent de circumstanţe.

Lilia GRUBÎI