Un mister care incită cercetătorii de sute de ani a fost dezlegat în anul 2019 de un cercetător care a reușit acolo unde nenumărați criptografi, lingviști și programe de computer au eșuat – spargerea codului unuia dintre cele mai misterioase texte din toate timpurile, manuscrisul „Voynich”, gasit în anul 1912, într-o mănăstire iezuită de lînga Roma.

Cele 240 de pagini ale manuscrisului sunt scrise îngrijit, fără tăieturi și ștersături, într-o limba necunoscută, dar mulțimea de desene care însoțesc textul sunt executate cu mai putina acuratețe.

Deși scopul și înțelesul manuscrisului le-au scăpat învățaților timp de mai bine de un secol, dr. Gerard Cheshire a avut nevoie de doar două săptămîni pentru a descifra limbajul și sistemul de scriere din faimosul manuscris, cu ajutorul unei combinații specifice gîndirii laterale și ingeniozității.

Manuscrisul „Voynich” este un text medieval format din cuvinte ce se repetă, iar deși alfabetul pare familiar, amestecul de litere latine, cifre arabe, semne runice și simboluri chimice a îngreunat găsirea cheii pentru descifrarea acestuia.

Numele sau provine de la cel al lui Wilfrid M. Voynich, un comerciant de cărți și anticar din Polonia, care a achiziționat manuscrisul în anul 1912. Textul este găzduit în Universitatea Yale din Statele Unite, iar printre numele celebre care au încercat să spargă codul manuscrisului s-a numărat și informaticianul britanic Alan Turing, părintele informaticii moderne.

FBI a avut, de asemenea, o tentativa de descifrare a textului și a ilustrațiilor care îl însoțesc în timpul Războiului Rece, existînd bănuiala că manuscrisul avea legătură cu propaganda comunistă, relatează Press Association/Agerpres.

Desenele din manuscris nu au ușurat munca cercetătorilor, acestea reprezentînd schițe ale unor constelații necunoscute, figuri feminine ce se scaldă în bazine care au forma organelor interne umane sau plante care nu se găsesc pe Pămînt.

Un amănunt a frapat cel mai mult: nici un cuvînt nu are mai puțin de trei litere și mai mult de zece litere, aspect neîntîlnit în nici o altă limbă de pe glob.

Cheshire, cercetator asociat la Universitatea din Bristol, a descris modul în care a reușit să descifreze manuscrisul și a subliniat, totodată, că acesta reprezintă singurul exemplu cunoscut de limbaj proto-romanic. ”Am trăit o serie de momente «evrica!» în timp ce descifram codul, urmate de un sentiment de neîncredere și entuziasm cînd am realizat amploarea realizării, atît în ceea ce privește importanța lingvistică, cît și a revelațiilor despre originea și conținutul manuscrisului”, a spus el.

„Ceea ce dezvăluie el este mai uimitor decît miturile și fanteziile pe care le-a generat. Spre exemplu, manuscrisul a fost compilat de călugărițele dominicane drept sursa de informații pentru Maria de Castilia, Regina de Aragon, mătușă cu Caterina de Aragon. Nu este nici o exagerare dacă susținem că această lucrare reprezintă una dintre cele mai importante realizări pînă la această dată în lingvistica romanica. Manuscrisul este redactat în proto-romanică, din care au evoluat limbile romanice de astăzi, precum portugheza, spaniola, franceza, italiana, româna, catalana și galițiana”, a precizat cercetătorul.

„Limbajul folosit era ubicuu în zona mediteraneeana în perioada medievală, însă era rareori utilizat în scris în documente oficiale sau importante deoarece limba latină era limba regalității, a bisericii și a Guvernului. Ca urmare, limbajul proto-romanic s-a pierdut, pîna acum”, a completat specialistul.

Cheshire a explicat, de asemenea, în termeni lingvistici, ce a făcut ca acest manuscris să fie atît de neobișnuit. ”Folosește o limbă dispărută. Alfabetul său este o combinație de simboluri nefamiliare și unele mai familiare”, a spus el.

„Nu include semne de punctuație dedicate, deși unele litere au variante simbolice care indică semne de punctuație sau accente fonetice. Există doar litere mici și nu există consoane duble”, a adăugat cercetătorul, precizînd că textul „include și cîteva cuvinte și abrevieri în limba latina”.

Următorul pas constă în utilizarea acestor descoperiri pentru a traduce întregul manuscris și realizarea unui lexicon, însă Cheshire a recunoscut că acest proces va fi unul de durată și va necesita finanțare deoarece manuscrisul cuprinde peste 200 de pagini. ”Acum, limbajul și sistemul de scriere a fost explicat, paginile manuscrisului au fost puse la dispoziția savanților pentru a le explora și a dezvălui, în premieră, adevăratul conținut lingvistic și informativ”, a adăugat el.

Rezolvarea misterului din spatele textului și ilustrațiilor deschide calea către înțelegerea vieții de zi cu zi a femeilor din Europa medievală. Manuscrisul este compendiu despre remedii naturiste, băi terapeutice și interpretări astrologice legate de probleme fizice și psihice, reproducere și maternitate, cu care se confruntau femeile la acea vreme, dar textul conține și sfaturi despre prevenirea infecțiilor în sarcina sau despre provocarea unui avort. Spre exemplu, formula „omor néna” înseamnă „copil mort”, cuvîntul „omor” regăsindu-se și în prezent în limba română.

Datarea cu carbon a manuscrisului a stabilit că acesta a fost creat în perioada 1404-1438, infirmînd ipotezele care presupuneau ca posibili autori pe călugărul franciscan Roger Bacon (1214-1292), unul dintre cei mai mari filosofi ai Evului Mediu, pe John Dee (1527-1608), astrolog și alchimist aflat în slujba Reginei Elisabeta I a Angliei sau pe genialul Leonardo da Vinci (1452-1519). (Sursa: Marioara Nistor)