Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 Ianuarie 1783, Grenoble – 23 Martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania).

Stendhal se naște la Grenoble într-o familie burgheză. Mama sa, pe care o iubea mult, moare cînd el avea 7 ani. În 1796, el intră la Școala Centrală din Grenoble. Între 1800 și 1801, viitorul scriitor participă la Campania din Italia ca sublocotenent în al șaselea Regiment de dragoni. Întors la Paris, el încearcă să se impună în domeniul comercial, literar și seducînd femeile. Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru personajul lui Julien Sorel din Roșu și Negru.

În data de 3 August 1810, Stendhal este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, participînd la administrație și la războaiele napoleoniene. După căderea Imperiului care urmează Campaniei din Franța, în 1814, el pleacă în Italia, instalîndu-se la Milano unde își regăsește iubita, Angela Pietragrua. Anul următor, Stendhal își va grava pe cărțile de vizită : "Waterloo - ce păcat! Încă șase luni și aș fi fost numit prefect de Sarthe la Le Mans".

După ce termină ultima sa capodoperă, Mînăstirea din Parma, în 1839, Stendhal moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre 23 Martie 1842 și este înmormîntat în Cimitirul Montmartre din Paris.

„Cel mai rău lucru la puşcărie e că nu poţi încuia tu uşa.”

„Aproape toate nefericirile vieţii ne vin de la ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întîmplă. A cunoaşte profund oamenii, a judeca în mod judicios evenimentele înseamnă așadar a face un pas important spre fericire.”

„Dragostea pornită din cap este, fără dar şi poate, mai plină de înţelepciune decît cea izvorîtă din inimă, dar n-are decît clipe de înflăcărare; ea se cunoaşte prea bine, se cercetează neîncetat; în loc să zăpăcească mintea, e clădită numai pe raţiune.”

„Am trufia de a mă crede deasupra tuturor primejdiilor, a tuturor durerilor ce se pot abate asupra unui om şi totuşi implor durerea ce mă apasă să îmbrace o formă nouă, să aleagă un chip care să-mi fie pe plac, adică să scadă la jumătate? Cîtă nimicnicie! Şi cît de hotărît mă credeam! Dar nu eram decît un îngîmfat !”

„Ceea ce este sublim într-o prietenie nu este atît a muri pentru prietenul tău într-o ocazie strălucită cît a te sacrifica pentru el zilnic şi cu discreţie.”

„Iubirea nu caută egalitatea, ci o naşte.”

„În viaţă, pasiunile sunt nişte accidente, dar ele se întîlnesc numai la spiritele superioare.”

„Iubirea e o minunată floare, dar trebuie să avem curajul să o culegem de pe cea mai abruptă stîncă.”

„Toate religiile sunt întemeiate pe teama celor mulţi şi pe isteţimea cîtorva.”

„Un vînător trage un foc de armă într-o pădure, prada cade, iar el aleargă să o ridice. Dă cu cizma peste un muşuroi de furnici înalt de două picioare, le distruge acestora casa, le împrăştie pînă departe pe ele şi ouăle lor... Nici cele mai filosoafe dintre furnici nu vor putea înţelege vreodată ce a fost cu obiectul acela negru, imens, îngrozitor, cizma vînătorului deci, care a pătruns dintr-o dată în sălaşul lor, cu o nemaipomenită rapiditate, precedată de un zgomot infernal, însoţit de o jerbă de flăcări roşietice... Tot aşa stă treaba şi cu moartea, viaţa, eternitatea, lucruri tare simple pentru cine are organele suficient de ample pentru a le percepe.”

(Sursa: Mixdecultura.ro)