A existat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX un om excepţional, pe nume Emil Krebs. Acesta cunoştea 100 de limbi, iar 60 le vorbea la perfecţie.

Născut în 1868, Emil era fiu de zugrav. La vîrsta de 7 ani, a găsit în biblioteca şcolii din satul său natal, un dicţionar francez. L-a luat şi, fără să fie observat de nimeni, a început să-l studieze. După cîteva luni, într-o dimineaţă, se adresă profesorului său în limba franceză, spre uimirea generală. Acest fapt l-a făcut pe modestul său părinte să-l dea şi la gimnaziu. Pe lîngă latină şi greacă, Krebs se ocupă de spaniolă, rusă, poloneză, ebraică, arabă și turcă.

La vîrsta de 17 ani, Emil Krebs ştia deja 12 limbi. Apoi, vine la Berlin și se înscrie la facultatea de Drept. În același timp, se ocupă cu studierea altor limbi. Se înscrie atunci la seminarul de limbi orientale. Este întrebat ce limbă îşi alege. ”Pe toate”, răspunse el. La replica ”Nu se poate”, studentul a zis: ”Atunci, pe cea mai grea!”. Chineza devine specialitatea sa.

În mai puţin de 2 ani, el a învăţat atît de bine chineza, încît întrecea pe profesor, prin descoperirea unor fineți de limbaj mai deosebite. Imediat a fost angajat ca traducător la Legaţia germană din Beijing. În acest timp, Krebs studiază şi, după puţin timp, învaţă şi alte limbi şi dialecte, ca hindusa sau japoneza. Krebs devine acum mai mult decît un simplu traducător, devine un adevărat consilier al aAbasadelor. Cunoştinţele pe care le avea despre cultura asiatică, l-au făcut indispensabil Ambasadei germane. Însuşi chinezii recunosc extraordinara lui autoritate.

La izbucnirea primului război mondial, Krebs se reîntoarce în Germania. Imediat începe să studieze toate limbile europene şi cînd, în 1919, este pus în serviciul Ministerului de Externe, Krebs ştia la perfecţie portugheza, româna, albaneza, ceha, slovena, sîrbo-croata, bulgara, daneza, norvegiana, olandeza, maghiara etc. În total, 51 de limbi. Krebs înlocuia pe atunci 30 de funcţionari din Ministerul de Externe. Era un traducător universal.

În acelaşi timp, Emil Krebs se ocupă intens de studierea mitologiei şi a literaturii. Totodată, învăţă şi alte limbi ca islandeza, irlandeza sau qi swahili. 60 de limbi cunoştea Krebs la perfecţie, în total, 100 de limbi fiind  bine înțelese.

Krebs era un om cu aptitudini de geniu, care muncea însă extraordinar. Lucra enorm şi regretul său era că nu putea să-şi îmbogăţească, atît cît ar fi vrut, cunoştinţele sale. Era şi foarte productiv. A tradus în germană o parte din literatura chineză, ţinea conferinţe, dădea lecţii. Lucrul era pentru el viaţa. Era singura raţiune de-a trăi. În camera lui de lucru nu era decît un singur scaun – pentru el. Oricine venea, trebuia să plece repede. Timpul îi era foarte preţios. Nici măcar pentru soţia sa nu prea avea timp. Aceasta îl înţelegea însă foarte bine, lăsîndu-l să lucreze.

Preluare:Ioan Gherghina